Cauta afectiune/simptom/conditie medicala
Cere sfatul medicului
Cere sfatul
medicului

Copilul pana in 2 ani - afectiuni frecvente

Actualizat la data de: 15 Februarie 2022
Consultant medical:

Dr. Cora Balaban-Popa
Medic specialist neonatolog

Clinica: Spitalul Municipal Campina

Generalitati

Sus
Copilul pana in 2 ani - afectiuni frecvente

Cand nu se simt bine, bebelusii nu pot spune unde anume ii doare, cand a debutat durerea, ce anume le-ar ameliora disconfortul sau ce ii face sa se simta mai rau. Pe scurt, un bebelus bolnav nu poate spune simptomele manifestate, astfel, acesta devine ca o pagina alba pentru diagnostic.

Una din cele mai grave erori medicale este stabilirea unui diagnostic gresit, deoarece poate fi omisa o conditie patologica grava sau poate fi recomandat un tratament necorespunzator. Aceasta situatie este mai periculoasa pentru micii pacienti decat pentru copiii mai mari.

Chiar si in cazul bolilor specifice copilariei, pe care pediatrii le intalnesc zilnic, simptomele sunt diferite la bebelusi fata de copiii mai mari.

Din aceasta cauza, parintii nu-si pot da seama ca bebelusul lor de 6 luni are aceeasi infectie cu streptococ pe care a avut-o recent si copilul lor de 6 ani. Alaturi de consultatie, detaliile oferite de parinti au o mare importanta pentru stabilirea diagnosticul corect formulat de medic.

Pentru ca riscul stabilirii unui diagnostic sa fie minim, va prezentam cele mai frecvente afectiuni intalnite la copii de sub 2 ani.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Torticolis
  3. Faringita streptococica
  4. Diabet zaharat de tip 1
  5. Traumatisme craniene
  6. Epilepsie
  7. Slabirea auzului sau vederii
  8. Reflux gastroesofagian
  9. Pertussis sau tusea convulsiva
  10. Citeste pe aceeasi tema

Torticolis

Sus

Am fost un copil foarte urat, chel, cu umflaturi si o forma neregulata a capului, spune mama de multe ori, clatinand din cap cand se uita peste pozele vechi din albume.

Chelia si umflaturile au disparut, dar capul a ramas usor diform. Se pare ca am avut torticolis congenital, o dezvoltare insuficienta a muschilor gatului, care determina o pozitie inclinata a capului.

Ca multi copii care au aceasta afectiune, am dormit intr-o pozitie care usura disconfortul produs de gatul rigid, astfel incat capul meu s-a aplatizat usor pe o parte (afectiune ce poarta denumirea de plagiocefalie).

Torticolisul poate fi prezent de la nastere sau se poate dezvolta treptat in cazul in care un copil doarme in mod constant in aceeasi pozitie sau isi tine capul aplecat in aceeasi parte.

De fapt, numarul de cazuri ale acestei afectiuni a crescut din 1992, cand s-a inceput o campanie de prevenire a sindromului de moarte subita la sugari - intalnita mai ales la copiii care dorm in pozitia pe spate.

Daca torticolisul nu este depistat la timp, muschii gatului se scurteaza si copii vor inclina capul intr-un mod specific. Parintii deseori nu observa torticolisul (sau plagiocefalia) pana cand aceasta se agraveaza.

Cand s-a nascut fetita unei scriitoare din New York, aceasta a stiut imediat ca ceva este in neregula cu gatul ei. Totusi, medicul pediatru a asigurat-o ca bebelusilor le ia ceva timp pentru a-si indrepta gatul.

Dar la consultul de 6 saptamani simptomele lui Zoe au fost inconfundabile: tinea capul inclinat in jos si spre dreapta, barbia indreptata in sus si spre stanga si partea stanga a fetei avea dimensiuni mai mari si era evident mai dezvoltata, spune mama.

