psihoterapie suportiva
Buna ziua Am 33 de ani iar acum 2 ani am fost operata de histerectomie bilaterala subtotala si fibrom uterin. Asi dori sa stiu daca am nevoie de tratament de substitutie , probleme prea mari nu am in urma operatiei doar ceva bufeuri ,dar foarte rare si suportabile si am luat ceva in greutate. Va multumesc ! [continuare]
Buna ziua , va rog sa ma ajutati cu un sfat, am 21 de ani am o relatie de ani ani cu x in care am mai fost despartit de 2 ori.Provin dintr-o familie ff modesta cu multe neajunsuri, am avut o tentativa de viol in urma cu cativa ani care a avut repercusiuni asupra mea, atacuri de panica, stari de axietate ceea ce dupa aproape 5 ani le am si acuma. Vreau sa ma ajuti pritenul meu are 26 iar eu 21, il iubesc mai mult decat pe mine insumi , i-am demonstrat de N ori dar el e genul mai indiferent si rece. Prima oara cand ne-am despartit ma parasit din cauza pritenului lui zicandui pritenului meu ca eu am avut treaba cu cel care era sa ma violeze..etc etc ..pe langa ca ne certam foarte des si mult, era genul care punea restrictii cand eram in liceu imi zicea sa stau mai mult in casa ca eu stateam in casa lui si el era la facultate la bucuresti, incepuse sa-mi vb mai urat,sa ma jicneasca " proasto. cap sec, nu te duce mintea" si altele nu ma jicnea ff des dar cand era nervos o facea...atunci... [continuare]
Acum ceva timp am intrat intr-o relatie cu un tip care de vreo jumatate de an terminase relatia lui cu fosta,de 5 ani.La inceput a fost frumos,il vedeam k e fericit,ajunsesem sa ma gandesc ca e sufletul meu pereche,dar dupa o discutie pe care el a avut-o cu fosta,s-a schimbat,de atunci mereu zice k nu poate simti nimic,k s-a inchis in el,vrea sa ne despartim...iar eu sufar si il iubesc,incerc sa-l inteleg..mi-am folosit toate resursele...sufletul meu nu mai suporta durerea...nu stiu cum sa-l fac sa se deschida,sa incerce..mi-am schimbat viata pt el si sufar,pt k eu il iubesc,iar el nu. [continuare]
Doamne, de abia pot sa scriu.Tot ce imi vine in minte e ca vreau sa mor si ma gandesc la metode de sinucidere. Simt ca ma sufoc,nu pot comunica cu nimeni, nu am iesit din casa de o luna si ceva,mi-e frica,mi-e rusine,nu ma mai suport fizic,vreau sa mor si sincer de 2 saptamani ma gandesc zi de zi la moarte. [continuare]
Salut. Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari. Va rog mult sa cititi. Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor. Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa. La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic. Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu... [continuare]
buna ziua ma numesc mihaela am 19 ani si redk am mari probleme nush ce se intampla cu mine cu viatza mea nu ma mai recunosc....calvarul meu a inceput pe la vreo 12 ani cand mami a plecat in strainatate sa ne faca viatza mai bun am ramas cu tatal meu si cu o surioara de 4 ani care trebuia sa o cresc io...de aicea au inceput sa apara problemele intre mine si parintzi tot timpul ma certau taicamio ma batea mami cand venea a casa o data la 3 luni imi scotea ochi ca nu am facut bn curat ca nu am facut aia ca nu am facut aia lalta nimik nu era bn oricat ma chinuiam sa fac lucrurile pe plac tot timpul era un motiv si tot asa pana acu 3 ani candam venit la mami in strainatate soramea era venuta cu un an inaintea mea si aicea acceas poveste certuri nimik nu era bn mami tot cu soramea orce tot ia avea dreptate am inceput sa ma inchid in mine sa nu vb cu nimeni sa nu ies din casa sa stau intrun coltz cu castile in urechi ascultand muzica si plangand de multe ori am vrut sa ii tau venele am... [continuare]
