Fibrilatia atriala - aritmie cardiaca

Simptomele fibrilatiei atriale sunt:
-palpitatii (senzatia de bataie a inimii mult mai repede si mai neregulat decat de obicei)
-puls neregulat
-dispnee (respiratie dificila, lipsa de aer) care apare mai ales in timpul efortului fizic sau a emotiilor puternice
-fatigabilitate (oboseala)
-ameteli, stare de confuzie
-senzatie de cap usor sau lesin
-dureri toracice (angina).
Fibrilatia atriala este frecvent diagnosticata in timpul unor consultatii medicale de rutina pentru ca majoritatea acestor pacienti sunt asimptomatici (nu au nici un simptom care sa sugereze fibrilatia atriala). Alti pacienti pot prezenta doar un puls neregulat. Fibrilatia atriala poate debuta cu simptome usoare, care se pot agrava rapid sau in cursul zilelor urmatoare. De aceea este important ca diagnosticul si tratamentul acestei afectiuni sa se faca cat mai rapid. Complicatii importante, ca accidentele vasculare cerebrale, insuficienta cardiaca si infarctul miocardic, pot apare inaintea diagnosticarii fibrilatiei atriale.

Factorii de risc incriminati sunt:
-varsta peste 60 ani
-rasa alba
-sexul masculin
-insuficienta cardiaca
-valvulopatii
-hipertensiunea arteriala
-bolile coronarelor si infarctul miocardic acut
-chirurgia cardiaca
-istoric de reumatism articular acut
-infectii ca pneumoniile sau endocarditele
-boli pulmonare ca astmul sau bronhopneumopatia obstructiva cronica
-afectiuni metabolice ca hipertiroidismul, diabetul zaharat
-consumul de alcool
-consumul de stimulante ale activitatii cardiace
-bolile cardiace congenitale si chirurgia reparatorie a acestora.

Atunci cand apar urmatoarele simptome este necesara asistenta medicala de urgenta:
- dureri toracice severe
- simptomele unui accident vascular cerebral
- stari de lesin
- batai neregulate ale inimii.
Este necesar un consult medical de specialitate atunci cand apar:
- ritm cardiac neregulat
- palpitatii
- senzatia de cap usor, confuzie, ameteala neexplicate
- stare de lesin
- dispnee ce se agraveaza la efortul fizic.

-medicul generalist
-medicul de familie
-medicul cardiolog
-medicul de medicina interna.
De obicei nivelul de asistenta medicala necesar unui anumit pacient, depinde de severitatea simptomelor si de complexitatea bolii; astfel majoritatea pacientilor cu simptome usoare sau a caror aritmie nu determina complicatii, pot fi urmariti si tratati de medicul de familie, iar cei care au simptome severe trebuie sa se adreseze medicului specialist cardiolog pentru tratament si urmarire.

Electrocardiograma este cea mai eficienta metoda folosita pentru a depista fibrilatia atriala. Electrocardiograma reprezinta inregistrarea activitatii electrice a inimii. De obicei odata cu ea se efectueaza istoricul bolii, examenul fizic si o radiografie toracica. In timpul examinarii se masoara tensiunea arteriala pentru a depista cazurile de hipertensiune arteriala.
Daca se suspecteaza existenta unei fibrilatii atriale episodice, se poate folosi un aparat care inregistreaza ritmul cardiac continuu, de obicei pe o perioada de 24 ore. Acest procedeu e cunoscut sub numele de electrocardiograma Holter sau electrocardiograma de 24 ore.
Se pot efectua si alte teste care pot determina daca exista o afectare valvulara sau miocardica. Testul de efort indica daca exista sau nu o afectare a vaselor coronare. Ecocardiograma aduce numeroase informatii despre starea structurala si functionala a inimii: poate evidentia afectarea valvelor, cat de eficient trimite inima sangele in circulatie si de asemenea, indica daca exista sau nu insuficienta cardiaca sau infarctul miocardic.
Daca in cadrul tratamentului fibrilatiei atriale se administreaza anticoagulante, sunt necesare teste repetate pentru evaluarea capacitatii de coagulare a sangelui (timpul de protrombina).

