Vreau sa ma vindec

Mi-am intalnit marea iubire in liceu, ne-am iubit cum credeam ca se poate doar in povesti, amandoi am fost virgini si asta a fost pentru mine punctul forte al relatiei.Pe parcurs au inceput probleme, parintii lui nu ma suportau, vroiau o fata cu bani, imi spuneau ca sunt bolnavicioasa, ca nu sunt buna de nimic, el cu timpul din cat de iubaret era s-a schimbat din vina lor, a inceput sa ma vada asa cum ma vedeau ei, sa imi zica de multe ori ca sunt fraiera, p******, ca nu sunt in stare de nimic, imi spunea ca vrea sa plece sa munceasca in strainatate, credeti-ma incepusem
sa ma simt asa cum spuneau, ma simteam o piedica.Dupa 3 ani mi-am zis ca vreau sa il las sa fie fercit, mai ales ca ma si lasase pentru o saptamana, ca a zis ca nu mai poate fi cu mine ca nu poate alege intre ai lui si eu, se distantase foarte mult.Am incercat sa vorbesc cu un alt baiat, cu acesta nu mai eram inferioara, dar nu am putut, il iubeam enorm pe el.Care acum incepuse sa o ia razna, ma suna non stop, imi spunea ca nu poate traii fara mine, ca acum si-a dat seama, ca se va sinucide, ma suna si din minut in minut, dar eu nu il credeam nu eram pregatita sa il cred.Apoi dupa putin timp i-am zis ca il iert, ne-am impacat, eram prea fericita, iar fericirea pentru mine nu dureaza niciodata, Am aflat ca s-a culcat cu o alta fata, a distrus tot, nu mai eram singura din viata lui, ma simt un nimic, A zis ca nici nu a putut sa se culce mult cu ea ca s-a oprit repede ca se gandea la mine, pana si ea a recunoscut la fel.A zis ca intr-un fel vroia sa se razbune, sa treaca peste sa ma uite ca simtea ca nu mai rezista.Dar nu cred ca un barbat se poate culca cu o femeie fara sa o placa macar....In fine de atunci adica de un an de cand s-a intamplat asta, acum avem 4 ani impreuna, nu mai pot traii, am incercat sa ma sinucid de n ori, nu am avut curajul, iar o data m-a salvat el.Nu stiu se vede ca regreta, plange si el ca si mine, spune ca este un monstru, ca nu poate realiza nici el ce a facut.Mereu nu stie ce sa imi mai aduca s ama faca putin sa zambesc, incearca orice, mi-a zis ca face orice, mi-a zis ca si daca ma despart de el, niciodata nu va mai fi cu vre-o femeie, ca se caieste extraordinar de mult, Cand corbim la telefon si ma aude ca plang, ca sufar asa mult seara de seara, il aud si pe el ca plange, mereu spune ca voi face orice sa te vad iar bine.Si inainte avea partile bune, era foarte protector, tandru, cuminte, niciodata nu se uita dupa vre-o fata toti prieteni il vedeau ciudat, el se lua de ei daca spuneau ceva de fete.Pot spune ca a fost singurul care a avut grija de mine, pana si financiar, atat cat a putut, mereu mi-a fcaut toate poftele, fara sa ii spun eu.Nu am avut o viata frumoasa, am crescut doar cu mama, mai am frati mici, toti fiind fara tata, am urat barbatii, Tata este un curvar, pentru o c**** nu am avut tata, iar acum istoria s-a repetat, pentru o c**** nu pot sa mai traiesc, nu inteleg de ce.Al doilea tata mi-a murit....am fost crescuta si de bunicul meu, care si el a murit, nu am avut parte de barbati in viata mea, de aceea pe el nu il pot ierta, dar nici sa il las nu stiu.Dragoste nu prea mai facem , poate o data pe luna..la doua luni, pentru ca nu pot, sunt stana de piatra, ii vad pe ei doi facand dragoste si plang, daca a-ti sti cat plang, de un an, zilnic, am luat si calmante, tot degeaba, am stari de nebunie, cand tremur toata si sunt in stare sa ma maltratez, ma zgarii, tip, dau...iar apoi plang...compatimindu-ma.Ma intreb daca exista vre-un leac pentru asta, nu stiu daca e depresie sau chiar nebunie, vreau sa scot imaginile cu ei doi din cap, le am secunda de secunda, nu mai pot dormii, sunt terminata psihic.Credeti-ma nu am fost asa, eram vesela mereu, haioasa,,,iar acum m-am transformat total, pentru ca viata nu imi arata nimic bun.Nu am nimic.Ce pot face cu aceste stari, exista vre-un tratament sa ma readuca la viata?Iar in starile alea de nervi cum sa ma calmez sa nu fac vre-o prostie, cand sunt in stare de orice rau atunci, pur si simplu nu gandesc.Il iubesc prea mult si ma iubeste si a devenit atat de bun cu mine, parca greseala lui l-a facut sa ma iubeasca enorm, sa ma aprecieze, parca abia acum simt ca a inceput sa vada in mine exact cine sunt, abia acum aincepe sa ma cunoasca cu adevarat, sa nu mai judece dupa aparente, dar pretul pe care-l platesc este prea mare.L-as platii dar nu stiu cum, credeti-ma incerc sa ma autosugestionez, dar nu imi iese, decat rar, apoi iar cad in aceleasi ganduri.Am vre-o sansa de vindecare, a trecut prea mult timp, un an de atata suferinta, vreau o viata iar normala, sa pot vedea iar in viitor sa imi fac planuri cu el, sa radem sa glumim fara ca eu sa ma gandesc la ei, fara ca eu daca vad doi oameni ca se pupa sa imi vina scene cand el o pupa pe ea, fara ca sa mai vad sexul cel mai scarbos lucru, m-am saturat ca nici la filme de dragoste nu pot sa ma uit, daca e vre-o scena mai de dragoste, ii vad pe ei, iar el inainte sta sa controleze filmul sa nu fie asa ceva, deja a invatat regula, uneori ajung sa cred ca nu am leac.