Avortul spontan - pierderea spontana a sarcinii

Cauzele avortului spontan in primul trimestru, sunt aproape intotdeauna anomalii cromozomiale survenite pe parcursul gametogenezei (formarii oului) sau fecundatiei. De obicei, avortul spontan determinat de o anomalie genetica/cromozomiala este un eveniment unic; nu este vorba de o anomalie ereditara care poate sa afecteze urmatoarea sarcina. In majoritatea cazurilor nu exista o explicatie limpede a pierderii sarcinii.
Dupa saptamana 12 sau cand sunt detectate zgomotele cardiace, riscul de avort scade semnificativ.

Factorii de risc pentru pierderea sarcinii sunt urmatorii:

-varsta inaintata a mamei, peste 35 ani
-istoric personal de avorturi spontane repetate (2-3)
-consumul de antiinflamatoare nesteroidiene (ibuprofen sau naproxen) in timpul conceptiei sau in fazele precoce ale sarcinii
-consumul de alcool in timpul sarcinii
-consumul droguri (cocaina)
-fumatul
-expunerea la substante chimice ca benzen, arsenic, formaldehida, inaintea sarcinii
-consum de cafeina in timpul sarcinii
-afectiuni ginecologice precum fibroame uterine sau alte anomalii ale uterului
-declansarea unor boli sau infectii dobandite in timpul sarcinii, de exemplu afectiuni autoimune
-traumatisme fizice - contuzii abdominale
-cauze imunologice, imunizari Rh
-studii recente sugereaza implicarea carentei de acid folic in cresterea riscului de avort spontan.

Trei sau mai multe avorturi spontane repetate sunt neobisnuite la o femeie. Avorturile repetate (avort "habitual") sunt cauzate de existenta unei afectiuni medicale.

Alti factori de risc pentru avorturi spontane repetate:
-sindromul ovarelor polichistice
-istoric familial de avorturi spontane (pe linie maternal)
-un control terapeutic prost al unei boli cronice (diabet zaharat sau boli autoimune)
-anumite infectii virale sau bacteriene
-sindromul antifosfolipidic (afectiune autoimuna)
-anomalii structurale ale uterului (uter in forma de T), in 12-15 % din cazurile de avorturi repetate
-istoric de fat malformat
-accidente, raniri fizice
-prelevare de vilozitati coriale (1 din 100 de cazuri) sau amniocenteza (1 din 200 de sarcini)
-anomalii cromozomiale ale unui parinte.

Sunt cunoscuti, de asemenea, cativa factori care nu cresc riscul de avort spontan precum: expunerea la campul monitorului de computer sau la camp electromagnetic, actul sexual sau exercitiul fizic.

Semnele si simptomele avortului includ:
-sangerari vaginale mici sau abundente, care pot apare constant sau neregulat; desi sangerarea vaginala este primul semn de avort, acestea pot apare fiziologic in primele trei luni de sarcina; totusi, asocierea sangerarilor cu durerile abdominale (crampe) reprezinta primele semne de avort
-durerea sub forma de crampe la nivel pelvin (in abdomenul inferior), durere abdominala sau durere surda lombara (de spate); durerea poate apare in primele ore sau zile dupa debutul sangerarii vaginale
-cheaguri de sange sau eliminari de tesut fetal de culoare gri la nivel vaginal.

Diagnosticul de avort spontan este pus cu ajutorul urmatoarelor examene:
-examenul clinic al regiunii pelvine, prin care ginecologul pune in evidenta dilatia colului uterin sau a unor sangerari la nivelul vaginului
-masurarea nivelului sanguin al HCG (gonadotropina corionica umana) care pune diagnosticul de sarcina; nivelul HCG va fi masurat in decursul mai multor zile pentru a se determina daca sarcina mai este in evolutie
-ecografia abdominala inferioara, poate da o imagine clara despre bunul mers al sarcinii: daca sacul amniotic este intact, daca fatul prezinta activitate cardiaca (daca sunt detectate bataile cardiace) si se poate estima varsta fetala.

In cazul unor avorturi repetate (mai mult de 3) exista mai multe metode de a depista cauzele si de pune in evidenta agentul patogen responsabil de producerea avortului:
-detectarea serologica a anticorpilor antifosfolipidici
-efectuarea cariotipului pentru evidentierea anomaliilor cromozomiale ale genitorilor
-masurarea nivelelor de hormoni
-histeroscopie sau ecografie vaginala prin care sunt depistate anomaliile anatomice uterine.

Nu exista o modalitate terapeutica prin care sa fie stopat avortul spontan in evolutie (in curs). In cazul in care nu sunt prezente simptome ale hemoragiei masive, febra, slabiciune sau alte semne de infectie, nu se poate schimba prin interventie cursul avortului. Avortul spontan este ceva natural si de aceea medicii iau o pozitie de expectativa. De obicei, dureaza cateva zile.
Daca durerile provocate de avort sunt insuportabile, sangerarea este abundenta sau eliminarea produsului de conceptie mort dureaza o perioada prea lunga, ginecologul va interveni prin chiuretaj (procedura prin care este eliminat continutul uterin).