Tratamentul fibrilatiei atriale este important din cateva motive, care vor fi discutate in continuare. Un ritm rapid, neregulat, poate afecta miocardul si poate cauza slabirea sau intinderea acestuia. Acest fapt creste riscul dezvoltarii insuficientei cardiace, al aparitiei durerilor precordiale si chiar a infarctului miocardic sau accidentului vascular cerebral. Tratamentul fibrilatiei atriale asigura o viata normala si activa pentru majoritatea pacientilor. Tratamentul acestei afectiuni cuprinde: anticoagulante sau aspirina, medicamente care scad ritmul cardiac si uneori medicamente antiaritmice.

In cazul in care fibrilatia atriala are un ritm rapid sau determina o scadere importanta a tensiunii arteriale, bolnavul va fi internat pentru tratament de specialitate. Daca fibrilatia atriala nu determina simptome severe, pacientul va fi tratat in serviciul ambulator. In cadrul tratamentului de initiere se incearca convertirea ritmului anormal al inimii in unul normal, fiziologic si uneori este necesara administrarea medicamentelor anticoagulante, pentru a evita formarea cheagurilor si a accidentelor vasculare cerebrale.
Daca fibrilatia atriala se instaleaza in mai putin de 48 ore, pentru a reveni la ritmul cardiac normal (ritm sinusal) se foloseste un procedeu numit cardioversie, care se poate efectua fie cu medicamente, fie cu socuri electrice cu voltaj scazut (cardioversie electrica).
In situatia in care fibrilatia atriala este instalata de peste 48 ore cardioversia are riscul de producere a unui accident vascular cerebral, de aceea este necesara administrarea anticoagulantelor (warfarina) timp de 2 saptamani si abia apoi se incearca cardioversia. Administrarea anticoagulantelor scade riscul de mobilizare a unui cheag de la nivelul inimii spre creier.

Daca nu se cunoaste momentul de debut al aritmiei si nu exista simptome severe (de exemplu starile de lesin) se recomanda administrarea si in acest caz a anticoagulantelor, cateva saptamani inainte de a incerca cardioversia, pentru a preveni aparitia complicatiilor, pentru ca si in aceasta situatie exista riscul de formare a cheagurilor in atrii.
Daca exista simptome severe si nu se cunoaste cu exactitate momentul de debut se incearca restabilirea ritmului sinusal imediat; se foloseste ecocardiograma transesofagiana pentru a evidentia cheagurile intracardiace si in functie de rezultatele acestei investigatii depind actiunile medicale ulterioare: daca nu exista cheaguri de sange se poate incerca cardioversia si se administreaza anticoagulante apoi; daca insa exista cheag anticoagulantele se vor administra inainte de a incerca cardioversia.

Daca fibrilatia atriala debuteaza brusc, dureaza un timp scurt si dispare de la sine, se numeste fibrilatie atriala paroxistica. Tipic, episoadele de fibrilatie atriala paroxistica survin din ce in ce mai des si dureaza din ce in ce mai mult de fiecare data. Aceasta forma de fibrilatie creste riscul pacientului pentru un accident vascular cerebral. Cand bolnavul are un risc crescut de accident vascular cerebral sunt prescrise anticoagulante administrate pe termen lung, cum este warfarina (Coumadine), pentru a reduce acest risc. Riscul crescut pentru aceasta complicatie este dat de varsta peste 75 de ani, istoric de boli cardiace, hipertensiune arteriala, diabet zaharat si accident vascular cerebral. In cazul in care pacientul are un risc scazut de accident vascular cerebral nu mai este prescrisa warfarina ci se administreaza zilnic aspirina.

Pentru a preveni riscul de recurenta al fibrilatiei atriale paroxistice, se administreaza medicamente care controleaza ritmul cardiac (antiaritmice). Pentru pacientii cu acest tip de fibrilatie, medicii specialisti recomanda ca pacientii sa poarte tot timpul asupra lor medicatie antiaritmica. Astfel, in loc de administrarea zilnica a acestor medicamente, se recomanda administrarea lor la nevoie, intr-o singura doza, atunci cand apar palpitatiile. Pentru unii pacienti sunt oprite astfel recurentele aritmiei, sunt reduse efectele adverse ale medicamentelor si zilele de spitalizare.
In timp, episoadele de fibrilatie atriala, dureaza mai mult si frecvent nu mai dispar de la sine. Aceasta este cunoscuta sub numele de fibrilatie atriala persistenta. Atunci cand fibrilatia atriala este prezenta un timp indelungat, este mai dificil sa se obtina conversia la ritm sinusal. Cand cardioversia nu reprezinta o optiune sau nu e eficienta, sunt administrate medicamente care sa controleze ritmul si frecventa cardiaca si sa previna accidentele vasculare cerebrale.

