Cauta afectiune/simptom/conditie medicala
Cere sfatul medicului
Cere sfatul
medicului

Testosteronul scazut dupa 40 de ani: ce e normal, ce nu si cand se discuta despre tratament?

Actualizat la data de: 12 Noiembrie 2026
Testosteronul scazut dupa 40 de ani: ce e normal, ce nu si cand se discuta despre tratament?

Dupa varsta de 40 de ani, unii barbati observa schimbari subtile in corpul lor, care pot afecta atat viata sexuala, cat si viata de zi cu zi. Aceste simptome sunt nespecifice si pot avea numeroase cauze, dar uneori sunt asociate cu un nivel scazut de testosteron.

Un nivel optim de hormoni este esential pentru sanatatea fizica si emotionala. Testarea nivelului de testosteron dupa 40 de ani ar putea oferi raspunsuri la intrebarile despre simptomele tot mai frecvente.

Varsta de 40 de ani este o varsta-borna pentru barbati. De atunci, organismul masculin incepe sa functioneze dupa noi reguli. Scaderea hormonului nu este lipsita de consecinte. Ea aduce mai putina energie, afecteaza sanatatea inimii, a oaselor si starea generala de bine. Simptomele pot fi gestionate mai usor cu terapiile cu testosteron.

Ce este testosteronul?

Testosteronul este hormonul sexual masculin, produs mai ales in testicule, sub controlul hormonului luteinizant. Glandele suprarenale produc si ele un hormon, DHEA, care se transforma partial in testosteron.

Rolul sau in organism se schimba in functie de varsta. inainte de nastere, la sapte saptamani de sarcina, gena de pe cromozomul Y declanseaza la baieti dezvoltarea testiculelor. Testosteronul va contribui la formarea organelor sexuale masculine: prostata, penisul si scrotul.

Testosteronul circula in sange sub forma de trei fractiuni principale:

• Testosteron liber – nu este legat de proteine, iar celulele il pot folosi direct;
• Testosteron legat de albumina – reprezinta jumatate din cantitatea totala din organism, este legat slab de albumina si devine liber si activ foarte usor;
• Testosteron legat de SHBG – legat de globulina de legare a hormonilor sexuali, fiind inactiv biologic.

Nivelul testosteronului nu este constant toata viata. Ramane aproape egal la baieti si fete pana la pubertate, dar la baieti creste brusc odata atinsa aceasta etapa. in viata adulta, nivelul testosteronului va scadea treptat odata ce se trece de „borna” de 40 de ani, nivelul maxim fiind atins in adolescenta si la inceputul varstei adulte.

Nivelul general de testosteron la barbati este influentat direct de leziuni, boli testiculare, afectiuni ale glandei pituitare si ale hipotalamusului, de excesul de greutate corporala, diabet, boli cronice specifice varstei si de anumite medicamente.

Rolul testosteronului

La pubertate, testosteronul este raspunzator de schimbarile specifice: cresterea in inaltime, aparitia parului corporal si in zona genitala, cresterea penisului, a testiculelor si a prostatei, precum si cresterea dorintei sexuale.

La barbatii adulti, testosteronul este implicat in producerea spermei, crearea de globule rosii, pastrarea muschilor si oaselor puternice si mentinerea dorintei sexuale in limite normale.

Productia testiculara este controlata de axul hipotalamo-hipofizar-testicular. Hipotalamusul trimite un semnal hormonal catre glanda pituitara (hipofiza), care va elibera hormonul luteinizant (LH). Ajuns la nivelul testiculelor, LH stimuleaza productia de testosteron.

Testosteron scazut: cauze si simptome

Daca testosteronul scade sub nivelul normal, apar mai multe schimbari la barbati. Primele sunt cele legate de viata sexuala: scade dorinta sexuala, erectiile spontane sunt mai putine si apar probleme de fertilitate.

Schimbarile sexuale sunt dublate de cele fizice: cresterea greutatii corporale, scaderea masei si fortei musculare, scaderea densitatii osoase, ginecomastie sau sensibilitate mamara, pierderea parului corporal si un nivel scazut de energie.

Tot testosteronul scazut la barbati va duce la o scadere a motivatiei sau a increderii in sine. Se adauga tulburari de somn, lipsa de concentrare, oboseala cronica si iritabilitate.

