Tulburari emotionale

Cauzele tulburarilor emotionale pot fi rezultatul interactiunii tendintelor mostenite, dar si a mediului si a situatiilor de viata. La nivelul creierului persoanei care sufera de tulburari emotionale ar putea fi prezent un dezechilibru chimic rezultat in urma unei afectiuni cerebrale.

De asemenea, daca bolnavii au fost expusi la diverse abuzuri, stres extrem, decese sau pierderea membrilor familiei, violenta etc., acestia prezinta mai multe riscuri de a dezvolta tulburari emotionale.

Printre principalele tipuri de tulburari emotionale se numara:

- tulburarile de anxietate (tulburarea de panica, agorafobia, tulburarea obsesiv compulsiva etc.);

- tulburarile afective (depresia majora, tulburarea bipolara, tulburarea distimica etc.);

- tulburarile rezultate in urma abuzului de substante (droguri, alcool);

- tulburarile de alimentatie (anorexia, bulimia);

- tulburarile de comportament (ADHD, intentia suicidara);

- tulburarile de personalitate (personalitate evitanta, personalitate antisociala, personalitate histrionica, personalitate schizoida, personalitate dependenta, personalitate pasiv-agresiva, personalitate paranoida, personalitate schizotipala, borderline etc.).

Manifestarile tulburarilor emotionale depind de tipul acesteia, dar si de diferite contexte educationale, sociale, de mediu etc. Printre simptomele generale ale tulburarilor emotionale se pot numara oricare dintre simptomele enumerate mai jos:

- depresia;
- anxietatea;
- oboseala;
- ahedonia;
- scaderea apetitului alimentar;
- pierderea in greutate;
- tulburarile de somn;
- timiditatea;
- imaginea depreciata de sine;
- intentia (ideatia) suicidara;
- nervozitatea;
- accesele de furie;
- instabilitatea emotionala;
- paresteziile;
- relatiile furtunoase;
- izolarea sociala;
- modificarile frecvente ale dispozitiei;
- suspiciunea si neincrederea in cei din jur;
- dificultatile de relationare;
- slab control al impulsurilor;
- abuzul de alcool sau substante;
- perceptia alterata a realitatii;
- gandirea si comportamentele inadecvate;
- incapacitatea de a respecta normele sociale.

Caracteristicile unui copil care sufera de tulburari de emotionale ar putea fi urmatoarele:

- perturba activitatile din clasa;
- este impulsiv;
- este neatent si distras cu usurinta;
- nu urmeaza normele clasei;
- se concentreaza cu dificultate;
- manifesta rezistenta la schimbare;
- transmite informatii irelevante sau fara legatura cu normele clasei;
- are un comportament agresiv;
- intimideaza si manifesta violenta fata de colegii sai;
- absenteaza in mod regulat de la scoala;
- invinovateste constant alti colegi;
- are o stima de sine scazuta;
- intampina dificultati in lucrul in grup;
- comportamentul sau se depreciaza cu trecerea timpului;
- deseori manipuleaza situatiile;
- nu se poate adapta la normele sociale care privesc spatiul si bunurile personale.

Diagnosticul unei tulburari emotionale va fi stabilit de catre un clinician, care va decide daca persoana in cauza indeplineste criteriile specifice de diagnostic. Fiecare tulburare emotionala are propriul set de criterii de diagnostic.

Cand medicii considera ca o persoana sufera de o tulburare de personalitate, de obicei recomanda o serie de teste medicale si psihologice care pot exclude prezenta altor boli care ar putea cauza manifestarile. Acesta includ, in general

- examenul fizic;
- analize de laborator - hemoleucograma completa, test de screening pentru alcool si droguri, verificarea functiei tiroidiene;
- evaluare psihologica - medicul va fi interesat sa afle cat mai multe detalii despre gandurile, sentimentele, relatiile si modelele de comportament ale bolnavului.

Daca pacientul este un copil, in timpul procesului de diagnostic, medicul observa si interactioneaza cu copilul si va dori detalii despre comportamentul copilului de la adultii care cunosc bine copilul.

Totusi, chiar si in urma utilizarii unor sisteme detaliate de clasificare a caracteristicilor emotionale, diagnosticarea tulburarilor emotionale, mai ales la copii si adolescenti, poate fi extrem de dificila.

Una dintre explicatii este aceea ca, la copii, se folosesc criteriile de diagnostic pentru adulti pentru o mare parte din afectiuni. O alta tine de faptul ca, adesea, copiii nu dispun de abilitati verbale pentru a-si descrie experientele, emotiile sau modul in care gandesc.

In plus, chiar daca accesele de furie, iritabilitatea, tristetea, timiditatea si frica sunt caracteristici ale unor tulburari emotionale la copii, acestea sunt comportamente normale in anumite conditii sau in anumite stadii de dezvoltare.

Astfel, medicii trebuie sa stabileasca diagnostice fara sa dispuna de informatii cheie. Deseori, specialistii trebuie sa puna diagnosticul in functie de intensitatea simptomelor si a prezentei unor modele comportamentale. Factorii culturali pot fi importanti in exprimarea si interpretarea unor semne si manifestari.

Pentru tratarea tulburarilor emotionale este de obicei nevoie de interventie psihosociala (terapie cognitiv comportamentala, educatie psihofamiliala, formare a competentelor sociale, psihoterapie interpersonala, diverse metode de relaxare, psihoterapie de grup etc.), dar si utilizarea medicamentelor.

Cele mai bune rezultate se obtin in urma combinatiei psihoterapiei cu medicatia. Intrucat in categoria larga de tulburari emotionale exista mai multe afectiuni specifice, va fi necesar sa se aplice diferite metode de abordare pentru tratament.