Aceste medicamente sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie atriala persistenta. Ele includ beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. De obicei ele nu induc un ritm normal dar impiedica inima sa bata la un ritm foarte rapid, care poate fi periculos. Majoritatea pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai pe minut. Studii recente au schimbat modul de tratament al fibrilatiei atriale persistente. Aceste studii au demonstrat ca medicamentele care controleaza ritmul cardiac sunt scumpe, frecvent au efecte adverse si nu produc rezultate mai bune decat cele care controleaza frecventa cardiaca. Grupul studiat a cuprins persoane invarsta, cu risc de accident vascular cerebral care nu aveau simptome severe.

Acest tip de medicamente este inca considerat valoros in tratamentul fibrilatiei atriale. Daca simptomele persista in ciuda administrarii medicamentelor ce controleaza frecventa cardiaca, sunt administrate medicamente care controleaza ritmul cardiac. Aceste medicamente determina revenirea la ritm sinusal si previn recurenta fibrilatiei atriale.

Majoritatea pacientilor cu fibrilatie atriala trebuie sa ia warfarina pentru a preveni formarea cheagurilor de sange. Numeroase studii au demonstrat ca administrarea warfarinei previne accidentele vasculare cerebrale si salveaza vieti, in cazul persoanelor care au un risc mediu sau inalt de accident vascular cerebral. Un istoric de hipertensiune arteriala, diabet, insuficienta cardiaca, atac ischemic tranzitor sau accident vascular cerebral, defineste un risc crescut pentru accidentul vascular cerebral. Persoanele cu risc scazut pentru aceasta complicatie sau cei ce nu pot lua warfarina vor lua zilnic aspirina.

Unii pacienti cu fibrilatie atriala nu isi modifica ritmul cardiac sub tratament cu medicamente ce controleaza ritmul si frecventa cardiaca. Ei continua sa aiba un ritm cardiac rapid si neregulat. In aceste cazuri se recomanda uneori o procedura nechirurgicala numita ablatie prin cateter cu radiofrecventa (se introduce un fir subtire printr-o vena din zona inghinala care e dirijat inspre inima; uneori poate fi identificata zona atriala care elibereaza impulsurile electrice anormale si determina fibrilatie atriala; un dispozitiv atasat in varful firului emite energie de radiofrecventa ce genereaza caldura si distruge aceste zone). Dupa acest procedeu este necesar frecvent, implantarea unui dispozitiv de pace-maker (dispozitiv care emite impulsuri electrice in tesutul cardiac determinand un ritm cardiac normal si stabil). In alte cazuri e necesar un tratament mai invaziv. Energia de radiofrecventa e folosita pentru a distruge intregul nodul atrioventricular. Acesta controleaza transmiterea impulsurilor intre camerele superioare si inferioare ale inimii. Distrugerea lui impiedica propagarea impulsurilor electrice spre camerele inferioare (ventricule).

Dupa aceasta procedura este necesara implantarea unui dispozitiv permanent de pace-maker si tratament anticoagulant cu warfarina. Ablatia prin cateter este cea mai eficienta procedura in tratarea fibrilatiei atriale paroxistice. La pacientii cu fibrilatie atriala persistenta sau cronica, eficienta sa este redusa. Ablatia prin cateter are unele riscuri si trebuie efectuata doar la pacientii care continua sa fie simptomatici in ciuda altor tratamente. Odata cu acumularea de experienta si avansarea tehnologiei, acest procedeu va deveni tratamentul preferat in fibrilatia atriala.

Devin disponibile noi proceduri, care se bazeaza pe crearea unor cicatrici la nivelul miocardului care blocheaza impulsurile electrice in exces. Se foloseste dupa operatii pe cord deschis si sunt rezervate pacientilor cu simptomatologie severa si operatii pe cord din alte motive, datorita riscurilor pe care le implica. Se dezvolta de asemenea, proceduri mult mai putin invazive si care necesita un timp mai scurt de refacere al pacientului decat dupa operatiile pe cord deschis.