Buna. Am avut acum un an un sindrom vestibular central. De atunci am facut zeci de analize, rmn-uri, ct, eco, sange... Tot, inclusiv psihoterapie, dar degeaba. Contrar analizelor perfecte, eu sunt permanent ametit, parca mi se inmoaie picioarele si lesin, imi e greata foate des, ma dor ochii uneori, vad mai greu si in ceata, parca vad cu incetinitorul. Va rog daca aveti rezolvari sa imi scrieti. Multumesc! [continuare]
Din 2007 viata mea s-a schimbat complet , nu a fost niciun eveniment in viata care sa ma faca sa ma schimb dar nu stiu , am inceput sa ma simt singura si de atunci nu sunt bine deloc. Sunt supraponderala si cred ca asta este cauza asa zisei mele depresii , am tinut o dieta si am pierdut 15 kg in 3 luni si din momentul ala capacitatea mea la scoala si cursuri a scazut foarte tare , glicemie imi scade mai mereu , sunt depresiva , nu ma pot concentra , nu pot sa dorm , sunt mereu obosita si fara energie , si in fiecare saptamana undeva pe la sfarsit plang atat de tare incat nu-mi mai pot desface ochii ! In plus am niste dureri extraordinare de cap care nu le mai pot trata , am luat calmante dar am ajuns sa le iau in exces . In timpul dietelor pe care le tin de vreo 5 ani , depresia se accentueaza , dieta devine obsesie , sunt foarte irascibila si cateodata nu ma suport nici eu. Mamei nu-i povestesc ca mama e un om asa stresant dar eu sunt mai stresata ca ea si nu pot , mai stiu... [continuare]
Am aproape 33 de ani si nu am reusit sa-mi fac prieteni si, evident, nu am avut nici un iubit. Nici singura nu ies, de exemplu, la un film, la cumparaturi sau in parc, pentru ca asta imi amplifica sentimentul de singuratate si tristete. Plus ca nu imi place sa fiu singura, nu ma pot bucura de nimic singura. Toate incercarile mele de socializare au esuat. Am fost ironizata, ignorata, agresata, data la o parte in favoarea altora, condamnata, acuzata, prost inteleasa etc. Toate astea incepand cu copilaria petrecuta la bunici, apoi la gradinita, scoala, servici. Am facut psihoterapie si tratament cu antidepresive, dar fara rezultat. Sunt disperata. Doar parintii mei ma mai tin in viata. Nu vreau sa-mi dati sfaturi, doar sa va stiu parerea. Daca am fi fata in fata, ce mi-ati spune? Nu stiu la ce sa ma astept daca as spune cuiva din viata reala toate astea. Nu am spus nimanui pana acum, nu m-am simtit in siguranta dpdv afectiv cu cineva incat sa ii dezvalui aceste lucruri, de aceea va... [continuare]
Credeti ca comportamentul mamei mele,fata de mine,se datoreaza unei boli psihice? Si anume: ma injura,permanent,ma blesteama,Ma vede foarte urata,deformata la corp(desi nu este nicidecm asa ! ),ma jigneste tot timpul,ma scuipa,,seara demonteaza becurile,le stinge si ma lasa pe intuneric,nu-i convine nimic din ce fac eu si in general nu ma suporta si ar vrea sa plec din casa,sa dispar ! Are 67 ani,comportamentul ei ,este asa doar fata de mine,cu oricine alcineva se comporta divers ! Eu am 42 ani,sunt nemaritata,sunt absolventa a unei facultati,sunt o tipa sociabila(zodia berbec) si in general OK. PS;Acum cateva zile,avea nevoie sa o vopsesc pe par si cu cateva ore inainte de a-mi zice,daca nu o vopsesc,s-a comportat,zic eu destul de normal,nu m-a mai injurat(ca mi-am si facut cruce,crezand ca s-a produs o minune si maica-mea si-a revenit)iar dupa ce am vopsit-o,si-a revenit la arsenalul ei ! Si cand erem mica se comporta putin in acest fel,dar cu trecerea anilor rautatea... [continuare]
