Stenoza mitrala


Generalitati

Sus
Stenoza mitrala Vezi galerie foto

Stenoza mitrala este o afectiune cardiaca care consta in ingrosarea valvei mitrale. Aceasta devine rigida, nu se mai poate deschide in totalitate, astfel ca sangele trece cu greutate prin orificiul stenozat.

Afectiunea poate cauza diferite complicatii, precum aritmii cardiace (anomalii ale activitatii electrice, care sunt percepute de pacient sub forma palpitatiilor cardiace), insuficienta cardiaca, edem pulmonar sau accident vascular cerebral (prin formarea de emboli la nivelul atriului stang, cu mobilizarea ulterioara a acestora).

Anatomia si fiziologia valvei mitrale

Valva mitrala este una din cele 4 valve ale inimii. Aceasta este un inel conjunctiv-fibros care separa atriul stang de ventriculul stang (camerele inimii drepte) si care pompeaza sange spre restul organismului. O valva mitrala sanatoasa are 2 valve mici (bicuspida) care se deschid in momentul in care sangele trece spre ventricul (camera inferioara a inimii, din care sangele este trimis prin artera aorta spre restul organelor).
Valva mitrala stenozata este caracterizata prin ingrosarea, fibrozarea si rigidizarea inelului mitral, astfel ca orificiul mitral se ingusteaza si sangele nu mai poate sa treaca catre ventriculul stang. Consecinta acestui fapt este acumularea sangelui in aval, la nivelul atriului stang si apoi la nivelul plamanului (insuficienta cardiaca si edem pulmonar).

Cauze

Sus

Majoritatea cazurilor de stenoza mitrala sunt considerate a fi complicatiile tardive ale febrei reumatice (afectiune aparuta cel mai frecvent la copii, consecinta a infectiei faringiene cu streptococ beta-hemolitic). Cu toate acestea, de cele mai multe ori infectia streptococica este asimptomatica si astfel ramane netratata corespunzator (tratamentul consta in eradicarea infectiei cu penicilina). La 14 zile de la debutul infectiei se formeaza o serie de complexe imune, cu o afinitate mare pentru tesutul conjunctiv care intra in constitutia valvelor cardiace (proteina M). Stenoza mitrala apare dupa un interval liber de 10-20 de ani de la atacul reumatic initial, insa in stadiile incipiente fiind deseori asimptomatica.
Incidenta stenozei mitrale reumatismale a scazut in ultimii ani, datorita identificarii si tratarii corespunzatoare a infectiei cu streptococ beta-hemolitic. Cu toate acestea, afectiunea este destul de des intalnita in zonele cu clima rece si umeda.
Exista si alte cauze, mai rare, care pot determina stenoza mitrala; dintre acestea amintim:
- malformatiile cardiace congenitale (stenoza mitrala congenitala), sunt diagnosticate in copilarie si pot cauza complicatii grave in adolescenta;
- endocardita bacteriana (infectia bacteriana a valvelor cardiace);
- miocarditele (inflamatia sau infectia muschiului inimii);
- stenoza mitrala senila (ingrosarea valvelor cardiace secundare imbatranirii si fibrozarii tesuturilor);
- asocierea cu unele afectiuni: lupusul eritematos sistemic, artrita reumatoida, sindromul carcinoid, etc;
- mixomul atrial (tumora benigna a musculaturii atriului) care poate cauza blocarea orificiului valvei mitrale.

Simptome

Sus

Stenoza mitrala este o boala cronica. Dupa cum am mentionat anterior, simptomele se dezvolta dupa un interval de latenta de aproximativ 10-20 de ani de la atacul reumatismal initial (s-au relatat cazuri cu o perioada de latenta de 40 de ani). Simptomele incipiente sunt relativ usoare, nespecifice, fiind usor de confundat cu alte afectiuni cardiace.

In stadiile avansate de boala, cand stenoza este stransa, odata cu afectarea atriului stang, apar simptome mai grave:
- dispneea (lipsa de aer), apare atunci cand stenoza este stransa si sangele reflueaza in atriul stang si apoi prin venele pulmonare catre plamani (edem pulmonar), unde altereaza schimburile gazoase fiziologice; de asemenea supraincarcarea atriului stang, poate altera activitatea electrica a acestuia si poate duce la aparitia aritmiilor cardiace, in special a fibrilatiei atriale; aritmiile cardiace fac ca umplerea ventriculara sa devina deficitara si pot agrava edemul pulmonar (edemul pulmonar acut este o urgenta medicala si pune viata pacientului in pericol);
- fatigabilitatea marcata (oboseala accentuata), apare treptat, la eforturi mari, apoi la eforturi tot mai mici, devenind in cele din urma permanenta si in repaus; fatigabilitatea apare datorita oxigenarii insuficiente a tesuturilor, precum si a aportului inadecvat de nutrienti la acest nivel;
- palpitatiile cardiace (batai anormale ale inimii), apar datorita supraincarcarii cu sange a atriului stang; fibrilatia atriala este aritmia cel mai des intalnita in stenoza mitrala si poate cauza complicatii serioase precum embolia sistemica;
- hemoptizia (tusea cu expectoratie sangvina), apare odata cu agravarea edemului pulmonar, cand creste presiunea in venele pulmonare si apar hemoragii care sunt apoi exteriorizate prin tuse.