Bolile cardiace ca hipertensiunea arteriala, valvulopatiile si boala coronariana, reprezinta cea mai frecventa cauza de fibrilatie atriala. Majoritatea acestor pacienti au peste 65 de ani si de aceea tratamentul fibrilatiei este mai dificil. Initial bolnavii au fibrilatie atriala paroxistica. Episoadele paroxistice dispar de la sine. Ele pot dura de la cateva secunde la cateva saptamani si pot fi simptomatice. Episoadele de fibrilatie atriala paroxistica pot reapare dupa saptamani sau ani, desi, de obicei, boala progreseaza devenind persistenta si nu mai dispare de la sine. In acest caz, poate fi incercata o procedura numita cardioversie, folosind fie medicamente fie socuri electrice cu voltaj scazut (cardioversie electrica) pentru a restabili ritmul normal. Decizia de cardioversie trebuie luata in functie de intensitatea simptomelor si durata episoadelor de fibrilatie. Daca conversia nu poate fi practicata sau daca ritmul sinusal nu persista, se folosesc medicamente ce controleaza ritmul cardiac si previn transformarea acestuia intr-un ritm rapid, periculos. Unii pacienti necesita tratament continuu, pentru ca dezvolta simptome ca: dispnee, slabiciune, lipotimie (stare de lesin).

In cazuri rare cauza fibrilatiei atriale ramane neidentificata. Fibrilatia atriala izolata apare mai frecvent la persoane cu varsta sub 65 ani. De multe ori dispare de la sine sau poate fi tratata cu usurinta. Poate progresa spre fibrilatie atriala permanenta in aproximativ 20% din cazuri. Poate fi necesar tratament daca ritmul rapid cauzeaza disconfort, stare de slabiciune sau alte simptome greu de suportat. Persoanele peste 75 ani cu fibrilatie atriala izolata au risc pentru accidente vasculare cerebrale si au nevoie de tratament cu anticoagulante ca warfarina (coumadine). Fibrilatia atriala apare frecvent dupa chirurgia cardiaca si poate creste riscul aparitiei complicatiilor. De obicei tratamentul este urmat de restabilirea ritmului sinusal in aproximativ 2 luni de la externare.

Fibrilatia atriala creste riscul de a dezvolta un accident vascular cerebral. Atunci cand sangele nu este complet evacuat din atriu din cauza frecventei crescute, se pot produce cheaguri in sangele ce stagneaza in aceasta zona. Cheagul se poate deplasa prin torentul de sange pana la creier, unde poate produce un accident vascular cerebral. Persoanele cu fibrilatie atriala si fara valvulopatii au risc de 6 ori mai mare de accident vascular cerebral decat persoanele fara fibrilatie atriala. Riscul creste si mai mult daca exista o valvulopatie si de asemenea, creste cu inaintarea in varsta, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, accident vascular cerebral sau accident ischemic tranzitor in antecedente. Medicamentele anticoagulante reduc mult riscul formarii cheagului si al aparitiei accidentului vascular cerebral. Daca fibrilatia atriala nu este tratata, cu timpul poate duce la afectarea inimii si poate cauza complicatii serioase ca infarctul miocardic sau insuficienta cardiaca.

Un stil de viata sanatos, nutritia corecta, tratamentul hipertensiunii precum si alte masuri pot preveni fibrilatia atriala, prin protectia oferita impotriva bolilor cardiace. Se recomanda oprirea fumatului, inlaturarea stresului, exercitii fizice si controlul tensiunii arteriale. Medicii specialisti recomanda de asemenea, cel putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in special somon, ton sau pastrav. Un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in cuptor, poate scadea riscul de aparitie a fibrilatiei atriale. O alta recomandare este evitarea medicamentelor, a alcoolului, a cofeinei si nicotinei.

Daca valvele sunt insuficiente sau protezate, se recomanda tratamentul antibiotic pentru a reduce riscul infectios, dar numai la recomandarea medicului. Dezvoltarea unei infectii cardiace poate fi cauza de fibrilatie atriala. Pentru ca fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si multi bolnavi nu devin simptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale recomanda ca toti bolnavii in special cei peste 55 ani si cei cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale, sa efectueze lunar controale ale frecventei cardiace.

