Primul ajutor in cazul traumatismelor si politraumatismelor

Generalitati

Sus
Primul ajutor in cazul traumatismelor si politraumatismelor

Deoarece traumatismele pot apare oriunde (pe strada, la locul de munca, acasa, in vacanta etc.), si sub diverse moduri: accidente de circulatie, caderi de la inaltime, calamitati naturale, agresiuni umane etc., cunoasterea si aplicarea unor masuri si proceduri simple de prim ajutor la locul accidentului, pot reduce consecintele accidentului si pot chiar salva vieti.

De multe ori, traumatisme minore se pot solda cu decesul victimei, datorita neacordarii primului ajutor sau a efectuarii unor manevre gresite, care agraveaza leziunile existente sau pot chiar produce altele noi.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Politraumatismul
  3. Contuzii
  4. Plagi
  5. Hemoragii
  6. Entorse
  7. Luxatia
  8. Fracturi
  9. Amputatia de membre
  10. Traumatismul cranio-cerebral
  11. Mobilizarea si transportul politraumatizatului
  12. Articole similare

Politraumatismul

Sus

In cele mai multe cazuri, avem de-a face cu mai multe leziuni traumatice la aceeasi victima; in astfel de situatii, cand sunt prezente cel putin doua leziuni traumatice dintre care cel putin una ameninta viata victimei spunem ca avem de-a face cu un politraumatism.
Astfel in cazul unui politraumatism scopul principal al primului ajutor trebuie sa fie salvarea vietii si acolo unde acestea sunt posibile fara a produce leziuni suplimentare: indepartarea factorului de agresiune si evacuarea rapida a victimei dintr-un mediu periculos.
Primul ajutor in cazul unui politraumatism trebuie sa inceapa cu Evaluarea primara si Suportul vital de baza.

Evaluarea primara

Evaluarea primara consta in:
- evaluarea starii de constienta
- A: evaluarea libertatii cailor aeriene
- B: evaluarea respiratiei
- C: evaluarea circulatiei (pulsului central si periferic)
Dupa evaluarea primara, se va apela serviciul de urgenta 112 si acolo unde este necesar, se vor aplica masurile de resuscitare cardio-respiratorie primara (ABC-eliberare cai respiratorii, respiratie artificiala si masajul cardiac).

De retinut!

La un politraumatizat, trebuie avuta in vedere si o posibila fractura de coloana cervicala. De aceea:
- in cadrul manevrelor de evaluare primara, nu se va face hiperextensia capului, ci doar subluxatia mandibulei
- mobilizarea victimei se face numai daca exista un pericol iminent: incendiu, prabusire a cladirii etc. si atunci se va face cu imobilizarea coloanei cervicale cu mana; acolo unde exista se va proteja coloana cervicala printr-un guler cervical.

Evaluarea secundara

Dupa stabilizarea functiilor cardio-respiratorii, victima se va examina pentru identificarea tuturor leziunilor. Astfel in urma unui politraumatism pot apare urmatoarele tipuri de leziuni:
- leziuni ale partilor moi: contuzii si plagi
- hemoragie: scurgerea sangelui din vasele sangvine, datorita lezarii peretelui vascular
- fractura (ruperea osului)
- amputatii de membre
- luxatii (capetele oaselor care formeaza o articulatie isi pierd contactul intre ele)
- entorse (cand sunt lezate tesuturile periarticulare: ligamente, tendoane, capsula)
- traumatism cranio-cerebral.

Contuzii

Sus

Contuzia reprezinta modificarea structurala si functionala a tesuturilor produsa in urma unui traumatism inchis, care nu compromite integritatea tegumentelor si mucoaselor. In urma unei contuzii poate apare:
- o echimoza (vanataie): cand o contuzie superficiala determina lezarea vselor sangvine subcutanate, determinand modificarea culorii pielii: la inceput este rosie, apoi devine bruna, albastra, verde, galbena si apoi isi recapata culoarea in 14-21 de zile
- un hematom: o acumulare de sange intr-un spatiu ca urmare a lezarii unor vase de sange mai mari.
In cazul unei contuzii, aplicarea unei pungi cu gheata (sau o sticla cu apa rece) pe zona afectata, poate reduce intinderea leziunii.

