Inima sportivului: cand performanta ascunde riscuri – bolile cardiace ascunse la sportivi

„Inima sportivului” este un termen medical care descrie modificarile structurale si functionale ale cordului la persoanele care practica sport intens si de performanta.

Aceste schimbari sunt rezultatul antrenamentelor regulate, de mare intensitate, care solicita sistemul cardiovascular la maximum.

Printre adaptarile considerate normale se numara:

- Cresterea dimensiunilor inimii (hipertrofie cardiaca fiziologica): peretii ventriculari se ingroasa moderat, iar camerele inimii se dilata usor.

- Scaderea frecventei cardiace in repaus (bradicardie sinusala): inima devine mai eficienta, pompand mai mult sange la fiecare bataie.

- Cresterea capacitatii de pompare a sangelui (volum sistolic crescut).

- Aparitia unor modificari minore pe electrocardiograma (ECG), care reflecta adaptarea la efort si nu o boala.

Aceste schimbari sunt benefice si reversibile: daca sportivul isi reduce sau intrerupe activitatea fizica intensa, inima revine treptat la dimensiunile si functia anterioare.

Problema apare atunci cand modificarile fiziologice seamana cu semnele unor boli cardiace grave.

In unele cazuri, sportivii pot fi diagnosticati gresit cu afectiuni de care nu sufera sau, dimpotriva, pot fi lasati sa practice sport de performanta in ciuda existentei unei boli cu potential letal.

Cele mai frecvente confuzii apar intre:

1. Hipertrofia fiziologica vs. Cardiomiopatia hipertrofica (CMH):

In inima sportivului, ingrosarea peretilor ventriculari este moderata si uniforma.

In CMH, ingrosarea este excesiva si asimetrica, reducand fluxul de sange si crescand riscul de aritmii fatale.

2. Dilatarea fiziologica a cavitatilor vs. Cardiomiopatia dilatativa:

La sportivi, dilatarea este proportionala si nu afecteaza functia inimii.

In boala, dilatarea este insotita de slabirea muschiului cardiac si insuficienta cardiaca.

3. Bradicardia fiziologica vs. Tulburarile de conducere:

O frecventa cardiaca de 40–50 batai pe minut poate fi normala la un sportiv.

In alte contexte, o frecventa atat de mica ar indica o disfunctie severa a sistemului de conducere al inimii.

4. Modificarile de pe ECG vs. Semne de boala:

Inversiuni ale undei T sau mici anomalii pot fi intalnite la sportivi fara semnificatie patologica.

Totusi, unele modificari asemanatoare pot indica aritmii maligne sau ischemie miocardica.

Desi rare, anumite afectiuni cardiace pot evolua mult timp fara simptome, fiind descoperite doar in urma unor investigatii aprofundate sau, din nefericire, dupa un eveniment tragic.

Printre cele mai importante se numara:

- Cardiomiopatia hipertrofica – cea mai frecventa cauza de moarte subita la sportivii tineri.

- Displazia aritmogena de ventricul drept – boala genetica in care tesutul cardiac este inlocuit de grasime si fibroza, predispunand la aritmii.

- Anomalii congenitale ale arterelor coronare – flux sanguin inadecvat catre inima in timpul efortului intens.

- Miocarditele (inflamatii ale muschiului cardiac) – adesea aparute dupa infectii virale aparent banale.

- Sindroame genetice de aritmie (ex. sindromul QT lung, Brugada).

Diagnosticul corect necesita o evaluare cardiologica complexa, adaptata fiecarui sportiv.

Investigatii recomandate:

- Electrocardiograma (ECG) – pentru detectarea aritmiilor si modificarilor electrice.

- Ecocardiografie – evaluarea structurii si functiei inimii.

- Test de efort – simuleaza solicitarea maxima a inimii.

- RMN cardiac – ofera detalii precise despre miocard, mai ales cand ecografia nu e concludenta.

- Analize genetice – utile in caz de suspiciune de boli ereditare.

Colaborarea dintre cardiologi, medici sportivi si antrenori este esentiala pentru interpretarea corecta a rezultatelor.

Sportivii cu boli cardiace nediagnosticate prezinta risc crescut de:

- Moarte subita cardiaca in timpul antrenamentului sau competitiei.

- Aritmii severe care pot duce la pierderea cunostintei si traumatisme.

- Insuficienta cardiaca in cazul suprasolicitarii unui cord deja bolnav.

De aceea, screeningul cardiologic periodic nu este un moft, ci o necesitate.

In multe tari europene, sportivii de performanta nu pot intra in competitii fara o evaluare cardiologica anuala.

Inima sportivului este o inima puternica, adaptata la performanta, dar care poate ascunde riscuri greu de anticipat fara investigatii medicale.

Diferenta dintre o inima sanatoasa si una bolnava poate fi subtila, dar extrem de importanta.

In timp ce exercitiul fizic moderat aduce beneficii incontestabile tuturor, sportul de performanta solicita organismul la limita si impune supraveghere medicala atenta.

Doar prin evaluari cardiologice regulate si prin constientizarea acestor riscuri putem preveni tragedii si putem lasa sportul sa fie ceea ce ar trebui sa fie mereu: o sursa de sanatate si bucurie.

Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11273059/
https://www.msdmanuals.com/professional/cardiovascular-disorders/sports-and-the-heart/athlete-s-heart