Exista anumiti factori agravanti ai stenozei pulmonare:
- efortul fizic
- bolile intercurente si infectiile
- aritmiile cardiace
- stresul emotional.

Simptomele stenozei mitrale se instaleaza treptat, in paralel cu stenozarea orificiului mitral.
Atunci cand mecanismele compensatorii sunt depasite, apare insuficienta cardiaca, care prezinta simptome aditionale:
- dispneea la eforturi mici, dispneea de repaus
- dispneea paroxistica nocturna (insuficienta respiratorie care apare noaptea si trezeste pacientul din somn)
- edemele periferice
- cianoza (coloratia albastruie a tegumentelor si mucoaselor, datorata oxigenarii insuficiente a tesuturilor)
- edemul pulmonar acut (care constituie o urgenta medicala si necesita tratament de urgenta)
- ciroza cardiaca (secundara supaincarcarii cu sange)
- agravarea bolii cardiace ischemice cu aparitia infarctului miocardic acut.
Dintre simptomele mai putin intalnite in stenoza mitrala, amintim:
- sindromul Ortner (paralizia de corzi vocale)
- disfagia (greutate la inghitire)
- durere toracica retrosternala
- cianoza periorala si periferica
- faciesul mitral (pometi cu tegumente rosii-purpurii).

Factori de risc

Sus

Dintre factorii de risc pentru aparitia stenozei mitrale amintim:
- istoricul de febra reumatica (reumatism articular acut), secundar infectiei streptococice faringiene; din pacate, de cele mai multe ori infectia ramane nediagnosticata si astfel netratata, astfel ca persoanele in cauza nu stiu ca au risc de a dezvolta in timp stenoza mitrala;
- varsta inaintata, deoarece in timp valvele inimii se fibrozeaza si devin rigide, facand ca orificiul mitral sa se ingusteze;
- sexul feminin: mai mult de 70% dintre pacientii cu stenoza mitrala sunt femei.
Dintre cauzele mai rare care pot duce la aparitia stenozei mitrale, amintim sindromul Marfan, afectiune genetica a tesutului conjunctiv si care poate provoca calcificarea, fibrozarea valvei mitrale si in consecinta stenoza mitrala; trebuie sa mentionam totusi, ca in acest caz inelul mitral stenozat devine in timp lax si poate duce la insuficienta mitrala.
Nu exista metode specifice eficiente, de a preveni aparitia stenozei mitrale. Totusi exista anumite metode care pot incetini evolutia bolii si aparitia complicatiilor (evitarea factorilor agravanti ai bolii, enumerati anterior).

Consultul de specialitate

Sus

Este necesar consultul medical de urgenta in urmatoarele situatii:
- aparitia simptomelor caracteristice infarctului miocardic acut (durere retrosternala cu caracter de intepatura, apasare, junghi sau arsura, care apare in efort sau in repaus, iradiaza in spate, pe bratul stang sau baza gatului, se asociaza cu dispnee si uneori cu transpiratii profuze);
- aparitia simptomelor caracteristice accidentului vascular cerebral (ameteli, vertij, pareze si paralizii la nivelul fetei sau a membrelor); accidentul vascular cerebral apare in momentul in care un tromb format la nivelul atriului stang dilatat, se mobilizeaza si blocheaza una din arterele cerebrale;
- instalarea aritmiilor cardiace, cel mai frecvent a fibrilatiei atriale, care pot agrava simptomele stenozei mitrale, cu aparitia insuficientei cardiace si edemului pulmonar acut; mentionam ca fibrilatia atriala poate cauza, de asemenea, mobilizarea trombilor atriali;
- aparitia unor simptome precum hemoptizia, dispneea sau palpitatiile cardiace.

In urmatoarele cazuri este necesar consultul medical de specialitate:
- aparitia simptomelor caracteristice insuficientei cardiace (dispnee, edeme periferice, fatigabilitate generala, ameteli);
- prezenta simptomelor caracteristice endocarditei bacteriene (febra, transpiratii profuze, fatigabilitate marcata); endocardita bacteriana apare dupa efectuarea anumitor manevre chirurgicale sau nechirurgicale invazive, care pot contamina valvele inimii (manevre stomatologice, chirurgicale, infectii netratate);
- fatigabilitatea marcata;
- scaderea rezistentei la efort.

Expectativa vigilenta

Sus

Perioada de expectativa vigilenta este intervalul de timp in care se supravegheaza pacientul fara initierea vreunui tratament medicamentos sau chirurgical. Durerea toracica si palpitatiile sunt printre primele simptome care apar in stenoza mitrala. In momentul in care simptomele se agraveaza, este necesar consultul medical de specialitate pentru stabilirea tratamentului corect.
Tratamentul corect si precoce amelioreaza simptomele si previne aparitia complicatiilor stenozei mitrale.

Medici specialisti recomandati

Sus

Medicii specialisti care pot diagnostica si trata corespunzator stenoza mitrala, sunt urmatorii:
- medicul de familie
- medicul generalist
- medicul specialist de medicina interna
- medicul specialist cardiolog
- medicul rezident de medicina interna sau cardiologie.

Medicul specialist cardiolog este cel mai avizat in prescrierea tratamentului si monitorizarea pacientului cu stenoza mitrala. De asemenea, medicul specialist chirurg cardiovascular, poate efectua in unele cazuri tratamentul corespunzator de corectare sau inlocuire a valvei mitrale.

Investigatii

Sus

Dupa cum am amintit anterior, stenoza mitrala este o afectiune cronica, relativ asimptomatica in stadiile incipiente si astfel greu de diagnosticat. Diagnosticul se stabileste in majoritatea cazurilor odata cu aparitia simptomelor moderat-severe sau chiar a complicatiilor (odata cu instalarea insuficientei cardiace).

Anamneza si istoricul medical

Anamneza si reevaluarea istoricului medical personal sunt importante, deoarece pot evidentia urmatoarele:
- istoric pozitiv de reumatism articular acut (infectie streptococica amigdaliana sau faringiana in copilarie)
- endocardita bacteriana (infectia valvelor si camerelor cordului), afectiune des intalnita in randul persoanelor cu stenoza mitrala
- defecte cardiace congenitale (anormalitati structurale ale inimii, prezente de la nastere)
- simptome care pot semnala aparitia insuficientei cardiace (dispnee, fatigabilitate marcata, edeme periferice, cianoza).

Examenul clinic

Examenul clinic general este foarte important si poate evidentia urmatoarele modificari obiective:
- auscultatia cordului poate evidentia un zgomot (pocnitura), datorata deschiderii greoaie a valvei mitrale stenozate; in cazul pacientilor care au insuficienta cardiaca, pe langa cele 2 zgomote cardiace fiziologice, se mai pot auzi unul sau 2 sufluri spraadaugate (galop cardiac); auscultatia cordului se realizeaza cu atentie, deoarece suflurile patologice se pot usor confunda sau rata; auscultatia cordului este destul de dificil de efectuat in randul persoanelor obeze, a celor cu alte afectiuni cardiace sau a varstnicilor
- prezenta edemelor periferice, in special la nivelul gleznei, bilateral; tegumentele edematoase sunt calde, usor cianotice si lasa godeu la digitopresiune
- prezenta refluxului hepato-jugular (refluarea sangelui in venele gatului, secundara stazei hepatice)
- auscultatia plamanului poate evidentia prezenta ralurilor de staza, la nivelul bazelor pulmonare (datorate edemului pulmonar)
- recunoasterea faciesului mitral (pometi rosii-purpurii).

Ecocardiografia

Ecocardiografia este o metoda imagistica de diagnostic a afectiunilor cardio-vasculare. Aceasta metoda foloseste ultrasunete, care realizeaza un ecou (sonograma) a inimii si care poate evidentia modificarile structurale sau chiar functionale ale acesteia. Ecocardiografia mai poate evalua si severitatea stenozei mitrale sau prezenta unor complicatii, precum tromboza atriala (trombi atriali).
Ecocardiografia transesofagiana este o metoda performanta, care consta in introducerea prin esofag a unui transductor care emite ultrasunete (care este localizat anatomic langa cord) si care poate oferii informatii importante asupra morfologiei si functionalitatii inimii. Aceasta metoda este folosita pentru evaluarea anatomiei si fiziologiei valvei mitrale dupa corectarea chirurgicala (valvuloplastie).
Ecocardiografia poate evidentia urmatoarele:
- inchiderea, respectiv deschiderea valvei mitrale;
- masurarea orificiului mitral: in mod normal orificiul mitral masoara intre 4 si 5 cm; stenoza mitrala apare atunci cand diametrul orificiului este mai mic de 4 cm; cu toate acestea, simptomele afectiunii apar doar atunci cand diametrul orificiului mitral este de aproximativ 2 cm; interventia chirurgicala de corectare este indicata in momentul in care se identifica o stenoza de 1,5 cm;
- masurarea indirecta a presiunii intraatriale (datorata stenozei subiacente); acesta este un indicator important al severitatii stenozei mitrale;
- evaluarea morfologiei si functionalitatii ventriculului stang (dimensiunile peretilor, evaluarea fractiei de ejectie);
- masurarea presiunii din arterele pulmonare: presiunea pulmonara mai mare de 20 mmHg, indica decompensarea functiei cardiace, cu riscul aparitiei edemului pulmonar acut;
- masurarea dimensiunilor atriului stang, precum si identificarea trombilor de la acest nivel (extrem de importanta mai ales in randul persoanelor cu fibrilatie atriala);
- evaluarea functiei celorlalte valve ale inimii.

Ecocardiografia este metoda cea mai eficienta pentru evaluarea periodica a functiei cardiace. Sonograma cardiaca poata identifica complicatiile cardiace asociate stenozei mitrale si ajuta la stabilirea corecta a algoritmului terapeutic, in cazul aparitiei insuficientei cardiace.

Electrocardiograma

Electrocardiografia, este o investigatie care evalueaza activitatea electrica a inimii. Se ataseaza mai multi electrozi la nivelul ariei precordiale, care vor inregistra impulsurile electrice ale cordului. Acestea sunt imprimate apoi pe o hartie speciala si vor fi interpretate de medicul specialist (traseu EKG).
Electrocardiografia poate evalua:
- ritmul sinusal al cordului si frecventa cardiaca;
- evaluarea dimensiunilor atriilor si ventriculilor (in special al atriului stang);
- identificarea bolii cardiace ischemice sau a infarctului miocardic acut (care se pot agrava in cazul pacientilor cu stenoza mitrala).

Radiografia pulmonara

Radioscopia sau radiografia pulmonara, pot evidentia modificari ale cordului prezente in stenoza mitrala (marirea atriului stang) sau modificari ale parenchimului pulmonar (edem interstitial, in special la nivelul hilurilor si bazelor pulmonare). Rareori, se pot vizualiza calcificari ale valvelor cardiace.
Trebuie sa specificam ca EKG-ul si radioscopia pulmonara identifica modificari patologice doar in cazul aparitiei complicatiilor stenozei mitrale: cardiomegalie (marirea in volum a cordului), hipertrofie (ingrosarea peretilor cordului), prezenta aritmiilor sau a ischemiei (vascularizatie inadecvata a cordului).

Cateterismul cardiac

Cateterismul cardiac este o investigatie folosita de obicei inaintea interventiei de corectare a stenozei mitrale si consta in introducerea unui cateter prin vena sau artera femurala, pana la nivelul inimii (atriului stang). Aceasta masoara presiunea supraiacenta stenozei (presiunea atriului stang), comparativ cu cea subiacenta stenozei (presiunea ventriculului stang). Media presiunilor (gradientul presional transvalvular) confirma diagnosticul de stenoza mitrala si evalueaza severitatea acesteia.
Cateterismul cardiac este folosit de asemenea si in evaluarea bolii cardiace ischemice (prin identificarea arterelor coronare obstruate). Tratamentul stenozei mitrale este stabilit si in functie de prezenta sau respectiv absenta bolii cardiace ischemice.
Cateterismul cardiac nu se efectueaza in cazul tuturor pacientilor care sunt investigati pentru stenoza mitrala, ci doar in cazul celor cu modificari patologice evidentiate ecocardiografic.

Tratament - Generalitati

Sus

Tratamentul stenozei mitrale depinde de severitatea si simptomele afectiunii, care apar de obicei dupa o perioada de latenta de 10-40 de ani de la atacul reumatic acut. In cazul persoanelor fara simptome sau cu simptome minore, nu este necesar nici un tratament, insa este obligatorie efectuarea unor controale medicale de specialitate regulate (ecocardiografie), care sa identifice eventualele modificari ce pot aparea pe parcursul evolutiei bolii.
Aparitia unor complicatii precum insuficienta cardiaca, fac necesara evaluarea severitatii stenozei si stabilirea tratamentului corect (de obicei inlocuirea valvei mitrale).
Optiunile terapeutice depind de:
- gravitatea si evolutia stenozei mitrale, cu initierea tratamentului doar in cazul aparitiei unor simptome mai grave;
- gravitatea simptomelor, odata cu aparitia acestora se recomanda inceperea tratamentului medicamentos, pentru a putea preveni astfel aparitia unor complicatii severe;
- prezenta unor complicatii precum insuficienta cardiaca, edemul pulmonar sau agravarea bolii cardiace ischemice asociate, care necesita tratament chirurgical (inlocuirea valvei mitrale);
- gradul afectarii morfologiei si functionalitatii valvei mitrale; valvuloplastia (corectarea chirurgicala a valvei mitrale native) poate fi suficienta in cazul pacientilor cu functie partial pastrata; in cazurile cu morfologie si functie proasta a valvei, este indicata inlocuirea mitralei cu o valva artificiala;
- starea generala de sanatate, bolile asociate si varsta pacientului: tratamentul chirurgical de corectare poate fi efectuat printr-o metoda putin invaziva (valvulotomia cu balon) sau printr-o metoda invaziva (comisurotomia deschisa).

Tratament initial

Sus

Stenoza mitrala este o afectiune cronica cu evolutie lenta. Odata cu agravarea stenozei, apar anumite modificari compensatorii a functiei cordului (cresterea contractilitatii, marirea in volum a atriului stang). In timp, mecanismele compensatorii sunt depasite si apare insuficienta cardiaca.

Sunt necesari 10-20 de ani de evolutie pana la aparitia simptomelor bolii. Aceasta faza, numita asimptomatica, nu necesita tratament, insa evaluarea periodica a functiei cardiace este obligatorie. Trebuie sa precizam ca pe parcursul perioadei asimptomatice, este obligatorie tratarea cu antibiotice a tuturor infectiilor bacteriene sau fungice (infectii dentare, urinare, digestive, etc), deoarece persoanele cu valvulopatii (afectiuni ale valvelor cardiace) au un risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa (infectia bacteriana sau fungica a cavitatilor si valvelor cardiace). Orice manevra sangeranda efectuata in randul acestor pacienti, trebuie sa fie precedata de tratament antibiotic corespunzator.

Simptomele stenozei mitrale pot aparea sau se pot agrava in cazul in care organismul, in special cordul, este suprasolicitat de anumiti factori considerati de risc, precum: sarcina, efortul fizic exagerat, stresul emotional sau chirurgical, unele afectiuni asociate.

Tratament de intretinere

Sus

Odata cu aparitia simptomelor stenozei mitrale, este necesara instituirea tratamentului medicamentos pentru a preveni aparitia insuficientei cardiace.

Tratamentul medicamentos include urmatoarele tipuri de medicamente:
- diureticele: sunt medicamente care ajuta la eliminarea surplusului de apa din organism; diureticele scad presiunea arteriala si implicit presiunea de la nivelul atriului stang si venelor pulmonare; diureticele sunt folosite si in tratamentul edemului pulmonar;
- antibioticele: sunt folosite cel mai des in scop profilactic, pentru prevenirea endocarditei bacteriene (infectia camerelor si valvelor inimii); acestea sunt administrate ori de cate ori pacientul are o infectie (dentara, urinara, digestiva, etc) si urmeaza sa efectueze o manevra invaziva, care poate favoriza raspandirea sangvina a infectiei;
- medicatia antiaritmica: agentii beta blocanti, blocantii canalelor de calciu, digoxinul, sunt folosite cu succes in tratamentul fibrilatiei atriale, aritmie des intalnita in cazul pacientilor cu stenoza mitrala;
- medicatia anticoagulanta: este folosita tot in scop profilactic, ea ajuta la fluidificarea sangelui si impiedica formarea trombilor la nivelul atriului stang dilatat.

Tratament in cazul agravarii bolii

Sus

Accentuarea stenozei se coreleaza cu agravarea simptomatologiei si in majoritatea cazurilor este necesara instituirea tratamentului chirurgical.
Tratamentul chirurgical al stenozei mitrale se poate efectua prin 3 metode si anume:
- valvulotomia cu balon: este o metoda putin invaziva, care consta in introducerea unui cateter cu balon printr-o artera pana la nivelul cavitatilor inimii; odata ajuns la nivelul valvei mitrale stenozate, se umfla brusc balonul pentru a incerca largirea orificiului ingustat; metoda este eficienta in majoritatea cazurilor necomplicate si nu necesita incizia chirurgicala a toracelui si inimii;
- comisurotomia deschisa: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita incizia toracelui si cordului; valvuloplastia consta in curatirea si repararea valvei mitrale stenozate (indepartarea depozitelor calcificate si a testului fibros);
- inlocuirea valvei mitrale: este o metoda chirurgicala invaziva, care necesita incizia toracelui si cordului; dupa stabilirea circulatiei extracorporeale, se incizeaza inima si se inlocuieste valva mitrala cu o valva artificiala; inlocuirea valvei mitrale se realizeaza doar in cazul pacientilor care au dezvoltat complicatii ale stenozei mitrale, precum insuficienta cardiaca si nu inainte, pentru a se pastra cat mai mult timp valva mitrala nativa.

In cazul in care valva mitrala nu este deteriorata ireversibil, se recomanda mai degraba valvuloplastia decat inlocuirea valvei, deoarece inserarea unei valve artificiale presupune anumite riscuri (deteriorarea acesteia, tratamentul anticoagulant permanent).

Tratament medicamentos

Sus

Diureticele sunt medicamente folosite in majoritatea afectiunilor cardiace si ajuta la eliminarea apei din tesuturi, scazand astfel lucrul mecanic al inimii.
Complicatiile stenozei mitrale, necesita de asemenea tratament:
- aritmiile cardiace, se trateaza cu digoxin, agenti beta blocanti, blocanti ai canalelor de calciu si alte antiaritmice capabile sa stabilizeze ritmul cardiac normal si sa previna alte aritmii; aritmia cardiaca cel mai des intalnita in stenoza mitrala este fibrilatia atriala, care la randul sau predispune la alte complicatii grave, ca embolia cerebrala;
- infectiile (endocardita bacteriana), poate fi prevenita prin administrarea antibioticelor inaintea fiecarei interventii chirurgicale sau manevre sangarande, care pot contamina valva mitrala lezata; de asemenea tratamentul antibiotic este obligatoriu in cazul pacientilor cu valve cardiace artificiale (proteza valvulara); antibioterapia cu penicilina poate fi folosita in profilaxia recurentelor de febra reumatica postiinfectioasa (cu streptococ beta hemolitic);
- cheagurile de sange, se pot forma la nivelul atriului stang dilatat (tromboza), de unde se pot mobiliza prin circulatia sangvina generala si produc infarctizari ale unor organe; mobilizarea trombilor este favorizata de prezenta fibrilatiei atriale, de aceea tratamentul acesteia este asociat cu medicatia anticoagulanta; persoanele cu proteze valvulare trebuie sa urmeze tratament anticoagulant pentru toata viata; de asemenea, terapia anticoagulanta necesita monitorizarea lunara a timpilor de coagulare, pentru a evita aparitia unor reactii adverse grave precum hemoragiile;
- insuficienta cardiaca, apare in stadiile evolutive finale ale stenozei mitrale si este tratata cu:
- diuretice, medicamente care elimina excesul de apa din organism, scad tensiunea arteriala� si astfel lucrul mecanic al cordului
- inhibitorii enzimei de conversie, sunt o grupa de medicamente folosite pentru scaderea tensiunii arteriale si care sunt, de asemenea, folosite in insuficienta cardiaca
- digoxinul si blocantii canalelor de calciu sunt folosite in modularea ritmului cardiac (tratamentul fibrilatiei atriale) si, de asemenea, in profilaxia aritmiilor cardiace
- agentii beta blocanti scad frecventa cardiaca, scad lucrul mecanic efectuat de cord si scad astfel necesarul de oxigen si nutrienti al miocardului (muschiul inimii).

De retinut!

Tratamentul medicamentos al stenozei mitrale trebuie recomandat si supravegheat de medicul specialist cardiolog. Orice persoana cu stenoza mitrala trebuie sa evite anumite preparate medicamentoase, precum, cele pentru slabit sau preparatele cu un continut ridicat de sodiu.

Tratament chirurgical

Sus

In momentul in care tratamentul medicamentos devine insuficient in controlul simptomelor stenozei mitrale, se recomanda terapia chirurgicala, care consta in repararea sau inlocuirea valvei mitrale lezate.

Valvulotomia mitrala percutana cu balon

Este o proceduraputin invaziva, care este indicata in randul pacientilor cu stenoza mitrala cu simptome moderate sau severe.
Un cateter special cu balon este introdus prin artera femurala sau brahiala, pana la nivelul atriului stang. In momentul in care cateterul ajunge la nivelul orificiului valvei mitrale, se umfla balonul in incercarea de a largii stenoza. Aceasta metoda este eficienta in majoritatea cazurilor, diametrul orificiului mitral largindu-se suficient pentru a asigura un flux normal de sange catre restul organismului si poate fi repetata la un anumit interval de timp.
Valvulotomia cu balon este o metoda putin invaziva, care asigura o recuperare rapida si nu necesita interventie pe cord deschis.
Metoda poate fi folosita, de asemenea, si in randul persoanelor cu stenoza mitrala asimptomatica, care au insa urmatoarele simptome:
- stenoza mitrala moderata sau severa (diametrul orificiului mitral mai mic de 2 cm);
- valve mitrale cu functionalitate relativ buna (care compenseaza functia cardiaca fara aparitia unor simptome grave, sau cu simptome aparute doar la eforturi mari);
- hipertensiunea pulmonara (presiune mare la nivelul circulatiei sangvine pulmonare);
- fibrilatia atriala sau alta aritmie asociata stenozei mitrale;
- tromboza atriului stang (prezenta cheagurilor sangvine la nivelul atriului stang dilatat de stenoza mitrala;
- stenoza mitrala complicata cu regurgitare mitrala (boala valvulara mitrala), este o contraindicatie pentru valvulotomia cu balon.

Trebuie sa mentionam ca valva mitrala se poate restenoza (de obicei dupa 10-20 de ani) si valvulotomia cu balon nu poate prevenii aparitia unor complicatii.

Chirurgia pe cord deschis

In cazul in care valva mitrala este degradata iremediabil, se recomanda inlocuirea acesteia cu o proteza artificiala. Acest lucru se poate efectua doar printr-o interventie chirurgicala pe cord deschis, care implica oprirea si incizia cordului (dupa stabilirea in prealabil a circulatiei extracorporeale). In cazul in care chirurgul considera ca valva mitrala nativa poate fi destenozata, se poate opta pentru efectuarea valvulotomiei, fara inlocuirea valvei mitrale.
Exista 2 tipuri de proteze valvulare care pot fi folosite in tratamentul stenozei mitrale complicate:
- proteza mecanica, realizata dintr-un material de plastic sau de metal;
- proteza biosintetica, realizata din tesuturi animale (de obicei porcine).

Elemente pro si contra in inlocuirea valvei mitrale in stenoza mitrala

Protezele valvulare mecanice sunt folosite mai frecvent in randul pacientilor cu varste mai mici de 70 de ani. Acestea predispun insa la formarea de emboli (cheaguri sangvine) care pot provoca dupa mobilizarea lor accidente vasculare cerebrale (AVC). Din acest motiv, pacientii cu proteze mecanice necesita tratament medicamentos anticoagulant pentru tot restul vietii.
Protezele valvulare biosintetice sunt folosite in randul pacientilor varstnici (cu varste mai mari de 70 de ani) si au avantajul ca nu necesita tratament anticoagulant permanent. Dezavantajul acestora il reprezinta insa rejetul de grefa si necesitatea inlocuirii acesteia la un interval de aproximativ 10 ani.

Protezarea macanica este cel mai des folosita in randul pacientilor cu stenoza mitrala chiar daca necesita tratament anticoagulant continuu, deoarece in ultimii ani au aparut proteze noi, performante, cu o functionalitate aproape identica cu cea a valvei mitrale native. Este important sa mentionam ca tratamentul anticoagulant poate fi uneori necesar si in randul pacientilor cu valve biosintetice (atriul stang foarte dilatat, prezenta trombilor intraatriali, prezenta fibrilatiei atriale).
Indiferent de proteza valvulara utilizata, este necesara utilizarea tratamentului antibiotic sistemic, ori de cate ori se doreste efectuarea unei interventii chirurgicale sau a altor proceduri sangerande, pentru a preveni astfel aparitia endocarditei bacteriene.

Evolutie

Sus
Dupa instalarea simptomelor stenozei mitrale, este necesar un interval de aproximativ 3-10 ani pana la aparitia complicatiilor sau instalarea insuficientei cardiace. Atat timp cat simptomele sunt relativ usoare, nu este necesar tratamentul chirurgical ci doar cel medicamentos. Odata cu inrautatirea simptomelor tratamentul medicamentos conservator devine insuficient, fiind necesara inlocuirea chirurgicala a valvei mitrale.

Complicatii

Sus

Cu toate ca stenoza mitrala este considerata o afectiune cronica, usoara, cu evolutie lenta, exista anumite complicatii care pot aparea si care pot agrava brusc boala.
Cele mai frecvente complicatii care pot aparea la persoanele cu stenoza mitrala, sunt urmatoarele:
- aritmiile cardiace(afectiuni caracterizate prin batai neregulate, anormale ale cordului)
- insuficienta cardiaca (incapacitatea cordului de a asigura oxigenarea si necesarul de substante nutritive necesare functionarii celorlalte organe sau realizarea acestora printr-un efort cardiac mare, care depaseste mecanismele compensatorii fiziologice)
- endocardita bacteriana (infectia camerelor si valvelor cardiace cu microorganisme bacteriene provenite din alte focare de infectie sau prin inoculare iatrogena).