Testosteronul scazut la barbatii peste 40 de ani trece adesea neobservat. Cauzele pentru scadere sunt imbatranirea, obezitatea, diabetul de tip 2 si sindromul metabolic.

Stilul de viata, factorii de mediu, stresul cronic, lipsa somnului, sedentarismul, consumul de alcool in exces, fumatul, carentele de zinc si vitamina D vor contribui la reducerea nivelului de testosteron.

Cum se diagnosticheaza testosteronul scazut dupa 40 de ani?

Primul pas pentru diagnosticarea corecta a nivelului scazut de testosteron la barbatii de peste 40 de ani este prezentarea la medicul de familie. Se va recomanda testarea nivelului total de testosteron dimineata, intre orele 7:00 si 10:00, cand nivelul este cel mai ridicat din zi, cu o a doua testare intr-o zi separata, deoarece nivelul poate varia.

Daca la primul test apare un nivel scazut al testosteronului, se va continua cu alte analize – LH, FSH (hormonul foliculo-stimulant), nivelul de prolactina – pentru a stabili daca exista probleme la glanda pituitara sau la testicule. Investigatiile imagistice (CT, RMN) sunt rezervate situatiilor clinice in care medicul suspecteaza o afectiune care necesita evaluare imagistica.

In functie de rezultate, medicul de familie trimite pacientul la endocrinolog sau urolog. Diagnosticul final se va baza pe rezultatele a cel putin doua testari, pe istoricul medical si pe simptomele pacientului.

Care sunt valorile normale ale testosteronului la barbati?

Un nivel de testosteron total sub 300 nanograme pe decilitru (ng/dL) este considerat scazut, iar intervalul de referinta mentionat frecvent este intre 300 si 1000 ng/dL.

Pe langa valorile testosteronului total, medicii analizeaza si testosteronul liber. Valorile de referinta mentionate pentru acest tip de testosteron sunt de 5-21 ng/dL, acesta reprezentand aproximativ 1-2% din testosteronul total.

Valorile trebuie interpretate in functie de intervalele de referinta ale laboratorului, metoda de testare si simptomele pacientului. Un singur rezultat sub limita de referinta nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului.

Cum se trateaza testosteronul scazut dupa 40 de ani?

Tratamentul pentru testosteronul scazut la barbatii de peste 40 de ani este luat in calcul doar atunci cand sunt indeplinite doua conditii simultan: rezultatele analizelor indica valori constant scazute, confirmate la repetarea testelor, iar pacientul prezinta simptome relevante.

Terapia de substitutie cu testosteron (TRT) este o optiune de tratament pentru barbatii cu deficit de testosteron confirmat. Aceasta consta in administrarea de testosteron pentru cresterea nivelului hormonal din sange.

Tratamentul poate fi administrat sub mai multe forme:

• Injectii: se administreaza la intervale de 2 pana la 12 saptamani, in functie de tipul preparatului. Esterii de testosteron cu durata mai scurta ating concentratia maxima in sange la cateva zile dupa injectare, apoi nivelul scade treptat, ceea ce impune administrarea mai frecventa. Preparatele cu durata lunga de actiune au o eliberare prelungita, cu variatii mai mici ale nivelului hormonal, si se administreaza la intervale mai mari.

• Geluri: se aplica zilnic pe piele, evitandu-se contactul direct cu alte persoane in zona aplicarii, pentru a preveni transferul substantei.

• Plasturi: se aplica pe piele o data pe zi, de regula seara, pe brate sau pe partea superioara a corpului, in zone fara transpiratie excesiva sau presiune. Locul de aplicare se schimba zilnic, conform instructiunilor produsului.

Terapia cu testosteron nu se recomanda barbatilor care au cancer de prostata sau de san, celor cu simptome obstructive urinare severe asociate prostatei marite, celor cu apnee de somn severa netratata sau cu insuficienta cardiaca necontrolata.

In plus, terapia cu testosteron nu se recomanda barbatilor care isi doresc copii in viitorul apropiat, deoarece poate suprima productia de spermatozoizi. Alte situatii care necesita evitarea sau amanarea tratamentului includ hematocritul crescut (policitemia), infarctul sau accidentul vascular cerebral recent si prezenta unor noduli prostatici ori a unui PSA crescut care nu au fost investigate.

In cat timp apar efectele tratamentului cu testosteron?

