Herceptin, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila

Publicat la data de: 28 Ianuarie 2010 | Actualizat la data de: 14 Noiembrie 2018

Informatii prospect Herceptin, pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila

Ce este Herceptin si pentru ce se utilizeaza

Indicatii

Cancer mamar
Cancer mamar metastazat
Herceptin este indicat pentru tratamentul pacientilor adulti cu cancer mamar metastazat (CMM), HER2 pozitiv:
- ca monoterapie in cazul pacientilor tratati anterior cu cel putin doua scheme chimioterapice pentru boala lor metastatica. Chimioterapia anterioara trebuie sa fi inclus cel putin o antraciclina si un taxan, cu exceptia cazurilor in care aceste chimioterapice nu erau indicate.

Pacientii cu receptori hormonali prezenti trebuie de asemenea sa fi prezentat un esec la tratamentul hormonal, cu exceptia cazurilor in care acest tip de tratament nu a fost indicat.
- in asociere cu paclitaxel pentru tratamentul pacientilor care nu au urmat tratament chimioterapic pentru boala lor metastatica si pentru care nu este indicat tratamentul cu antracicline.
- in asociere cu docetaxel pentru tratamentul pacientilor care nu au urmat tratament chimioterapic pentru boala lor metastatica.
- in asociere cu un inhibitor de aromataza pentru tratamentul pacientelor in perioada postmenopauza, cu CMM cu receptori hormonali prezenti, care nu au fost tratate anterior cu trastuzumab.

Cancer mamar incipient
Herceptin este indicat pentru tratamentul pacientilor adulti cu cancer mamar incipient (CMI), HER2 pozitiv:
- dupa interventie chirurgicala, chimioterapie (neoadjuvanta sau adjuvanta) si radioterapie (daca este cazul).
- dupa chimioterapia adjuvanta cu doxorubicina si ciclofosfamida, in asociere cu paclitaxel sau docetaxel.
- in asociere cu chimioterapia adjuvanta constand in docetaxel si carboplatina.
- in asociere cu chimioterapia neoadjuvanta, urmata de terapia adjuvanta cu Herceptin, pentru
boala avansata local (inclusiv inflamatorie) sau tumori cu diametrul > 2 cm.
Herceptin trebuie utilizat numai la pacientii cu cancer mamar metastazat sau incipient, ale caror tumori
exprima HER2 in exces sau care prezinta amplificarea genei HER2, determinate prin metode precise si
validate.

Cancer gastric metastazat
Herceptin in asociere cu capecitabina sau 5-fluorouracil si cisplatina este indicat pentru tratamentul
pacientilor adulti cu adenocarcinom gastric metastazat HER2 pozitiv sau a jonctiunii gastroesofagiene,
carora nu li s-a administrat anterior tratament impotriva cancerului pentru boala lor metastatica.
Herceptin trebuie utilizat numai la pacientii cu cancer gastric metastazat (CGM), ale caror tumori
exprima HER2 in exces, definite printr-un scor IHC 2+ si confirmate printr-un rezultat SISH sau FISH
sau un scor IHC 3+. Trebuie utilizate metode de testare precise si validate.

Mod de administrare

Testarea HER2 este obligatorie inainte de initierea tratamentului. Tratamentul cu Herceptin trebuie initiat numai de catre un medic cu experienta in administrarea chimioterapiei citotoxice si trebuie administrat numai de catre un profesionist din domeniul sanatatii.

Este important sa verificati etichetele medicamentului pentru a va asigura ca pacientului i se
administreaza forma farmaceutica corecta (intravenoasa sau subcutanata in doza fixa), asa cum a fost
prescris. Herceptin forma intravenoasa nu este destinat administrarii subcutanate si trebuie administrat
numai sub forma de perfuzie intravenoasa.

Trecerea de la forma farmaceutica intravenoasa a Herceptin la cea subcutanata si invers, utilizand
schema de administrare o data la trei saptamani (q3w), a fost investigata in studiul MO22982.
in scopul prevenirii erorilor de medicatie, este important sa se verifice etichetele flaconului pentru a fi
siguri ca medicamentul care urmeaza sa fie pregatit si administrat este Herceptin (trastuzumab) si nu
Kadcyla (trastuzumab emtansine).

Doze
Cancer mamar metastazat
Schema terapeutica la trei saptamani
Doza initiala de incarcare recomandata este de 8 mg/kg greutate corporala. Doza de intretinere
recomandata la intervale de trei saptamani este de 6 mg/kg greutate corporala, incepand la trei saptamani dupa administrarea dozei de incarcare.

Schema terapeutica saptamanala
Doza initiala de incarcare de Herceptin recomandata este de 4 mg/kg greutate corporala. Doza de
intretinere saptamanala de Herceptin recomandata este de 2 mg/kg greutate corporala, incepand la o
saptamana dupa administrarea dozei de incarcare.