Desi fetita scriitoarei prezenta o forma severa de torticolis, depistarea corecta si la timp a condus la corectarea cu succes prin terapie fizica si ocupationala.
Atentie!
Indiferent daca este vorba despre o forma severa sau usoara de torticolis congenital, daca diagnosticarea nu se face la timp pot aparea grave probleme de sanatate.

In cazuri grave de plagiocefalie, pentru a corecta forma capului se va recomanda purtarea de casca.
In cazurile grave de torticolis, se poate impune interventia chirurgicala. Problemele de vedere, malformatia maxilarului, asimetriile faciale care pot conduce la probleme de vorbire si de hranire, dificultatea de a executa miscari fine si tulburari senzoriale pot fi consecintele bolii netratate.

Faringita streptococica

Sus

Mergeti la cabinetul pediatrului daca copilul are febra si spune ca il doare gatul sau va dati seama de acest lucru. Medicul poate solicita un test pentru depistarea streptococului.

Daca in aceasta situatie subiectul este un bebelus, diagnosticarea se poate face diferit. Infectia streptococica la nivelul faringelui, ca si scarlatina, sunt cazuri rare in randul copiilor cu varsta pana in 2 ani.

Daca afectiunea nu este diagnosticata cu promptitudine si nu este instituit tratamentul cu antibiotice, complicatiile pot fi grave - reumatism articular acut, afectari cardiovasculare si chiar dureri articulare severe. Astfel, cand bebelusul are febra si rosu in gat (simptome ale multor boli) este indicat sa solicitati un exsudat faringian pentru ca diagnosticul sa fie corect.

Diabet zaharat de tip 1

Sus

Exista doua feluri de diabet zaharat:
- de tip 2 - apare de obicei la adulti si este legat de istoricul familial medical si obezitate;
- de tip 1/diabet juvenil - este cea mai frecventa boala cronica in randul copiilor. Acesta poate fi diagnosticat si la bebelusii cu varsta mai mica de 6 luni.

Manifestarile precoce caracteristice diabetului de tip 1 sunt subtile si pot fi usor confundate. In cazul copiilor mici, aceasta afectiune poate imita simptomele unei gripe sau raceli usoare.

In cazul bebelusilor alaptati sau hraniti cu biberonul, cresterea senzatiei de sete sau mictiunea frecventa pot trece neobservate. De asemenea, scaderea apetitului alimentar ar putea fi pusa pe seama fluctuatiilor de dezvoltare.

Manifestarea semnelor grave (respiratie greoaie, amorteli si, in final, pierderea cunostintei) trebuie sa determine orice mama sa se adreseze urgent medicului.

Dar ce se intampla daca medicul nu e convins ca micutul are diabet?
Cert este ca succesiunea de manifestari care indica existenta acestei boli (letargie, deshidratare, varsaturi, scadere in greutate) sunt usor de confundat cu simptomele unei pneumonii sau gastroenterite. De aceea, pentru o diagnosticare corecta se impune realizarea unui test de urina (glicozuria) si masurarea nivelului glicemiei (zaharul din sange).

Prin urmare, incercati sa tineti o evidenta a simptomelor de inceput ale bolii, inclusiv intervalul la care micutul urineaza noaptea. Daca suspectati existenta unei legaturi cu diabetul zaharat, solicitati efectuarea unei analize specifice din sange sau urina.

Traumatisme craniene

Sus

In cazul traumatismelor craniene minore se impune urmarirea cu atentie a micutului in primele 8-12 ore. Simptomele care necesita spitalizare ar putea fi: letargie, varsaturi, modificari ale pupilelor, pierderi de echilibru sau alte miscari anormale.

Caderile de la inaltimea de peste un metru sau cele soldate cu rotirea capului sau a corpului necesita atentie speciala.

Copiii mici nu va pot spune daca sunt ametiti in urma loviturii. Intuitia unui parinte privind gravitatea accidentului poate fi un instrument util de diagnostic. Va fi dificil sa va dati seama daca un bebelus sau copil mic este afectat de lovitura, manifestarile acestuia (confuzie, sensibilitate la lumina) fiind mai mult de natura emotionala.