Plagi

Sus

Plaga este o lipsa de continuitate a pielii, mucoaselor si a tesuturilor subiacente, produsa in urma actiunii unor agenti traumatici: fizici, chimici sau mecanici.
In functie de profunzime, plagile pot fi:
- superficiale: intereseaza numai tegumentul si tesutul subcutanat
- profunde, care pot fi: penetrante: cand plaga depaseste seroasele si se intinde si in interiorul cavitatilor abdominale, toracale cu sau fara intereseaza organelor interne, sau nepenetrante: cand nu depasesc seroasele (foite care invelesc organele si cavitatile abdominala si toracica).
In functie de mecanismul de producere, plagile pot fi: prin taiere, impungere, impuscare, zdrobire, muscare, contuze etc.
Plagile, pe langa modificarile anatomice pe care le pot determina, ele reprezinta si o poarta de intrare in organism pentru diversi agenti infectiosi. De aceea, in cazul unei plagi se va face toaleta plagii si se va pansa plaga cat mai repede posibil.

Primul ajutor

- degajarea plagii: se scot hainele sau incaltamintea care acopera plaga; daca aceasta este intr-o zona acoperita de par, se va incerca indepartarea parului
- dezinfectarea mainilor salvatorului (acolo unde este posibil) prin spalarea cu apa si sapun, urmata eventual de clatirea cu alcool
- curatarea si dezinfectarea tegumentelor din jurul plagii: cu un tampon cu apa si sapun sau un dezinfectant (apa oxigenata, rivanol, iod, betadina, alcool sanitar)
- curatarea sau dezinfectarea plagii: se poate face cu apa oxigenata, rivanol sau betadina, fie cu ajutorul unui tampon din tifon fie turnand direct pe plaga
- pansarea plagii: acoperirea plagii cu pansamente sterile si bandaje.

De retinut!

NU se vor aplica dezinfectanti tari, iritanti (alcool sanitar sau tinctura de iod) pe plaga, deoarece acestia pot provoca necroza tesuturilor.
NU se va curata sau pansa o plaga cu tampoane de vata, deoarece pot ramane scame in plaga.
Nu se va incerca extragerea corpilor straini infipti adanc in plaga, cu exceptia corpurilor mici, care se gasesc la suprafata (pietricele, nisip) deoarece se pot declansa hemoragii.

Hemoragii

Sus

In cazul in care evaluarea politraumatizatului evidentiaza o hemoragie se vor institui masurile de oprire a hemoragiei (hemostaza). Majoritatea hemoragiilor pot fi oprite prin aplicarea unui pansament compresiv.
In cazuri, rare, de hemoragii masive, care nu pot fi oprite prin compresie poate fi necesara aplicarea garoului. Acesta este un cordon elastic care se leaga deasupra hemoragiei in cazul hemoragiilor arteriale si dedesubtul hemoragiei in cazul celor venoase. Deoarece garoul opreste circulatia sangelui complet, poate determina leziuni ischemice severe, sub nivelul sau. De aceea la aplicarea garoului, se va atasa un biletel pe care se va nota data si ora la care a fost aplicat si la fiecare 15-20 minute se va slabi putin garoul, pentru a permite irigarea zonei.


Entorse

Sus

Sunt traumatisme articulare inchise, ce afecteaza tesuturile moi articulare si periarticulare, produse in urma unei suprasolicitari bruste si necorespunzatoare a articulatiei. Entorsa nu este insotita de deplasarea segmentelor osoase ale articulatiei.
Semnele si simptomele unei entorse sunt:
- dureri articulare, discrete la inceput dar care se accentueaza in cateva ore
- limitare functionala a articulatiei
- tumefactie (edem), cu eritem (inrosire), caldura locala si eventual echimoza (vanataie).
Primul ajutor in cazul unei entorse consta in repausul fizic al articulatiei si aplicarea unei pungi cu gheata sau comprese reci. Acestea au un dublu efect: reduc durerea si determina vasoconstrictie locala, reducand fluxul sangvin local si prin aceasta limitand tumefactia si inflamatia locala.

De retinut!

De cele mai multe ori, pentru persoanele fara pregatire medicala este greu de diferentiat entorsa de luxatie sau fractura; de aceea in fata unei victime a unui accident, care se plange de dureri la nivelul scheletului sau articulatiei, intotdeauna se va pune in repaus absolut zona dureroasa. Acest lucru se realizeaza prin imobilizare provizorie a regiunii.

Luxatia

Sus

Luxatia este traumatismul articular ce determina pierderea raporturilor normale intre suprafetele osoase ce formeaza articulatia. Luxatiile pot fi complete: cand deplasarea este totala sau incomplete numite si subluxatii, cand deplasarea capetelor osoase este partiala.
Semnele si simptomele unei luxatii sunt:
- durere articulara violenta la inceput, ce devine difuza si scade in intensitate in cateva zile
- impotenta functionala a articulatiei
- atitudine vicioasa a membrului (o atitudine nefireasca a membrului respectiv, datorata durerii si impotentei functionale)
- deformarea articulara.
Primul ajutor in caz de luxatie consta in imobilizarea membrului afectat si transportul ulterior intr-o unitate spitaliceasca unde se va realiza reducerea luxatiei (repunerea in pozitie normala a oaselor).

De retinut!

Nu se va incerca reducerea luxatiei: aceasta se face numai de catre personalul medical specializat!

Fracturi

Sus

Fracturile sunt leziunile oaselor rezultate in urma unui traumatism, cand se intrerupe continuitatea osoasa. Sunt cele mai frecvente tipuri de leziuni aparute in cazul accidentelor soldate cu politraumatisme.
In functie de traiectul de fractura la nivelul osului, fracturile sunt: transversale, oblice, longitudinale, in spirala sau cominutive (cand rezulta mai multe fragmente osoase).
In functie lezarea sau nu a tesuturilor moi adiacente, fracturile pot fi:
- fracturi deschise: cand la locul fracturii exista si o plaga
- fracturi inchise: cand tegumentele adiacente sunt intacte.
In functie de raportul fragmentelor osoase dupa fractura, acestea pot fi:
- fara deplasare: cand capetele osoase rezultate in urma fracturii raman in contact
- cu deplasare: cand capetele osoase rezultate se deplaseaza.
Fracturile fara deplasare pot deveni fracturi cu deplasare, daca nu se iau masuri corespunzatoare de imobilizare a zonei de fractura. In cazul fracturilor cu deplasare, exista pericolul lezarii de catre fragmentele osoase a partilor moi, putand produce leziuni grave prin lezarea unor nervi sau vase sangvine mari, cu riscul unor hemoragii masive.
Semnele si simptomele unei fracturi sunt:
- durere vie, accentuata de miscare
- impotenta functionala aparuta imediat dupa traumatism
- deformarea regiunii
- mobilitate osoasa anormala
- modificari locale: tumefactie (creste in volum), eritem (roseata), caldura locala.

Primul ajutor

- identificarea si oprirea hemoragiei
- toaleta si pansamentul plagii, in cazul fracturilor deschise
- imobilizarea provizorie a fracturilor: pentru a limita deplasarea fragmentelor osoase si aparitia unor leziuni suplimentare (lezare de vase sangvine si nervi), zona de fractura cuprinzand articulatia de deasupra si cea de sub fractura, va fi imobilizata cu atele speciale. In lipsa atelelor standard se pot improviza din scanduri, crengi, coaja de copac, coperte de carte, suluri de ziare, paturi facute sul sau alte suprafete dure, care vor fi in prealabil infasate in bandaje de tifon pentru a preveni lezarea partilor moi. Pentru membrul inferior se poate folosi membrul opus ca si atela iar pentru membrul superior se poate folosi trunchiul ca si atela. Extremitatile membrelor se vor lasa neacoperite pentru a se putea observa din timp modificarile (paloare, cianoza) care ar putea semnala o imobilizare incorecta care poate stanjeni circulatia.
Dupa imobilizare se va transporta victima la spital.

De retinut!

NU se va incerca reducerea fracturii (repunerea in pozitie normala a fragmentelor osoase) in cazul fracturilor cu deplasare: aceasta ar putea provoca leziuni suplimentare, vasculare sau nervoase.
Se va limita la minim manevrarea zonei cu fractura inainte de imobilizare: daca este nevoie de scoaterea hainelor acestea se vor taia.

Imobilizarea fracturilor membrelor

In principiu, fracturile membrului superior se imobilizeaza fixand intreg membrul de torace, cu cotul indoit la 90 de grade, folosind o bucata de panza, de forma triunghiulara sau o esarfa petrecuta in jurul gatului:
- fractura bratului: se fixeaxa bratul intre 2 atele aplicate pe fetele lui, externa si interna
- fractura a antebratului: fie se fixeaza cu 2 atele aplicate pe fetele mediala si laterala a antebratului fie se foloseste o atela pe care se aseaza antebratul si degetele mainii (care se fixeaza de la nivelul degetelor pina la articulatia cotului); in lipsa a atelei, antebratul se imobilizeaza, fixandu-se cu fasa membrul superior lipit de corp, cu articulatia cotului in unghi drept si cu degetele spre abdomen; o alta posibiltate este atarnarea membrului superior intr-o bucata de material de forma triunghiulara (cornisor), cu articulatia cotului flectat in unghi drept
- fractura degetelor sau oaselor manii: mina se fixeaza pe o atela, membrul superior fiind flectat in articulatia cotului sub unghi drept si mentinut in aceasta pozitie cu ajutorul unei fase sau prin atarnarea intr-o panza triunghiulara.

Fracturile membrului inferior se imobilizeaza cel mai simplu, prinzand intreg membrul intre 2 atele lungi:
- fractura oaselor bazinului - victima va fi culcata si fixata pe o pe o suprafata dura (scandura), cu o patura facuta sul sub genunchi si picioarele usor indepartate
- fracturile femurului: se folosesc 2 atele, cea de pe partea laterala trebuind sa fie mai lunga, pana la nivelul taliei sau chiar pana in axila (subbrat), fixandu-se cu fase sau curele de trunchi, astfel incat sa se asigure o imobilizare completa a membrului inferior afectat.
- fractura a gambei (sub genunchi): se folosesc 2 atele lungi care se fixeaza lateral si medial, de la laba piciorului pana in partea superioara a femurului
- fractura a oaselor labei piciorului: se folosesc 3 atele, una sub talpa si 2 de o parte si de alta a gambei, care se fixeaza cu tifon pentru a imobiliza talpa in pozitie normala (unghi de 90 de gradeintre gamba si talpa).
- fracturile degetelor piciorului, se imobilizeaza legand degetul accidentat de un deget vecin sanatos.

Fracturile coloanei vertebrale

Coaloana vertebrala este formata din suprapunerea si articularea unor oase, numite vertebre: vertebrele cervicale, toracale, lombare, sacrale si coccigiene, care formeaza asfel un canal prin care trece maduva spinarii. Orice fractura la nivelul coloanei vertebrale prezinta riscul lezariii maduvei, ceea ce poate provoca paralizii sau chiar moartea victimei.
De aceea, in cazul in care se suspecteaza o fractura de coloana vertebrala, se va evita mobilizarea victimei pana la sosirea echipei medicale. Daca exista un potential pericol si victima trebuie mobilizata, aceasta se va face cu imobilizarea coloanei vertebrale; victima va fi culcata pe un plan dur si fixata cu legaturi trecute peste coapse, bazin si torace.
Daca se suspecteaza o fractura in zona cervicala se va imobiliza si capul victimei cu un guler cervical iar in absenta acestuia se va trece o legatura si peste frunte si se vor sprijini tamplele cu 2 suluri.
Asezarea de pe sol pe targa sau brancard se face astfel: se va intoarce simultan tot corpul victimei pe o parte (ideal de catre 2 persoane) si o alta persoana va introduce brancardul sau targa sub corpul victimei.

