Infectiile streptococice

Grupul A de streptococi (Streptococcus pyogenes) cauzeaza:

- faringita

- scarlatina

- febra reumatica

- impetigo (infectie la nivelul pielii)

- sindromul streptococic toxic

- infectie renala streptococica

- infectii sangvine.

Grupul B (Streptococcus agalactiae) cauzeaza:

- infectii sangvine la nou-nascuti

- meningite

- febra copilului.

Grupurile C, D, G, H si K determina:

- infectii cardiace

- meningite

- infectii respiratorii superioare si inferioare

- infectii de tract urinar

- infectii digestive.

Streptococcus mutans determina, in general, carii dentare.
Streptococcus pneumoniae (pneumococul) cauzeaza:

- pneumonii

- infectii auriculare (ale urechii)

- meningite

- sinuzite.

Faringita streptococica este cea mai cunoscuta infectie streptococica de grup A.

Desi poate aparea la orice varsta si in orice perioada a anului, cel mai frecvent afecteaza copiii de varsta scolara in perioada iernii sau primaverii.

Simptomele cele mai frecvente includ:

- gat rosu, umflat, foarte dureros

- marirea in dimensiuni si sensibilitatea la palpare a ganglionilor gatului

- amigdale incarcate cu depozite albicioase

- pete de culoare rosu inchis pe palatul moale al cavitatii bucale (cerul gurii)

Faringita este extrem de contagioasa printre copii, deoarece ei sunt in contact direct unul cu celalalt.

In plus, ei nu au rezistenta la multe microorganisme, cum au de exemplu adultii.

Febra reumatica (reumatismul articular acut) este o complicatie a faringitei. Aproximativ 3% din cazurile netratate de faringita streptococica A dezvolta febra reumatica.

Desi este o boala mai putin frecventa fata de cateva decade in urma, efectele febrei reumatice sunt destul de serioase pentru a fi in continuare motive de ingrijorare.

Simptomele febrei reumatice includ:

- noduli subcutanati de marimea unui bob de mazare

- rash dermic (inrosirea pielii)

- dureri articulare

- febra

- incontinenta pentru fecale

- palpitatii

- dureri toracice

- insuficienta cardiaca in cazuri rare.

Prin tratamentul antibiotic al faringitei, chiar daca nu este inceput prompt, ci la cateva zile de la debutul simptomelor, aceasta complicatie nu apare.

Impetigo reprezinta infectia pielii cu streptococi de grup A (Streptococcus pyogenes), dar poate fi determinata si de stafilococul auriu.

Aceasta boala este contagioasa si afecteaza multi copii in timpul verii, cand exista sanse mai mari de a exista la suprafata pielii porti de intrare pentru streptococi (muscaturi de insecte, taieturi, zgarieturi).

Se caracterizeaza prin aparitia la nivelul pielii a unor vezicule rosii, care se sparg si lasand sa se scurga un lichid; ulterior se formeaza cruste galben-maronii.

Apar frecvent la copii, cu localizarea in jurul gurii si nasului, dar se pot localiza in orice alta zona a pielii. Extinderea leziunilor se face de obicei in urma gratajului (scarpinarii).

Tratamentul consta in aplicarea unor unguente locale cu antibiotice, concomitent cu mentinerea unei igiene riguroase a pielii; in unele cazuri medicul poate indica si tratament cu antibiotice pe cale orala.

Pentru a preveni raspandirea infectiei, se va evita contactul cu alte persoane pana la vindecarea infectiei.

Dintre infectiile streptococice de grup B, infectia cu Streptococcus agalactiae este cauza numarul 1 a infectiilor perinatale.

La nou-nascuti si copii mici, aceste infectii includ pneumonia si meningita. Femeile insarcinate trebuie monitorizate pentru infectiile cu streptococi de grup B.

Factorii de risc cert de infectie a nou nascutului in cazul femeilor insarcinate infectate cu streptococi de grup B sunt:

- travaliu prematur

- ruptura prematura a membranelor

- existenta deja a unui copil cu infectie streptococica B

- febra in timpul travaliului

- multiparitatea (mai multe sarcini anterioare).

In cazul acestor femei cu factori de risc certi, se recomanda administrarea antibioticelor pentru a preveni transmiterea infectiei la nou-nascut.

Diagnosticul precoce si initierea prompta a terapiei antibiotice sunt preferabile.

Penicilina este medicamentul de electie in tratamentul infectiilor streptococice, dar alte antibiotice, cum ar fi Eritromicina sau Cefalosporinele pot fi folosite depinzand de natura infectiei si de susceptibilitatea si rezistenta individuala la antibiotice.

Infectiile cutanate streptococice necesita uneori doar tratament local, cu unguente cu antibiotice, insa, in unele cazuri poate fi necesar si un tratament pe cale orala.

In cazul infectiilor cu Streptococcus pneumoniae (pneumococ) se recomanda efectuarea antibiogramei, deoarece s-au semnalat tulpini rezistente la penicilina, eritromicina si azitromicina.