SAlut! in primul rand as vrea sa prezint problema mea . De 3 ani am probleme cu atacurile de panica ,precizez ca acum am 17 ani doar in anumite luni ale anului . Totul a inceput din clasa a 8 -a cand a trebuit sa dau examenul . M-am stresat foarte mult ,iar de atunci am avut niste atacuri de panica asociate cu greata si frica de a iesi in comunitate. Acestea au trecut un timp , apoi au revenit pe parcursul verii urmatoare , cand a fost foarte cald si nu puteam dormi , agitandu-ma . Vara aceasta am patit exact la fel in timpul verii , nu puteam dormi ,iar atacurile de panica au revenit . in urma cu 1 an am inceput sa am niste atacuri de panica asociate cu frica de a adormi , ca sa fiu mai explicit cand atipesc ma sperii si imi revin destul de greu , e ca si cum mi-ar fi frica sa adorm , deoarece "ma voi pierde" ori voi muri . AM urmat un tratament cu pastile naturiste deoarece nu as vrea sa incep de pe acum cu somniferele.CU alimentatia nu am probleme , mananc destul de sanatos , nu... [continuare]
daca am tot timpul impresia ca mi se poate intimpla ceva rau ,ca tot timpul am impresia ca vine sfirsitul,transform orice stire rea in ceva tragic care mi se pote intimpla si mie,sunt foarte nervoasa tot timpul nu suport tipetele ,zgomotele,nu ma pot uita la televizor decat la desene animate sau muzica.Nu pot scapa de aceste stari simt ca nu ma mai fac bine niciodata.Am fost la un medic psihiatru si ma tratez cu stilnox,rivotril,cipralex.Nu am mare incredere in aceste medicamente dar,nu am incotro mintea mi-o ia razna am 33 de ani si o fetita de 6 ani ,pentru ea trc uneori peste aceste stari .Ce ma sfatuiti am nevoie de ajutorrr.va multumesc.DEDEU VIORICA IRINA [continuare]
Buna ziua! Sunt o fata de 20 ani, si am o relatie de 1 an si 9 luni cu un baiat de 22ani. La inceput m-am simtit foarte atrasa de el, relatia sexuala era magnifica, la fel si viata de cuplu chiar daca eu eram mult mai entuziasmata decat el, am reusit in cele din urma sa il conving sa stam impreuna. Am stat impreuna 6 luni de zile,apoi 3 luni s-a mutat la mine cu tot cu bagaje. Relatia a mai mers ceva timp pe toate planurile, dar apoi deodata ceva s-a rupt.Pur si simplu simteam ca nu il mai suport, ca nu il mai vreau langa mine, il evitam cat de mult puteam pana intr-un final cand i-am cerut sa nu mai stam impreuna. Asta pentru inceput, apoi am eliminat de tot sexualitatea din relatia noastra. Relatia a mers mai departe, dar de 1 an si putin nu mai exista atractie cel putin din partea mea, imi este groaza sa ma gandesc la asa ceva, chiar nu stiu ce mi se intampla, au fost si certuri intre noi, jingniri multe, dar am trecut peste ne-am impacat mereu. Sunt constienta ca ma iubeste, ca... [continuare]
Buna ziua, Am observat ca doamna Delia Ciobancan are specializari internationale si in psihoterapie de familie si cuplu, asa ca imi fac curajul sa intreb si eu unele lucruri deoarece sotia mea zice ca din punctul ei de vedere trebuie sa mergem amandoi la un psihoterapeut. Motivul pentru care zice ea ca trebuie este ca in momentul in care ma enervez fac foarte urat. Strig cat pot de tare ( problema e ca strig foarte tare), iar cateodata nu strig ci imi descarc nervii altfel, mai exact imi vine sa sparg tot ce prind in cale, dar marele noroc e ca ajunge sa-i dau un pumn la o usa sau la un dulap dupa care jumatate de ora ma pun si stau pe un pat fara sa vorbes nimic cu nimeni, dupa care incep sa imi revin si incep sa ma comport normal fara nervi. Ingrijorarea cea mai mare e sa nu cumva sa ma scap sa o lovesc pe sotia mea, desi pana acuma nu s-a intamplat asa ceva. (la cat lovesc de tare un dulap sau o usa mie frica ca o sa rup cam multe oase daca se intampla sa lovesc o persoana... [continuare]
