Cat de periculoase pot fi infectiile cu streptococi?

Din flora normala a organismului fac parte si unii streptococi. Insa streptococii A, care se gasesc in faringe si in caile respiratorii, sunt patogeni, iar persoanele respective sunt fie bolnave, fie purtatoare sanatoase, insa putand transmite boala.

Streptococul grup A (beta hemolitic) poate determina o multitudine de tipuri de infectii: in sfera ORL (rinita, faringita, amigdalita, adenoidita, sinuzita, otita, mastoidita), respiratorii (laringita, bronsita, pneumonie), cardiovasculare (endocardita, pericardita), osteoarticulare, cutanate (impetigo, erizipel, celulita, flegmoane, abcese), digestive (toxiinfectii, colecistita, apendicita, abcese), genito-urinare, ale sistemului nervos (meningite).

Mai mult, acest tip de streptococ este vinovat si de aparitia scarlatinei sau a septicemiilor.

In unele cazuri, dupa o infectie cu streptococi beta hemolitici grup A pot sa apara la un interval de doua saptamani sau chiar o luna, afectiuni post-streptococice. Cea mai grava este reumatismul articular acut si grupa cea mai afectata o reprezinta copiii intre 5 si 15 ani.

Reumatismul articular acut se manifesta prin artrita, cardita, coree, noduli subcutanati, eritem marginat, febra.

Cardita reprezinta inflamatia globala a inimii si se manifesta prin respiratie dificila, oboseala, durere toracica.

Streptococii de grup B se gasesc de regula in rect si ajung si in caile genitale la femei. Datele statistice arata ca peste 20% dintre femeile insarcinate sunt purtatoare, iar in 40% dintre cazuri nou-nascutii sunt contaminati la nastere.

Bebelusii pot dezvolta complicatii precum pneumonii sau meningite, dar acest tip de streptococ poate afecta si persoanele varstnice sau imunodeprimate, producand pneumonii, septicemii, endocardite, artrite, infectii urinare.

Streptococii din grupele C si G determina de cele mai multe ori la pacientii cu o imunitate scazuta sau care prezinta afectiuni cronice: faringite, pneumonii, endocardite, artrite, infectii uterine, meningite sau infectii urinare.

Intotdeauna tratamentul va fi prescris de catre medic si va consta in administrarea antibioticelor, respectarea acestora fiind obligatorie pentru a nu dezvolta si alte complicatii.

De asemenea, foarte important in instituirea tratamentului este stabilirea clara a diagnosticului, care se realizeaza dupa anumite teste si analize de laborator.