Amputatia de membre

Sus

Amputatia, reprezinta sectionarea unui membru si este o leziune complexa care presupune pe langa sectionarea oaselor si leziuni de parti moi si hemoragii. Astfel de situatii pot apare in cazul accidentelor de circulatie, de tren sau in urma unui accident de munca.
Pe langa acordarea primului ajutor, in cazul unei amputatii trebuie avuta in vedere si incercarea de conservare a membrului sectionat in vederea unei interventii reparatorii.
Astfel primul ajutor in cazul unei amputatii consta in:
- oprirea hemoragiei fie prin aplicarea unui garou la radacina membrului ranit, fie printr-un bandaj compresiv
- introducerea membrului sectionat punga de plastic si un recipient cu gheata
- asezarea victimei cu membrele inferioare mai sus decat capul si daca e posibil cu membrul ranit ridicat deasupra nivelului inimii
- transportul victimei in cel mai scurt timp la un spital, de preferinta la un spital unde exista posibilitatea realizarii interventiei chirurgicale necesare.

Traumatismul cranio-cerebral

Sus

Traumatismul cranio-cerebral (lovirea capului) poate sa nu fie urmat de nici o suferinta aparenta in primele ore sau zile de la producere, pentru ca apoir starea victimei sa se agraveze brusc, existand chiar pericolul mortii subite. De aceea, in cazul unor accidente sau politraumatisme in care se suspecteaza un traumatism cranio-cerebral, chiar si in lipsa unor semne sau simptome clinice, victima trebuie transportata la spital, examinata si urmarita cateva zile.
Semnele caracteristice traumatismelor craniene sunt:
- cefaleea (durerea de cap), greturile, varsaturile
- tulburari de memorie
- confuzie, somnolenta sau chiar pierderea constientei
- hemoragii sau scurgeri sero-sangvinolente de la nivelul gurii, urechilor sau nasului.

Mobilizarea si transportul politraumatizatului

Sus

Transportul politraumatizatului cuprinde totalitatea manevrelor care se executa de la scoaterea victimei de la locul accidentului pana la asezarea sa pe un pat de spital. Mobilizarea si transportul victimei se face numai dupa ce s-au acordat primele masuri de prim ajutor: stabilizarea functiilor cardio-vasculare, oprirea hemoragiilor, imobilizarea zonelor de fractura, pansarea plagilor etc. In cazul in care sunt mai multe victime se va face triajul acestora in functie de gravitatea leziunilor si de necesitatea unor acte medicale urgente.

Mobilizarea

Apucarea victimei si asezarea pe targa trebuie sa se faca in asa fel incat sa nu flecteze corpul, pastrand pozitia dreapta pe cat posibil.
Asezarea pacientului pe targa necesita, in mod ideal 4 persoane: unul care imobilizeaza capul victimei, alti 2 care sustin trunchiul si membrele inferioare si al 4-lea care impinge targa sub victima cand ceilalti 3 intorc victima lateral.
Alte tehnici de ridicare de la sol si asezare pe targa sau brancard, sunt:
- tehnica "cules" - 3 salvatori: introduc mainile sub corpul victimei, unul la nivelul capului si toracelui, altul la nivelul bazinului si al treliea la nivelul membrelor inferioare
- tehnica "puntii olandeze" - 4 salvatori: doi salvatori in pozitie calare deasupra victimei introduc mainile sub corpul victimei dintr-o parte si din cealalta, unul sub membrele inferioare iar al doilea sub torace; al treilea salvator calare, deasupra targii si cu fata la ceilalti doi salvatori, introduce mainile sub umerii victimei, paralel cu bratele acesteia in timp ce al patrulea sustine cu o mana ceafa victimei
- tehnica "mainilor alternate" - 4 salvatori: introduc mainilesub corpul victimei alternand o mana de la unul si una de la altul.
Pozitia pe targa a victimei, trebuie sa previna aparitia unor noi leziuni sa complicatii. Pacientii inconstienti sau cu traume cerebrale, se vor transporta culcati pe o parte, pentru a preveni asfixia prin caderea limbii sau voma.