Maltratarea - agresarea fizica si psihica a copilului
am nevoie de ajutor... ma numesc solyom noemi si am 17 ani... de cand ma stiu am fost abuzata fizic,abuzata psihic si neglijata....am plecat de acasa la 16 ani pt ca ma saturasem,dar acuma la aproape 18 ani am facut astm bronsic din cauza rinitei alergice netratate,a sinuzitei si a altor boli(mai mult de 6 ani au bolile)...sincer asi putea scrie romane intregi despre viatza mea,adica despre suferinta prin care am trecut...sunt constienta de gravitatea situatiei,stiu ca sunt afectata,sufar,plang,urasc si mai multe...nu am avut parte de copilarie,nu am avut parte de adolescenta,nu am avut parte de dragoste,...,asa ca doresc sa mi se faca dreptate si sa o fac pe maicamea(mi greu sa ii zic mama) sa sufere,la fel cum am suferit eu cand si-a descarcat nervii pe mine...doresc sa o pun sa imi plateasca tratamentul pt astm bronsic,doresc sa imi dea alocatia (banii mei de alocatie ea ii incaseaza),si alte lucruri care mi se cuvin...pt ca suferinta ii extraordinar de greu de... [continuare]
Imi este foarte greu sa scriu pe acest forum,nu stiu daca fac bine sau rau,dar vazand k atatia oameni fac lucrul asta m-am gandit sa-mi iau inima in dinti si sa scriu si eu o parte din problemele mele.Sper sa ma linistesc desi nu stiu daca va fi posibil.De cand ma stiu am fost o fire foarte rebela,vesela,plina de viata. Visam sa fiu fericita.In ochii mei,oamenii erau niste fiinte bune,serioase,incapabile sa faca rau.Cu timpul ,parca m-am trezit dintr-un cosmar:am simtit pe pielea mea k oamenii sunt rai,periculosi si intr-un timp foarte scurt iti pot deveni dusmani.Eu stiindu-ma pe mine k fiind sincera,corecta,m-am gandit k toata lumea e asa,dar m-am inselat.Imi cer scuze k vorbesc evaziv,dar nu am curaj sa scriu prin tot ce am trecut .De aceea voi trece la ceea ce ,,ma doare''''.Mi-am pierdut increderea in oameni,in mine,am ajuns sa urasc ce mi-a placut si ce am iubit.Sufar foarte mult pt k nu am cu cine sa vorbesc(de fapt am cu cine),dar nu vreau si nu pot k mi-am pierdut... [continuare]
Buna ziua Va scriu iar, dupa muulta vreme. daca prima data am primit sprjinul si sfatul vostru, acum vi-l cer din nou. In speranta ca ma ve-ti ajuta si da un sfat, o sa va povestesc pe scurt povestea mea. Dupa 4 ani in care toti spuneau ca nu ma merita, ca nu se poarta frumos cu mine, ca nu mai are rabdare la mine, acum, dupa 4 ani cu sau fara voia noastra s-a terminat relatia(asa cred). Si o sa va povestesc cum...Am avut niste probleme in care a fost implicat si el in mare masura. O perioada am fost nevoiti sa ne mutam la el. Zilele treceau si eu nu mai suportam situatia. M-am inchis mai tare in mine, am refuzat sa ma integrez ''fortat'' in familia lui....asta pentru ca simteam ca nu sunt bine primita si nici inteleasa. Nici cu el nu puteam discuta problemele ce ma framantau. Daca incercam sa deschid subiectul, ma repezea brusc. Nu mai avea rabdare nici sa ma vada. Am incerca sa ma integrez sa povestesc cu cineva...singura persoana fiind mama lui, care m-a inteles. Am cedat... [continuare]