In cazul sangerarilor abundente se va efectua o analiza completa a sangelui si tratamentul anemiei daca aceasta e prezenta.
Daca mama prezinta Rh-negativ, dupa avort se va face imunizare anti-Rh (administrarea imunoglobulinei-anti D) care va conferi protectie in cazul unei sarcini ulterioare.
In situatii extreme, precum hemoragii incontrolabile sau infectii severe care nu raspund la tratamentul antibiotic, se va realiza histerectomia (inlaturarea chirurgicala a uterului).

Daca se doreste o noua sarcina se va cere sfatul medicului. Majoritatea medicilor sau a asistentelor-moase recamanda ca dupa avortul spontan sa se astepte instalarea unui nou ciclu menstrual inainte de a se incerca o noua sarcina. Sansa de a ramane insarcinata este mare chiar dupa 2-3 avorturi spontane.
Dupa mai mult de 3 avorturi spontane repetate, trebuie cautate atent cauzele acestora. In 50- 70% din cazuri, nu s-a identificat nici o cauza evidenta in urma testarii. Studiile arata ca 60- 70% din cupluri cu avorturi spontane repetate inexplicabile, continua sa incerce sa aiba un copil fara sa faca tratament special.

Cercetatorii arata ca un numar mic de cazuri de avorturi spontane sunt datorate incompatibilitatii de Rh materno-fetala (mama cu Rh negativ, fat cu Rh pozitiv): sistemul imunitar al mamei va reactiona, nerecunoscand hematiile Rh pozitive ale fatului ca fiind self, astfel ca va fabrica anticorpi anti-Rh, distrugand hematiile incriminate.
Insa studiile de imunoterapie experimentala nu arata un beneficiu cert al imunoterapiei in aceste cazuri.

Nu exista modalitati profilactice in cazul unui avort spontan in stadiu mic de dezvoltare, care poate fi provocat de o anormalitate a produsului de conceptie sau de moartea embrionului.
Dupa aparitia primelor semne de iminenta de avort, se va contacta medicul pentru evaluare si aplicarea unor masuri generale, precum repaus pelvian (lipsa activitatii sexuale sau evitarea muncii grele).
Va fi contactat serviciul de urgenta cand o femeie gravida prezinta hemoragie abundenta si semne ale socului hemoragic:
-stari de lesin
-agitatie, confuzie, anxietate
-respiratie rapida si superficiala
-tegumente umede, reci sau transpiratii profuze
-slabiciune
-sete, greturi, varsaturi
-tahicardie (accelerarea ritmului cardiac).
Va fi contactat imediat medicul curant in cazul in care femeia insarcinata prezinta sangerari vaginale, crampe sau dureri abdominale, pelviene sau la nivel lombar inferior.
Medicul va cere gravidei sa colecteze intr-un mic recipient, daca este posibil, cheagurile de sange sau tesutul eliminat la nivel vaginal, pentru a fi examinat atent, in scopul de a fi identificat sacul embrionar eliminat si a se stabili cu siguranta, daca este vorba despre un avort spontan sau nu.

Cele mai frecvente complicatii, intalnite in 4-10% dintre cazuri, sunt hemoragile abundente si complicatiile infectioase.
Timp de 14 zile dupa avortul spontan, prezenta sangerarilor vaginale usoare sau moderate sunt normale; acestea trebuie sa alarmeze in cazul in care devin abundente, chiar daca acestea nu sunt insotite de tabloul clinic al socului hemoragic.
Semnele de infectie includ:
-febra, 38 ⁰C sau mai mult
-dureri sau crampe abdominale moderate sau severe
-secretie vaginala urat mirositoare.

Reactiile emotionale negative (autoblamare, anxietate, tristete sau doliu) sunt normale dupa pierderea unei sarcini. Totusi, in cele mai multe cazuri avortul spontan este un eveniment care se produce natural si care nu poate fi inlaturat.
Familiei care a suferit o astfel de pierdere, trebuie sa i se asigure suport emotional prin participarea la grupuri de suport, prin citirea unor materiale informative in care sunt descrise experiente similare ale altor cupluri, prin purtarea unor discutii cu prietenii sau cu preotul.
De asemenea, medicul va raspunde tuturor nedumeririlor si preocuparilor in legatura cu avortul.
Intensitatea si durata doliului variaza de la o femeie la alta, dar majoritatea revin la activitatea cotidiana la scurt timp dupa avort. In cazul in care simptomele de depresie se prelungesc mai mult de 2 saptamani este necesara vizita la medic. Dezechilibrele hormonale determinate de avort pot induce o simptomatologie asemanatoare depresiei post-partum.
Chiar dupa cateva avorturi spontane, sansa de a duce la capat o sarcina normala nu este pierduta. Dupa un repaus de 6 saptamani (reinstalarea unui nou ciclu menstrual) se pot relua cu optimism incercarile de a avea un copil.