Transportul

Ideal ar fi ca fiecare victima sa fie transportata de catre 3-4 persoane. Transportul se face cu brancardul sau targa standard, care poate fi purtata de 2 sau 4 salvatori. Acestia trebuie sa inainteze cat mai lin, purtand intodeauna brancarda cu capul victimei inainte. In cazul in care trebuie sa treaca peste obstacole sau sa urce pante, brancarda trebuie mentinutra in pozitie orizontala.
La nevoie, poate fi improvizata o targa din crengi, bete, schiuri, scanduri cu haine, cearsafuri, plapume, panza etc. Cel mai simplu, se confectioneaza din 2 bare de lemn pe care se infasoara un pled care se fixeaza apoi cu ace de siguranta sau trecand barele de lemn printr-o haina incheiata.
In lipsa altor mijloace, victima poate fi transportata:
- in brate, ca pe un copil: salvatorul tine victima in brate, cu o mina sprijinind-o de spate si cu alta sub genunchi
- in spate: victima tinandu-se de umerii salvatorului, care o tine de membrele inferioare
- pe umeri: in cazul victimelor inconstiente dar fara fracturi cervicale
- de catre doi salvatori: primul salvator in spatele victimei o apuca de sub maini iar al doilea cu spatele la victima o apuca de sub genunchi
- daca victima este constienta poate fi transportata pe mainile inclestate, a doi salvatori: acestia se prind reciproc de maini, fiecare apucand cu palma gatul mainii celuilalt, formand astfel un fel de fotloliu pe care este asezata victima care se va sprijini de umerii salvatorilor
- o victima constienta poate fi transportata si asezand-o pe un scaun care apoi este transportat de catre 2 persoane
- pe o bara (bat): victima asezata pe o panza rezistenta, ale carei colturi se leaga la capul si la picioarele victimei, in timp ce o alta panza este trecute pe sub trunchiul victimei si innodata; se trece bara (batul) pe sub cele 3 noduri si se transporta pe umerii a doi salvatori.

Citeste si

Arhiva
  • Prim ajutor in caz de luxatie a cotului Prim ajutor in caz de luxatie a cotului

    Tratament la domiciliu Luxatia cotului este o afectiune care necesita tratament medical. La domiciliu se va aplica gheata la nivelul cotului. Aceasta diminua durerea si tumefierea locala. Dar cel mai important lucru il constituie consultul de specialitate. Este...citeste mai mult

  • Fracturile bratului – diafiza humerala Fracturile bratului – diafiza humerala

    Generalitati Oasele lungi intra in componenta scheletului membrelor. Prin intermediul acestora se realizeaza miscari de mare amplitudine cum ar fi gesturi curente ale vietii zilnice (oasele membrului toracic) precum si cele necesare mersului (oasele membrului pelvin)....citeste mai mult

  • Repararea ranilor Repararea ranilor

    Informatii medicale Arsurile, traumatismele si orice plaga mai severa, toate pot beneficia din chirurgia reconstructiva. Un medic estetician priceput poate efectua o serie de proceduri pentru imbunatatirea mobilitatii, functiei si aspectului ranilor....citeste mai mult

Inchide recomandarile
Vezi recomandarile noastre
Clinici, Medici si Servicii specializate
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Clinici recomandate
Medici recomandati
Servicii specializate
+1
Vezi toate serviciile
Mai putin
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK