...ce sa fac sa clarific totul??

Buna ziua

Va scriu iar, dupa muulta vreme. daca prima data am primit sprjinul si sfatul vostru, acum vi-l cer din nou.
In speranta ca ma ve-ti ajuta si da un sfat, o sa va povestesc pe scurt povestea mea. Dupa 4 ani in care toti spuneau ca nu ma merita, ca nu se poarta frumos cu mine, ca nu mai are rabdare la mine, acum, dupa 4 ani cu sau fara voia noastra s-a terminat relatia(asa cred).
Si o sa va povestesc cum...Am avut niste probleme in care a fost implicat si el in mare masura. O perioada am fost nevoiti sa ne mutam la el. Zilele treceau si eu nu mai suportam situatia. M-am inchis mai tare in mine, am refuzat sa ma integrez ''fortat'' in familia lui....asta pentru ca simteam ca nu sunt bine primita si nici inteleasa. Nici cu el nu puteam discuta problemele ce ma framantau. Daca incercam sa deschid subiectul, ma repezea brusc. Nu mai avea rabdare nici sa ma vada. Am incerca sa ma integrez sa povestesc cu cineva...singura persoana fiind mama lui, care m-a inteles. Am cedat psihic, am plans zile si nopti, voiam inapoi la mine acasa. Probabil era si el stresat..probabil voia sa i-mi demonstreze ceva cu atitidinea lui distanta ...dar eu nu intelegeam nimic...ma afundam mai tare in tristetea mea. Incercam sa discut cu el dar...incepea sa urle si im-i spunea ''sa termin cu astea''...m-am hotarat sa ii trimit un mail, daca nu reuseam altfel sa comunicam...in acel mail i-am spus ca nu vreau nimic de la el decat putina intelegere si il rugam sa nu ma mai jigneasca atat. Si, atunci cand a avut el probleme, nu l-am jignit niciodata.. si daca il incurc sa zica si pot sa plec oricand. (asta probabil trebuia sa o fac si nu sa il mai intreb pe el...) A fost mult mai distant...doar ca nu m-a mai jignit si nu a mai tipat la mine. La final, trebuia sa ''ne mutam'' inapoi acasa (la mine)...a spus ca el nu mai vine ''aici'' . I-am cerut explicatii si m-i s-a raspuns ca sunt o nesimtita, si o necrescta si, etc...am zis ok. L-am intrebat daca mai vrea sa fim impreuna...a evitat subiectul facandu-ma in continoare cea mai nesimtita din lume...L-am fortat totusi sa zica DA sau NU...nu prea avea ce sa spuna decat NU. Da, era de asteptat sa se intample asa. Au urma apoi zile in care am plans si incercam sa ma consolez cu ideea ca...oricum era gata de mult...Toti i-mi spuneau ca eram nefericita, se vedea asta. Cu el nu prea am nici un viitor. Familia lui (mama)si prieteni (nu f multi) inca ma suna sa i-mi spuna ca, se va intoarce el inapoi..si ca e convins ca a gresit fata de mine...Oricum, probabil, adevarul e undeva la mijloc...si oricum, cel mai tare ma deranjeaza faptul ca, desi eu nu l-am jignit niciodata, si am incercat sa il incurajez, el ma jignea, ma lasa sa cad intr-o stare din care foarte greu mai ieseam. Intr-un cuvant, m-a facut sa i-mi pierd total increderea in mine.
Si acum?? dupa 3 saptamani de cand nu mai locuim impreuna, si de cand, oficial, totul s-a terminat, eu nu pot sa il uit...De ce?? Cum poti sa tii asa mult la cineva dupa ce te-a jignit, nu te-a sustinut niciodata in absolut nimic, vorbea urat si in public, intre prieteni..cum?? De ce m-a facut asa dependenta de el? de ce am acceptat atatea, atata vreme..?? si de ce, in cele 3 saptamani ne intalnim (pentru ca vejnic gaseste motive eu sau el sa ne vedem) si totul e ca si in primele zile ale relatiei?? de ce acum, cand oficial suntem despartiti putem sa povestim, sa discutam, sa ''ne privim''..de ce?? Poate pentru ca, poate ne intelegem mai bine ca si amici?? nu este asa...atractia e mult mai mare din partea la amandoi..din toate punctele de vedere..
Si totusi, nu inteleg...de ce a avut loc asa o lipsa de comunicare intre noi?? de ce acum e acea bariera intre noi care ne tine departe si totusi...f aproape (cel putin pe mine) De ce la varsta mea (29ani) nu stiu ce vrea sau ce simt...de ce nu pot rupe tot trecutul si sa o iau de la capat...si ma agat de relatia cere este..sau a fost..de ce accept atatea?? De ce nu am increderea ca merit mai mult..?? de ce inca tin la el??
Acum, bineinteles ca sunt mult mai multe probleme care a declansat toul si...probleme pe care nu am stiut sa le trecem impreuna.
Cum sa i-mi clarific sentimentele?? cum sa clarific ceea ce simt sau ar trebui sa simt?? Stiu..ar trebui sa pun in balanta toate intamplarile frumoase, si toate urate...si sa vad unde se inclina balanta...si totusi?? nu merge..timpul le va rezolva?? demnitatea mea unde e?? el ce vrea? ...si comunicarea intre noi, e imposibila..cum as putea sa aflu raspunsuile astea??

Multumesc mult ca m-ati ''ascultat''.