Efectele terapiei de substitutie cu testosteron apar treptat, iar intervalul in care sunt observate poate varia in functie de pacient si de raspunsul la tratament.

In general, modificarile pot fi observate in urmatoarele intervale:

• Dupa 3-6 saptamani: pot aparea imbunatatiri ale dispozitiei, energiei si calitatii somnului, precum si o crestere a frecventei erectiilor spontane matinale si nocturne.
• Dupa 6-12 saptamani: pot deveni mai evidente imbunatatirile functiei sexuale, motivatiei si starii generale de bine.
• Dupa 3-6 luni: pot aparea modificari ale compozitiei corporale, precum cresterea masei musculare si reducerea grasimii corporale.
• Dupa 6-12 luni: pot fi observate imbunatatiri ale unor parametri metabolici si ale densitatii osoase, desi efectele asupra oaselor pot necesita o perioada mai lunga.

Riscurile si beneficiile terapiei cu testosteron la barbatii peste 40 de ani

Pentru un tablou complet al terapiei este important sa se discute si despre riscurile si despre beneficiile terapiei cu testosteron.

Care sunt principalele beneficii ale terapiei cu testosteron in cazul nivelurilor scazute dupa varsta de 40 de ani?

• Imbunatatirea functiei sexuale – dorinta sexuala crescuta, erectii mai usor de obtinut si imbunatatirea performantei sexuale;
• Cresterea masei musculare si a fortei – proteinele sunt sintetizate mai eficient, se dezvolta tesutul muscular si este prevenita fragilitatea fizica;
• Reducerea tesutului adipos – se regleaza metabolismul lipidelor si scade grasimea corporala totala;
• Imbunatatirea densitatii osoase – oasele devin mai rezistente, reducandu-se riscul de osteoporoza sau fracturi;
• Cresterea nivelului de energie si vitalitate – sunt evitate starile de oboseala cronica si extenuare;
• Imbunatatirea dispozitiei – se reduc simptome precum iritabilitatea, anxietatea, ceata mentala si depresia;
• Calitatea somnului si refacerea – somnul devine mai odihnitor, iar recuperarea fizica dupa efort este mai rapida.

Riscurile asociate administrarii de testosteron sintetic la barbatii peste 40 de ani includ:

• Ingrosarea sangelui – hematocritul poate creste peste 54%, crescand riscul de formare a cheagurilor de sange, tromboza venoasa profunda si embolie pulmonara;
• Afectarea prostatei – se pot modifica valorile antigenului specific prostatic (PSA) si se poate stimula un cancer de prostata latent;
• Agravarea apneei de somn – tulburarile respiratorii nocturne preexistente se pot accentua;
• Scaderea fertilitatii – productia endogena de spermatozoizi este inhibata si se poate reduce volumul testicular;
• Efecte dermatologice si hormonale – acnee, retentie de lichide (edeme la nivelul gleznelor), piele grasa, ginecomastie (sensibilitate sau crestere in volum a tesutului mamar);
• Suprimarea axului hipotalamo-hipofizo-testicular – productia proprie de testosteron este oprita pe durata tratamentului;
• Afectarea inimii si sistemului cardiovascular-creste tensiunea arteriala si retentia de lichide, daca exista o insuficienta cardiaca se va agrava. Tensiunea arteriala se monitorizeaza periodic.

La MedLife, pacientii care se confrunta cu simptomele unui nivel scazut de testosteron se pot adresa medicilor specialisti in endocrinologie, urologie sau andrologie pentru diagnostic si tratament personalizat.

In cadrul consultatiilor se evalueaza axul hormonal, se recomanda analize de sange complete si investigatii imagistice pentru stabilirea unui diagnostic precis si configurarea unei terapii de substitutie cu testosteron in conditii de siguranta.

Echipele medicale MedLife dispun de experienta clinica, aparatura de laborator performanta si solutii de monitorizare pe parcursul tratamentului. Programarile se pot efectua rapid online, telefonic sau prin intermediul aplicatiei mobile.


Opiniile exprimate in acest material apartin partenerului nostru. Aceste opinii pot sa nu reprezinte pozitia SfatulMedicului.ro si nici sugestie de achizitie. Va sfatuim ca pentru orice problema medicala, sa consultati intotdeauna un medic, inainte de a incepe sau a schimba un plan de tratament.