Micutului ii va fi greu sa se concentreze dupa socul produs de traumatism si nu va putea oferi indicii prea multe. Cu toate acestea, daca un parinte ii spune medicului "copilul meu a cazut si starea lui generala lui este schimbata", acesta va lua masurile necesare.

Epilepsie

Sus

Epilepsia este o afectiune neurologica care se caracterizeaza prin episoade convulsive. Copiii pot avea convulsii si in alte situatii: febra mare sau hipoglicemie. O criza unica, fara vreo cauza concreta, nu este suficienta pentru stabilirea diagnosticului de epilepsie.

Una dintre intrebarile principale pe care medicul le va pune pentru a-si da seama daca este vorba despre aceasta boala sau altceva, va fi daca aceasta criza s-a mai repetat. Cu toate acestea, crizele epileptice pot fi subtile si dificil de recunoscut, chiar daca micutul a avut o astfel de manifestare.

Rigiditatea corpului, convulsiile si spasmele musculare sunt dificil de confundat. Dupa o criza convulsiva, copilul isi poate pierde cunostinta. Unul dintre primele semne sau repere pentru a va da seama daca ar putea fi sau nu vorba despre epilepsie ar fi privirea fixa a copilului.

Daca reusiti sa-i distrageti atentia printr-un sunet, de exemplu, atunci este vorba despre o reactie normala, de soc. In cazul in care nu puteti sa il scoateti din acea stare se impune consultul la medicul neurolog.

Daca aveti posibilitatea, incercati sa surprindeti comportamentul din momentul crizelor cu camera video (inclusiv pe cea a telefonului mobil) pentru a-l arata medicului. Cel mai probabil, copilul nu va avea convulsii in cabinetul specialistului, iar un video scurt care sa prezinte criza ar putea fi de ajutor in diagnosticarea corecta, camera video fiind un martor obiectiv, comparativ cu un parinte ingrijorat.

Slabirea auzului sau vederii

Sus

Daca un copil trecut de varsta de 2 ani nu raspunde la numele lui, cauza poate fi o deficienta de auz (hipoacuzie - afectiune care influenteaza negativ dezvoltarea cognitiva a micutilor).

Frecvente sunt si cazurile in care, la nastere, auzul este in regula, dar din diverse cauze, acesta este deteriorat (infectii netratate ale urechii, medicamente ototoxice etc.). Astfel, pentru a preveni afectarea auzului, medicul pediatru trebuie sa evalueze starea de sanatate a urechii dupa fiecare infectie.

De obicei, sanatatea ochilor unui copil este evaluata inainte ca acesta sa inceapa primul an de scoala. Investigatiile urmaresc depistarea defectelor congenitale, precum cataracta.

Totusi, daca observati ca micutul dvs. tine cartile aproape de ochi sau vi se pare ca se uita crucis, nu raspunde la numele sau, nu reactioneaza la zgomote, are tendinta de a inclina capul pentru a vedea sau auzi mai bine, mergeti cu el la medic pentru a-i verifica auzul si vederea.

Reflux gastroesofagian

Sus

Sfincterul esofagian, care face legatura dintre esofag si stomac, este insuficient maturat la sugari motiv pentru care sensibil la variatiile de presiune de la nivelul stomacului. Aceste presiuni pot determina refularea alimentelor din stomac spre esofag.

Regurgitarea este des intalnita inca din primele luni de viata si presupune eliminarea de mici cantitati de hrana, dupa sau in timpul mesei. Este normala in primele luni de viata.

Acest fenomen nu trebuie confundat cu boala de reflux gastroesofagian. Daca varsaturile sunt insotite de dureri de stomac, bebelusul plange si se pare ca nimic nu-l poate linisti pediatrul va pune diagnosticul de colici abdominale.