Toate aceste complicatii necesita tratament medical de urgenta, deoarece pun viata pacientului in pericol (aparitia insuficientei cardiace acute).

Mod de viata al pacientilor cu stenoza mitrala

Sus

Exercitiul fizic

Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala trebuie sa evite efortul fizic exagerat, deoarece acesta poate agrava evolutia bolii. Este necesar controlul medical de specialitate, periodic, pentru a stabilii tipul efortului fizic care poate fi efectuat de pacient. Odata cu aparitia semnelor de insuficienta cardiaca, efortul fizic trebuie redus semnificativ, pentru a preveni aparitia complicatiilor.
In unele cazuri se ia in considerare chiar schimbarea meseriei pacientului, daca aceasta presupune efectuarea unui efort fizic exagerat.
Sunt recomandate plimbarile si exercitiile de gimnastica medicala. Nu sunt recomandate inotul, joggingul sau aerobicul.

Dieta

Stenoza mitrala necesita stabilirea unei diete adecvate care sa previna pe cat posibil aparitia unor complicatii. Dieta este obligatoriu hiposodata (cu un continut scazut de sare), pentru a evita incarcarea volemica si formarea de edeme. Excesul de fluide cresc lucrul mecanic al cordului si agraveaza insuficienta cardiaca.
De asemenea un regim normosodat sau chiar hipersodat, poate accentua unele simptome precum: fatigabilitatea marcata, dispneea, edemele. Alimentele care trebuie evitate in cazul persoanelor cardiace sunt: cipsurile, alunele, carnea si branza procesata, conservele, pizza, maslinele, mancarea tip fast-food si mancarea semi-preparata.
De fiecare data cand se consuma produse alimentare noi, se recomanda citirea cu atentie a etichetelor. De asemenea trebuie consultat medicul specialist in cazul schimbarii medicatiei (exista anumite preparate medicamentoase care au un continut ridicat de sodiu si care trebuie evitate).

Antibioterapia

Persoanele diagnosticate cu stenoza mitrala a un risc crescut de a dezvolta endocardita infectioasa, o afectiune care consta in infectia bacteriana a camerelor si valvelor cardiace. Endocardita bacteriana apare de obicei la nivelul valvelor anterior lezate si foarte rar in cazul pacientilor cu valve native integre. Tratamentul antibiotic este necesar ori de cate ori pacientul diagnosticat cu stenoza mitrala trebuie sa efectueze o manevra invaziva (sangeranda), care poate sa introduca in circulatia sangvina un microorganism bacterian si care se poate apoi localiza la nivelul inimii.
Antibioterapia este obligatorie inaintea oricarei dintre urmatoarele manevre:
- interventii stomatologice sangerande
- procedee chirurgicale de orice fel
- operatie de cezariana (nasterea fiziologica este contraindicata in randul pacientelor cu stenoza mitrala)
- traumatisme (fracturi, contuzii, taieturi, etc.)
- efectuarea unor investigatii precum: endoscopia digestiva superioara, colonoscopia, cistoscopia, tubaj gastro-duodenal, etc. (doar in anumite cazuri atent selectionate).




127788 vizualizari, 21 Septembrie 2006

Citeste si

Arhiva
  • Insuficienta cardiaca cronica Insuficienta cardiaca cronica

    Generalitati Insuficienta cardiaca cronica este determinata de insuficienta pompei cardiace de a trimite un debit de sange corespunzator necesitatilor metabolice ale organelor si tesuturilor. Functiile inimii pot fi diminuate prin "alterari ale miocardului"...citeste mai mult

  • Zgomotele cardiace anormale - cauze si tratament Zgomotele cardiace anormale - cauze...

    Generalitati Cele doua zgomote cardiace pe care le auzim frecvent sunt inocente. Ele apar ca urmare a proceselor intracardiace ciclice prin care sangele este ejectat in circulatia sistemica si pulmonara. Prezenta lor nu semnifica probleme pentru individ, apar pe o...citeste mai mult

  • Stenoza subglotica la copii Stenoza subglotica la copii

    Generalitati Stenoza subglotica reprezinta de fapt o ingustare a cailor respiratorii subglotice. Acest segment al arborelui respirator este considerat ca fiind cel mai ingust, deoarece este complet inextensibil si nu poate fi pliat, spre deosebire de trahee, care are...citeste mai mult