Deoarece fibrilatia atriala este frecvent rezultatul unei afectiuni cardiace, este necesar un stil de viata care sa favorizeze mentinerea unei inimi sanatoase intr-un corp sanatos:
-oprirea fumatului este cel mai important pas in prevenirea bolii coronariene
-controlul valorilor colesterolului poate fi realizat prin dieta, miscare si la nevoie medicatie
-controlul tensiunii arteriale se realizeaza prin o dieta saraca in sare, grasimi si grasimi saturate, exercitiu fizic, scaderea consumului de alcool si daca este nevoie medicatie
-consumul mai frecvent de preparate din peste; medicii specialisti recomanda de asemenea, cel putin 2 mese care sa contina preparate din peste pe saptamana, in special somon, ton sau pastrav; un studiu recent a demonstrat ca pestele prajit sau preparat in cuptor poate scadea riscul de aparitie a fibrilatiei atriale
-evitarea consumului de alcool, cofeinei sau stimulante ca si cocaina sau methamfetaminele; trebuie avut in vedere faptul ca unele ceaiuri sau leacuri babesti contin substante care pot determina fibrilatia atriala
-exercitiul fizic are numeroase efecte pozitive: controlul greutatii corporale, reducerea nivelului de colesterol plasmatic, controlul tensiunii arteriale, controlul glicemiei in diabetul zaharat, reducerea trigliceridelor, induce o stare de fericire si creste forta musculara
-reducerea stresului utilizand metode alternative ca yoga, meditatia, procedee de biofeedback.

Se impun unele precautii in timpul administrarii de anticoagulante:
-medicamentele trebuie administrate la aceiasi ora in fiecare zi; daca se omite una din doze trebuie contactat medicul specialist
-nu trebuie schimbat tipul de medicament decat la indicatia medicului specialist
-sa nu se foloseasca alte medicamente decat cele indicate, mai ales daca ele contin aspirina
-este indicat ca pacientul sa poarte o bratara medicala, in care sa fie specificat ca este sub tratament anticoagulant
-este important ca atunci cand este efectuat un consult medical de alta specialitate sau cand pacientul urmeaza un tratament stomatologic, bolnavul sa informeze acesti medici ca urmeaza tratament cu warfarina
-bolnavul trebuie sa fie instruit, sa identifice semnele unei sangerari si sa se prezinte la medic in acest caz
-se vor efectua investigatii regulate pentru a masura timpul de coagulare (test care masoara timpul necesar sangelui pacientului sa coaguleze si se numeste timp de protrombina)
-dieta pacientului este bine sa fie una echilibrata, nu se vor face modificari bruste ale aportului de mancare in general, si ale celui de alimente bogate in vitamina k (vitamina K interfera cu actiunea anticoagulantelor, crescand riscul de sangerare) in special; aceste alimente sunt broccoli, varza, sparanghel, laptuca si spanac

-medicul trebuie anuntat daca pacientul nu poate manca cateva zile, daca prezinta dureri gastrice (durere de stomac), febra, diaree
-este important sa se evite consumul de alcool si daca totusi se consuma, sa se faca in cantitati moderate, deoarece alcoolul scade efectul anticoagulantelor si afecteaza puterea de coordonare si echilibrul, crescand riscul de aparitie al traumatismelor
-este benefica intreruperea fumatului deoarece nicotina interfera cu actiunea in organism a medicamentelor anticoagulante si creste riscul de formare a cheagurilor de sange
-pacientul trebuie instruit sa evite activitatile in care riscul de aparitie a traumatismelor este crescut, ca de exemplu schi-ul, fotbalul si alte sporturi de contact (traumatismele pot avea ca urmare sangerarea excesiva, daca survin in cursul tratamentului cu anticoagulante)
-este bine ca locuinta si locul de munca sa fie amenajate in asa fel incat sa previna caderile.

Deoarece fibrilatia atriala creste riscul de accident vascular cerebral si majoritatea celor cu fibrilatie atriala sunt asimptomatici, Asociatia Americana pentru Accidente Vasculare Cerebrale recomanda ca intreaga populatie, mai ales cei peste 55 ani sa isi controleze frecventa cardiaca o data pe luna.

Decizia de administrare a medicamentelor in fibrilatia atriala se ia in functie de cauza aritmiei si de riscul de a dezvolta complicatii. Atunci cand cauza aritmiei este o boala cardiaca, tratamentul va fi unul de durata.
Medicamentele care controleaza frecventa cardiaca sunt administrate bolnavilor care au fibrilatie atriala persistenta. Ele includ beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu si digoxin. Studii recente au demonstrat ca aceste medicamente sunt preferabile celor antiaritmice, ca tratament de initiere pentru unele persoane, in special cele invarsta cu risc de accident vascular cerebral. Tot aceste studii au aratat ca medicamentele antiaritmice sunt scumpe, au frecvent efecte adverse si nu produc rezultate mai bune la acest grup de pacienti. De obicei medicamentele care controleaza frecventa cardiaca nu induc un ritm normal, dar impiedica inima sa bata la un ritm foarte rapid care poate fi periculos. Majoritatea pacientilor tolereaza un ritm cardiac neregulat daca frecventa este mentinuta intre 60 si 100 batai pe minut.
Medicamentele care controleaza ritmul cardiac (medicamente antiaritmice), ca de exemplu ibutilide (corvert) sunt folosite uneori in incercarea de a reveni la ritmul sinusal. Ele sunt folosite atunci cand medicamentele care controleaza frecventa cardiaca nu pot induce ritmul sinusal. Medicamentele anticoagulante, ca de exemplu warfarina (coumadine) sunt indicate celor cu fibrilatie atriala care au risc moderat sau crescut de accident vascular cerebral.

Unele din medicamentele de mai sus sunt folosite pentru a trata boala coronariana, infarctul miocardic si hipertensiunea arteriala. Un nou medicament anticoagulant numit ximelagatran, este testat pentru a vedea daca este la fel de eficient ca warfarina, daca reduce riscul de accident vascular cerebral si daca administrarea lui este sigura. Avantajul acestui medicament este ca in timpul administrarii nu este necesar sa se supravegheze timpul de coagulare sau tatonarea (tratamentul nu se face cu o doza standard de warfarina ci se incepe cu o doza mica care se creste treptat pana se ajunge la efectul dorit) dozelor administrate ca in cazul warfarinei.

Tehnica chirurgicala prin care se produc cicatrici in miocard pentru a impiedica transmiterea impulsurile anormale de la atrii la ventriculi ("maze procedure") este una din optiunile terapeutice in fibrilatia atriala. De obicei tehnica chirurgicala este luata in considerare abia dupa ce s-a incercat fara succes terapia medicamentoasa si ablatia cu cateter de radiofrecventa sau daca pacientul este oricum supus unei interventii chirurgicale pentru alte boli, cum sunt inlocuirea valvei mitrale. In aceasta situatie cele 2 proceduri sunt efectuate in acelasi timp.

Cardioversia electrica este folosita frecvent in incercarea de a restaura ritmul sinusal, daca aritmia nu dispare de la sine sau daca este acompaniata de simptome deranjante. Daca fibrilatia atriala a debutat recent si este prezenta de mai putin de 48 de ore, sunt luate in considerare conversia electrica sau medicamentele antiaritmice. Daca fibrilatia atriala este prezenta de mai mult de 48 ore este posibil ca in atrii sa se fi format cheaguri de sange. Conversia ar putea determina cheagurile sa se deplaseze in curentul de sange si sa ajunga la creier unde sa determine un accident vascular cerebral. In acest caz se administreaza anticoagulante pentru a reduce riscul de producere a accidentului vascular cerebral si abia apoi se incearca cardioversia. Daca, insa simptomele sunt severe (tensiune arteriala foarte scazuta) se va incerca cardioversia imediat. In aceasta situatie se foloseste ecocardiografia transesofagiana pentru a indentifica cheagurile care se formeaza in interiorul inimii. Daca aceasta investigatie nu evidentiaza cheaguri se realizeaza cardioversia si apoi se urmeaza tratament anticoagulant pentru 3 saptamani. Daca simptomele persista dupa cardioversie, exista 2 feluri de proceduri ce folosesc ablatia prin cateter. Acestea folosesc energia de radiofrecventa pentru a distruge ariile din atrii care determina bataile neregulate ale inimii sau se distruge nodulul atrioventricular. Daca este distrus acest nodul va fi necesara implantarea unui dispozitiv de pace-maker permanent.