Exista riscul ca diagnosticul de colici sa ascunda boala de reflux gastroesofagian (BRGE), care apare atunci cand sfincterul esofagian inferior (valva musculara dintre esofag si stomac) se deschide la momentul nepotrivit sau nu se inchide in mod corespunzator.

In acest fel, produsele alimentare si acidul gastric se vor deplasa ascendent, spre esofag. Pentru ca refluxul gastroesofagian este dureros, este normal ca micutii sa resimta disconfortul si sa planga din cauza durerii.

Parintii nu trebuie sa se simta jenati atunci cand copilul lor vomita, ci sa se gandeasca la consecintele acestui fapt. Cand un copil vomita mult si frecvent, din cauza pierderii nutrientilor si caloriilor necesare, este dificil sa isi mentina o greutate normala a corpului si sa se dezvolte firesc.

Atunci cand laptele este regurgitat, acesta poate fi aspirat - fapt ce poate conduce la aparitia problemelor respiratorii (refluxul gastroesofagian este considerat un factor favorizant pentru astm). In acelasi timp, prezenta constanta a acidului gastric in esofag poate determina aparitia ulcerelor si chiar a cicatricilor permanente.

Refluxul gastroesofagian poate fi usor de controlat in cazurile usoare prin:
- modificarea dietei - prin ingrosarea formulei cu cereale. Pentru copiii mari evitarea alimentelor care provoaca aciditate (citrice, rosii), mesele servite mai des, dar in cantitati mai mici pot fi de ajutor.
- masuri de prevenire a refluxului - prin ridicarea partii patului unde copilul isi aseaza capul in timpul somnului (de exemplu, puteti pune ceva sub salteaua patutului, dar astfel incat sa nu se modifice stabilitatea acesteia), mentinerea copilului in pozitie ridicata cateva minute dupa masa, ajutati bebelusul sa eructeze (acest lucru se face dupa fiecare masa - pentru eliminarea aerului inghitit in timpul mesei).

In cazul in care aceste actiuni simple nu imbunatatesc starea de sanatate a bebelusului va fi necesar tratament medicamentos prescris de medic.

Pertussis sau tusea convulsiva

Sus

Tusea convulsiva este o infectie bacteriana care se transmite ca orice raceala - prin aer de la persoana infectata care tuseste sau stranuta la persoana sanatoasa.

De fapt, primele simptome (care apar la o saptamana dupa expunere) sunt asemanatoare unei raceli comune. Dupa o saptamana sau doua apar primele manifestari: o tuse ingrozitoare, greu de calmat.

Copiii cu aceasta afectiune tusesc atat de tare, incat adeseori vomita. In termeni populari, pertussis este cunoscuta drept "tuse magareasca". Aceste simptome, impreuna cu respiratia suieratoare (nevoia disperata de a inspira din cauza senzatiei de lipsa de aer determinata de tuse), ar trebui sa conduca la stabilirea corecta a diagnosticului.

In cazul copiilor cu varsta sub 6 luni, tusea este destul de rara, iar manifestarile unui copil care are tuse convulsiva seamana cu ale unuia care are pneumonie, astm, crup laringian sau orice alta infectie virala a cailor respiratorii superioare.

Pentru ca in anumite cazuri, principalul simptom (tusea) nu se manifesta nici la adolescenti si adulti, este dificil sa se stabileasca daca un copil a fost expus sau nu acestei infectii.

Bebelusii cu pertussis ar putea sa nu tuseasca deloc, dar pot avea varsaturi, se pot invineti in jurul buzelor si pot avea o respiratie suieratoare. Oricare dintre aceste manifestari sunt suficiente pentru a duce micutul la medicul pediatru sau la camera de garda. Cel mai bun mod de a proteja un copil de tusea convulsiva este imunizarea prin vaccinare a micutului, a parintilor, cat si a celor din jurul lui.

Cum nici un medic nu cunoaste copilul mai bine ca dvs., ideal este sa ii oferiti medicului orice informatie care credeti ca l-ar putea ajuta sa puna un diagnostic corect.


Medici specialisti Pediatrie

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate