Pericardita

Exista mai multe cauze care pot determina aparitia pericarditei, dar de cel mai multe ori cauza bolii nu este cunoscuta. Printre cauzele cunoscute ale pericarditei cel mai frecvent intalnite pot fi:

• prejudiciile mecanice la nivelul inimii - atac de cord (infarct miocardic), sindromul Dressler, interventie chirurgicala, sindromul postpericardiotomie si diverse tipuri de traumatisme
• radioterapia
• asociata procedurii de hemodializa
• infectiile bacteriene - virale, fungice sau HIV
• cancerul - primar (in cazuri foarte rare) sau metastatic
• bolile tesutului conjunctiv - artrita reumatoida, Lupus eritematos sistemic, sarcoidoza sau sclerodermie
• bolile metabolice - uremie (insuficienta renala) sau hipotiroidism
• reactiile la medicamente - efectele secundare ale unor medicamente pot provoca un raspuns imunitar care cauzeaza inflamatia sacului pericardic. Medicamentele care pot influenta dezvoltarea pericarditei includ feniotonina, hidralizina si procainamida.

Durerile toracice sunt cele mai comune simptome ale pericarditei.

• durerea este, de cele mai multe ori, ascutita (junghi)
• durerea poate aparea gradual sau brusc si poate iradia catre zona cervicala, epigastru, insa tipic este catre marginea muschiului trapez.
• daca este implicata iritarea membranei (muschiul care separa pieptul de abdomen), durerea poate iradia catre omoplati
• durerea se poate accentua in momentul cand bolnavul respira adanc
• durerea este intotdeauna pozitionala si se accentueaza cand persoana afectata este in pozitia orizontala. In cele mai multe cazuri, durerea se amelioreaza atunci cand bolnavul se apleaca in fata.

Aceste caracteristici ale durerii pot ajuta medicul sa distinga intre inflamatia pericardica si angina pectorala (conditie care provoaca dureri asemanatoare cu cele caracteristice pericarditei, dar este cauzata de ingustarea vaselor de sange).

Din cauza faptului ca inima este situata in mediastin (regiunea mediana a toracelui, care cuprinde mai multe organe), unele simptome depind de locul inflamatiei:

• bolnavul poate experimenta scurtarea respiratiei ca urmare a durerilor, daca inflamatia este localizata in zona pericardului care se afla in vecinatatea plamanilor
• durerea poate sa apara in timpul deglutitiei, daca inflamatia este aproape de esofag.

Alte simptome depind de cauza specifica a pericarditei. De exemplu, infectiile pot declansa febra, frisoane si alte manfestari nespecifice, cum ar fi durerile musculare si starea generala de rau, tahicardie, hipotensiune arteriala.

In primul rand, pentru stabilirea diagnosticului, medicul va face o evaluare fizica. Acesta va evalua:

• intensitatea durerii experimentate
• caracterul durerii si imprejurarile in care apare aceasta
• ce anume amelioreaza duerea
• modul in care apare durerea toracica (brusc sau treptat) si ce alte simptome sunt prezente.

Istoricul medical poate ajuta medicul sa determine mai usor daca exista o alta posibila cauza a durerilor toracice prezente.

Cea mai frecventa constatare in cazul examenului fizic, care confirma aproape intotdeauna diagnosticul de pericardita este frecatura pericardica. Fluidul prezent si inflamatia pericardului produc un zgomot care poate fi auzit cu un stetoscop. Sunetul este auzit uneori mai bine, atunci cand bolnavul se apleaca in fata (pozitie care determina inima sa se mute in partea din fata a pieptului) in inspi sau in decubit lateral stang.

Alte teste care pot ajuta la diagnosticarea pericarditei includ:

• electrocardiograma - in cadrul pericarditei, exista adesea anomalii tipice care pot ajuta la diagnosticare si apar in functie de fazele bolii. Din pacate, mai multe variante normale pot imita modificarile care apar odata cu pericardita.
• radiografia - test imagistic utilizat pentru  excluderea altor conditii care pot declansa dureri toracice, modificari specifice pericarditei aparand atunci cand cantitatea de lichid depaseste 300ml.
• ecocardiografia cu ultrasunete - ajuta la depistarea lichidului din sacul pericardic, desi in cazurile usoare de pericardita acuta, lichidul nu apare pe ecocardiografie.
• teste de sange - sunt recomandate pentru a se depista anumite cauze ale pericarditei, inclusiv infectii, leucemie, insuficienta renala, boli ale tesutului conjunctiv sau anomalii tiroidiene.
• investigatii imagistice precum CT sau RMN
• pericadiocenteza in scop diagnostic sau teraputice

Medicamentele care reduc inflamatia reprezinta tratamentul de prima intentie in cazul pericarditei.

Medicamentele antiinflamatoare, cum ar fi aspirina +/- colchicina, sunt folosite pentru a reduce inflamatia si cantitatea de lichid din sacul pericardic. Ocazional, bolnavului i se vor prescrie medicamente analgezice puternice. In cazurile recurente (mai ales cand exista cauze imunologice-mediate), corticosteroizii pot fi extrem de eficienti.

Tratamentul cauzei principale a pericarditei este esential si se va face in functie de gravitatea bolii.

O alta optiune de tratament este pericardiocenteza. Aceasta este o procedura care implica introducerea unui ac subtire, prin peretele toracic, direct in sacul pericardic, pentru a se drena o parte din lichidul prezent. Uneori, procedura este utilizata si in depistarea cauzelor pericarditei, prin analiza lichidului drenat.

In cazuri grave sau recurente, bolnavul poate avea nevoie fie de pericardiotomie (medicul va taia o gaura in sacul pericardic) sau pericardectomie (eliminarea completa a sacului pericardic).

- Tamponada cardiaca. Atunci cand exista o cantitate mare de lichid in sacul pericardic, poate exista o presiune accentuata asupra inimii, impiedicand-o sa functioneze corect. Acest lucru este o urgenta medicala si trebuie tratata ca atare. Aceste simptome tind sa fie nespecifice, dar pot include dificultati de respiratie si probleme in exercitarea activitatilor zilnice.

- Pericardita constrictiva. Daca inima sau sacul pericardic sunt lezate ca urmare a unei traume sau a unei boli care afecteaza zona, pot exista deficiente de spatiu. Aceste deficiente de spatiu pot ingreuna activitatea inimii de a se extinde pentru a colecta sange din organism. Sangerarea in pericard, din cauza unui traumatism sau interventie chirurgicala sunt cele mai frecvente cauze de pericardita constrictiva.