Gangrena

Gangrena umeda este deosebit de grava deoarece netratarea la timp a pacientului conduce la dezvoltarea de sepsis (septicemie), urmata de deces in cateva ore sau zile. Consecintele acestui tip de gangrena sunt:
- infectie in organism in cazul in care alimentarea locala cu sange a fost oprita sau redusa de inflamarea tesutului;
- eliberarea de gaze la nivelul tesuturilor (gangrena gazoasa);
- toxine bacteriene;
- combinarii ale manifestarilor prezentate mai sus.

Factorii de risc ai acestui tip de gangrena sunt arsurile sau traumatismele vasculare care pericliteaza circulatia sangvina - taieturi de cutit, de exemplu. Netratarea zonei afectate conduce la dezvoltarea unei infectii si stabilirea diagnosticului de gangrena umeda.

In cazul gangrenei uscate, tesutul nu se infecteaza motiv pentru care riscurile de septicemie sau deces sunt considerabil mai scazute. Totusi, acest tip de gangrena poate duce la moartea locala a tesuturilor si uscarea lor. Comparativ cu gangrena umeda, evolutia gangrenei uscate este lenta (de la cateva zile pana la cateva luni), deoarece complicatiile vasculare progreseaza mai incet. Pe masura ce boala avanseaza se instaleaza blocajele arteriale. Gangrena uscata poate progresa rapid (in doar cateva ore) in cazul in care blocajul arterial se instaleaza brusc; de exemplu, cand un cheag de sange blocheaza o artera ingusta a unui deget.

Factorii de risc ai gangrenei uscate sunt: diabetul zaharat, arterioscleroza, fumatul.

Gangrena apare atunci cand o parte a corpului nu este irigata corespunzator cu sange. Acest lucru se poate intampla in urma unui accident, infectii sau din alte cauze. Riscul aparitiei unei gangrene creste in cazul in care pacientul prezinta:
- o rana deschisa grava;
- o boala circulatorie - specifica vaselor de sange (arterioscleroza, etc.);
- diabet zaharat;
- supresia sistemului imunitar (ca rezultat al infectiei HIV sau a chimioterapiei).

Simptomele depind de localizarea si cauzele aparitiei gangrenei.

Daca afectiunea este la nivelul pielii manifestarile pot include:
- modificari de culoare: albastru sau negru daca pielea este cea afectata; rosie sau galbuie daca zona afectata este sub piele;
- scurgeri urat mirositoare;
- lipsa senzatiilor in zona respectiva;
- prezenta durerilor severe.

Daca afectiunea este localizata in interiorul corpului (cum ar fi gangrena veziculara sau gangrena gazoasa), simptomele pot include:
- confuzie;
- febra;
- existenta gazului in tesuturile sub piele;
- senzatie generalizata de rau;
- hipotensiune arteriala;
- durere persistenta sau severa.

Indiferent de tipul gangrenei, diagnosticul se stabileste, de obicei, pe baza simptomelor clinice. In caz de gangrena umeda vor fi efectuate investigatii suplimentare pentru a fi stabilit agentul infectios si stadiul infectiei.

Proceduri si analize folosite pentru diagnosticarea gangrenei:
- arteriografie: implica injectarea intr-o artera a unui produs de contrast iodat, urmata de un examen radiologic, care permite vizualizarea directa a unei artere si a ramurilor sale);
- analiza biochimica a sangelui (valoarea - WBC - leucocitelor);
- tomografie la nivelul organelor interne;
- biopsie pentru a identifica tipul de infectie bacteriana;
- examinarea microscopica a tesutului pentru a depista celule moarte;
- interventie chirurgicala pentru a identificat si inlatura tesuturile necrozate;
- radiografie.

Tratamentul este stabilit in functie de tipul de gangrena diagnosticat si trebuie aplicat imediat pentru a preveni aparitia complicatiilor. De obicei, in prima faza se impune interventia chirurgicala sau tratamentul medicamentos, urmate de un tratament de sustinere si ocazional de terapie recuperatorie. Gangrena impune consultul medical si administrarea tratamentului de urgenta deoarece tesutul mort trebui eliminat pentru a permite vindecarea tesuturilor vii din jur si pentru a preveni infectia.

In functie de zona implicata, tratamentul putea include:
- amputatia partii a corpului care are gangrena;
- interventia chirurgicala de urgenta pentru a identifica si elimina tesutul mort;
- inteventia chirurgicala pentru a imbunatati circulatia sanguina a zonei afectate;
- administarea de antibiotice;
- operatiuni repetate de inlaturare a tesuturilor necrozate (debridare);
- tratament special in unitatea de terapie intensiva (pentru pacientii grav bolnavi).

Profilaxia gangrenei presupune tratarea corespunzatoare a ranilor si urmarirea procesului de vindecare pentru a fi descoperite la timp semnele infectiei sau alte complicatii. Ambele tipuri de gangrena pot fi prevenite prin tratarea leziunilor inainte de a se dezvolta o infectie.

Pacientii cu diabet zaharat sau afectiuni circulatorii sunt predispusi aparitiei gangrenelor. In cazul acestora, se recomanda examinarea de rutina a membrelor deoarece orice leziune, chiar minora, poate conduce la complicatii grave (de exemplu, piciorul diabetic in cazul pacientilor cu diabet zaharat).

De asemenea, renuntarea la fumat si evitarea traumatismelor externe (de exemplu, degeraturile) sunt modalitati de preventie ale bolii.