Am o dilema foarte mare: lucrez de 10 ani la aceeasi firma si am suferit foarte mult acolo din diverse motive. La inceput aveam probleme f.mari cu colegii, acum acestea s-au rezolvat in parte, dar au aparut alte probleme, respectiv nedreptati legate de raportul dintre salariu si responsabilitatile si complexitatea muncii in comparatie cu colegii mei. Nu se pune problema sa cer o marire de salariu sau sa ma plang ca ma incarca cu prea multe sarcini in timp ce altii stau - credeti-ma ca stiu ce fel de om e directorul. Nu se poate discuta cu el. Ca parti bune ar fi salariul bunicel si programul de 8 ore. Totodata, nu-mi mai place ce fac in prezent si m-am hotarat sa urmez niste cursuri de recalificare pentru ca vreau sa lucrez in alt domeniu. Aceste cursuri ma vor costa foarte mult si dureaza 6 luni, iar specializarea inca 6 luni. Stiu ca logic ar fi sa stau la acest servici pana reusesc sa termin cursurile, dar dpdv psihic si fizic simt ca nu mai pot. Traiesc permanent o stare de... [continuare]
Mi-am intalnit marea iubire in liceu, ne-am iubit cum credeam ca se poate doar in povesti, amandoi am fost virgini si asta a fost pentru mine punctul forte al relatiei.Pe parcurs au inceput probleme, parintii lui nu ma suportau, vroiau o fata cu bani, imi spuneau ca sunt bolnavicioasa, ca nu sunt buna de nimic, el cu timpul din cat de iubaret era s-a schimbat din vina lor, a inceput sa ma vada asa cum ma vedeau ei, sa imi zica de multe ori ca sunt fraiera, proasta, ca nu sunt in stare de nimic, imi spunea ca vrea sa plece sa munceasca in strainatate, credeti-ma incepusem sa ma simt asa cum spuneau, ma simteam o piedica.Dupa 3 ani mi-am zis ca vreau sa il las sa fie fercit, mai ales ca ma si lasase pentru o saptamana, ca a zis ca nu mai poate fi cu mine ca nu poate alege intre ai lui si eu, se distantase foarte mult.Am incercat sa vorbesc cu un alt baiat, cu acesta nu mai eram inferioara, dar nu am putut, il iubeam enorm pe el.Care acum incepuse sa o ia razna, ma suna non stop, imi... [continuare]
buna tuturor....am 22 de ani si sufar de aceasta boala de mai bine de 5 ani..am fost la psihoterapeuti,m-am tratat cu o gramada de medicamente...si ink ma tratez..am ajuns in stadiul in care sa fiu interanta in spital...nu s-a schimbat nimik...aam avut o copilarie frumoasa.linistita nu mi s-a intampat nimic ce ar putea sa declanseze aceasta boala..si totusi viata mea a devenit o lupta continuua...si plang mereu...pentru ca nu mai am sperante...nimeni nu ma crede...nimeni nu ma intelge..e dureros..eu sunt o persoana deschisa,solara,sociabila care isi doreste sa faca atatea in viata..dar din pacate aceste stari sunt mai puternice decat mine.....imi vine ft greu sa ies din casa...imi este frica ca aceste atacuri de panica imi revin ..si e exact asa....transpir enorm,simt cum ma trec caldri in tot corpul,inima imi bate ft tare,ma simt slabita fara putere,ametesc si picioarele mi se inmoaie,simt ca fata imi ia foc si gura mi se usuca.....in momentele acelea simt ca toti ochi sunt... [continuare]
buna seara, am 18 ani si am fumat pentru o perioada etnobotanice; acum 2 ani cand am fumat ultima oara mi s-a facut rau, aveam palpitatii, atacuri de panica etc. de atunci am ramas cu o stare de ameteala continua ca si cand as trai pe alta planeta; ulterior am inceput sa sufar de atacuri de panica (cauzate de frica ca o sa fac infart, accident cu masina, ca o sa mor, chiar ca o sa fac iar atac de panica); de fiecare data cand faceam un atac de panica, a doua zii deveneam si mai ametit, pana acum cateva zile cand am avut iar unul care m-a "ametit" de tot; simt in continuu cum imi bate inima si un gol un stomac, depresie, nu pot sa ma bucur de nimic, si cel mai grav sunt ametit in continuu, nu pot sa gandesc, vad totul diferit; am fost ieri sa-mi fac ekg a iesit totul ok, dekt o mica aritmie; pana acum cateva zile am putut sa suport aceste simptome dar nu mai pot si nu stiu ce sa fac; iau lecitina si inca cateva medicamente pentru concentrare dar nu ma ajuta deloc;... [continuare]
Cum sa procedez in cazul unui tata betiv si irecuperabil
Salut, Am nevoie ca de aer de sfaturile altor oameni, si m-ar ajuta si mai mult sfaturile unora care "au trecut pe aici". Dar mai ales niste pareri obiective, Sfaturle prietenilor care stiu de problema sunt destul de subiective si nu au reusit sa ma scoata din dilema. Poate va ganditi ca sunt negativista pentru ca am scris ca e irecuperabil, dar despre recuperabilitatea lui sau irecuperabilitatea vom vorbi mai tarziu daca va fi cazul. La mine altceva arde acum. Dar hai sa intru un subiect......cat se poate de "pe scurt": Ai mei sunt divortati de cand aveam eu 11 ani. Motivul principal: alcoolul si cu el venind si iresponsabilitatea fata de familie. Si in ciuda varstei mele mici si in ciuda despartirii alor mei, ma alimentam cu ideea ca taica-miu e un om f bun in sine doar ca mai scapa la bautura din cand in cand. (Btw, mama n-a fost casnica, caci trebuia sa lucreze ca sa plateasca d-ale casei). Dupa divort n-a platit pensie alimentara dar cel putin mie imi dadea destui bani... [continuare]
Buna ziua.de ceva vreme (cam un an) ma confrunt cu niste simptome care imi afecteaza calitatea vietii.totul a inceput acum un an cand ma afla la serviciu in tura de noapte iar pe la ora 2 am simtit o ameteala violenta si m-am speriat f.tare.am reusit sa ma urc in masina am condus pana la urgente si acolo mi sa spus ca avea tensiunea 17 mi sa pus o perfuzie si am ramas pana dimineata.a doua zi ma vazut un chirurg si mia spus ca am apendicitat asa ca urmatoarea zi m-am operat.dupa operatie insa aceleasi simptome ameteli,stari de dezechilibru,puls marit,senzatei de foame,slabiciune,probleme cu vederea (insensul ca simteam ca si cum as avea a lumona puternica in achi).am ajuns sa merg la un neurolog (de mai multe ori) acesta facandu-mi toate analizele de sange posibile,ekg.eeg tiroida dar toate au iesit bune(in afara de tgp care era 54 in loc de 48).dupa operatie am ajuns de mai multe ori la urgenta dar totul se rezolva oarecum cu o perfuzie,dar cred ca de fapt se rezolva ca eu ma... [continuare]
buna am 22 de ani si ma simt cam aiurea...prietenul meu spune ca am nevoie neaparat de un psiholog .ma enervez foarte repede,nu prea stiu de gluma,nu ma simt bine deloc in pielea mea.adevarul este ca am luat in greutate bine...10 kg si ma gandesc ca de asta nu ma prea suport.si binenteles ca nu am destula vointa sa slabesc si sunt foarte usor influentabila...cum as putea sa ma schimb?sa fiu cat de cat multumita de mine [continuare]
Buna ziua, Fratele meu are anxietate generalizata, merge la un psiholog , este dornic de normalizare, dar are probleme cu somnul si as vrea sa stiu daca ar putea seara inainte de culcare sa ia de ex. un Dormicum, parca se simte ceva mai bine daca doarme si se odihneste noaptea. A luat 10 zile seara la culcare Xanax de 0.25 mg. dar nu e adeptul pastilelor, vrea sa reusesca prin forte proprii inlaturarea gandurilor rele, bineinteles si cu ajutorul psihoterapeutului. Stie cineva acest Dormicum da dependenta? cate zile se poate lua? Acum ia Sedatif PC, ar trebui sa incerce cu ceai de plante? E oribil sa nu dormi noaptea . Va multumesc. [continuare]
Cum pot ajuta o persoana aflata intr o depresie severa?
buna.....as dori sa aflu o modalitate de a ajuta o prietena ce sufera de depresie....la inceput credeam ca doar cauta atentie si din aceasta cauza tot timpul este trista fara vlaga si plange...insa cu timpul am descoperit ca problema e mai grava...de mica are tulburari de caracter ...a avut o tentativa de sinuicid la varsta de 12 ani.A facut tot felul de tratamente,medici,bioenergie, a apelat si la preoti insa..toate au avut un rezultat limitat pentru o perioada de timp...Mai recent,anul trecut a inceput din nou cu starile ,se afunda singura in propria stare si cel mai ciudat pentru mine este ca deodata ii reapar starile ....astazi e vesela si rade si in aceeasi zi se inchide in ea nu mai comunica si se departeaza cu totul.A fost la un medic specialist,psihiatru..care a diagnosticat o cu depresie severa. Acesta i a dat anumite pastile pentru a vedea reactia organismului insa ea nu le a luat.Psihiatrul in cauza a incercat sa faca o sedinta de hipnoza pentru a gasi cauzele formarii... [continuare]
Buna ziua! Nici nu stiu exact cu ce sa incep! Am 21 de ani si de 4 ani sunt intr-o relatie cu cineva cu un an mai mare. Nu ne intelegem deloc. Simt ca ma iubeste, dar nu este in stare sa se poarte frumos cu mine, mereu ma vad nevoita sa plec de la el. Pur si simplu ies pe usa si ma duc la mine acasa. Suntem studenti(eu sunt in ultimul an, el a terminat anul asta) si 3 ani de zile am avut relatia asta la distanta, ne vedeam doar in weekenduri, doar ca el e mereu nervos, tipa la mine si la mama lui, nu se poate controla. Ne injura, ne face in fel si chip. Eu m-am saturat de el, dar il iubesc. Eu stiu in acelasi timp ca ma iubeste ptr ca o femeie simte asta, insa e ceva mai presus de el, nu se poate controla. I-am propus sa mearga la psiholog, dar zice ca el nu are nevoie si ca eu sunt o nebuna care nu stie sa comunice cu el. Tipa la mine pe strada, face in fel si chip, se uita toata lumea la noi. Nici pe plan sexual nu ne intelegem f bine. El este singurul barbat din viata mea, dar... [continuare]
Instabilitate psihomotorie
tulburare a dezvoltarii care asociaza o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv si unei dereglari a atentiei. Frecventa si cauze - sindromul hiperkinetic al copilului este foarte frecvent avand in vedere ca afecteaza aproape 3% dintre copiii de varsta scolara, cu o neta preponderenta masculina (intre sase si opt baieti pentru o fata). sindromul ar fi datorat unei disfunctii cerebrale (maturare intarziata, legata eventual de anomaiii ale metabolismului cerebral). simptome si semne - copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc. El se agita fara incetare pe scaun, nu poate sta la masa, se lanseaza in activitati fizice periculoase, cu gesturi stangace. Acasa, ca si la scoala, are un comportament impulsiv si indisciplinat, nu-si asteapta nici o data randul la jocuri. Trece cu rapiditate de la o activitate, pe care o lasa neterminata, la alta, dovedindu-se incapabil sa-si fixeze mai multa vreme atentia si sa se concentreze asupra unei misiuni. El este greu... [continuare]
Sindrom al copilului hiperactiv
tulburare a dezvoltarii care asociaza o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv si unei dereglari a atentiei. Frecventa si cauze - sindromul hiperkinetic al copilului este foarte frecvent avand in vedere ca afecteaza aproape 3% dintre copiii de varsta scolara, cu o neta preponderenta masculina (intre sase si opt baieti pentru o fata). sindromul ar fi datorat unei disfunctii cerebrale (maturare intarziata, legata eventual de anomaiii ale metabolismului cerebral). simptome si semne - copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc. El se agita fara incetare pe scaun, nu poate sta la masa, se lanseaza in activitati fizice periculoase, cu gesturi stangace. Acasa, ca si la scoala, are un comportament impulsiv si indisciplinat, nu-si asteapta nici o data randul la jocuri. Trece cu rapiditate de la o activitate, pe care o lasa neterminata, la alta, dovedindu-se incapabil sa-si fixeze mai multa vreme atentia si sa se concentreze asupra unei misiuni. El este greu... [continuare]
Hiperactivitate a copilului
tulburare a dezvoltarii care asociaza o hiperactivitate motorie unui comportament impulsiv si unei dereglari a atentiei. Frecventa si cauze - sindromul hiperkinetic al copilului este foarte frecvent avand in vedere ca afecteaza aproape 3% dintre copiii de varsta scolara, cu o neta preponderenta masculina (intre sase si opt baieti pentru o fata). sindromul ar fi datorat unei disfunctii cerebrale (maturare intarziata, legata eventual de anomaiii ale metabolismului cerebral). simptome si semne - copilul afectat de acest sindrom nu poate sta pe loc. El se agita fara incetare pe scaun, nu poate sta la masa, se lanseaza in activitati fizice periculoase, cu gesturi stangace. Acasa, ca si la scoala, are un comportament impulsiv si indisciplinat, nu-si asteapta nici o data randul la jocuri. Trece cu rapiditate de la o activitate, pe care o lasa neterminata, la alta, dovedindu-se incapabil sa-si fixeze mai multa vreme atentia si sa se concentreze asupra unei misiuni. El este greu... [continuare]
Urmareste Sfatul Medicului
Aboneaza-te la Newsletter