Administrarea in asociere cu paclitaxel sau docetaxel
In studiile clinice pivot (H0648g, M77001), paclitaxel sau docetaxel au fost administrate in ziua care
urmeaza primei doze de Herceptin (pentru doze, vezi Rezumatul caracteristicilor produsului (RCP-ul)
pentru paclitaxel sau docetaxel) si imediat dupa dozele urmatoare de Herceptin, daca doza precedenta
a fost bine tolerata.

Administrarea in asociere cu un inhibitor de aromataza
Intr-un studiu clinic pivot (BO16216), Herceptin si anastrozol au fost administrate din ziua 1. Nu au
existat restrictii privind intervalele de administrare intre Herceptin si anastrozol (pentru doze, vezi
RCP-ul pentru anastrozol sau alti inhibitori de aromataza).

Cancer mamar incipient
Schema terapeutica saptamanala si la trei saptamani
In schema terapeutica la trei saptamani, doza initiala de incarcare recomandata de Herceptin este de
8 mg/kg greutate corporala. Doza de intretinere recomandata de Herceptin la intervale de trei
saptamani este de 6 mg/kg greutate corporala, incepand la trei saptamani dupa administrarea dozei de
incarcare.

In schema terapeutica saptamanala, doza initiala de incarcare este de 4 mg/kg, urmata de 2 mg/kg in
fiecare saptamana, concomitent cu paclitaxel dupa chimioterapia cu doxorubicina si ciclofosfamida.

Cancer gastric metastazat
Schema terapeutica la trei saptamani
Doza initiala de incarcare recomandata este de 8 mg/kg greutate corporala. Doza de intretinere
recomandata la intervale de trei saptamani este de 6 mg/kg greutate corporala, incepand la trei
saptamani dupa administrarea dozei de incarcare.

Cancer mamar si cancer gastric
Durata tratamentului
Pacientii cu CMM sau CGM trebuie tratati cu Herceptin pana la progresia bolii. Pacientii cu CMI
trebuie tratati cu Herceptin pe o perioada de un an sau pana la recurenta bolii, oricare apare prima; nu
se recomanda prelungirea perioadei de tratament dupa un an la pacientii cu CMI.

Reducerea dozei
Nu s-au efectuat reduceri ale dozei de Herceptin in cursul studiilor clinice. Pacientii pot continua
tratamentul in timpul perioadelor de mielosupresie reversibila indusa de chimioterapie, dar in tot acest
timp trebuie monitorizati cu atentie pentru identificarea complicatiilor neutropeniei. A se studia
RCP-ul pentru paclitaxel, docetaxel sau inhibitor de aromataza, pentru informatii privind reducerea
dozelor sau intarzierea administrarii.

Daca procentul fractiei de ejectie a ventriculului stang (FEVS) scade cu ≥ 10 puncte sub valoarea
initiala sI sub 50%, tratamentul trebuie intrerupt temporar si se repeta evaluarea FEVS in aproximativ
3 saptamani. Daca FEVS nu s-a imbunatatit sau a continuat sa scada, sau daca a fost dezvoltata
insuficienta cardiaca congestiva simptomatica (ICC), trebuie avuta serios in vedere intreruperea
definitiva a tratamentului, cu exceptia cazurilor in care se considera ca beneficiile pentru pacientul
respectiv depasesc riscurile. Toti acesti pacienti trebuie indrumati catre un medic cardiolog pentru
evaluare si trebuie monitorizati ulterior.

Omiterea dozelor
Daca pacientul a omis administrarea unei doze de Herceptin, in interval de o saptamana sau mai putin,
atunci doza uzuala de intretinere (schema terapeutica saptamanala: 2 mg/kg; schema terapeutica la trei
saptamani: 6 mg/kg) trebuie administrata cat mai curand posibil. Nu se asteapta pana la ciclul urmator
planificat. Urmatoarele doze de intretinere trebuie administrate dupa 7 zile, in cazul schemei terapeutice saptamanale, sau dupa 21 de zile, in cazul schemei terapeutice la trei saptamani.

Daca pacientul a omis administrarea unei doze de Herceptin pentru un interval de timp mai mare de o
saptamana, medicamentul trebuie sa se administreze in doza de reincarcare, in aproximativ 90 minute
(schema terapeutica saptamanala: 4 mg/kg; schema terapeutica la trei saptamani: 8 mg/kg), cat mai
curand posibil. Urmatoarele doze de intretinere de Herceptin (schema terapeutica saptamanala:
2 mg/kg; schema terapeutica la trei saptamani: 6 mg/kg) trebuie administrate dupa 7 zile, in cazul
schemei terapeutice saptamanale sau dupa 21 de zile, in cazul schemei terapeutice la trei saptamani.

Grupe speciale de pacienti
Nu au fost efectuate studii specifice de farmacocinetica la pacientii varstnici si la pacientii cu
insuficienta renala sau hepatica. Intr-o analiza populationala a farmacocineticii, varsta si insuficienta
renala nu au afectat cinetica trastuzumab.

Copii si adolescenti
Herceptin nu prezinta utilizare relevanta la copii si adolescenti.

Mod de administrare
Doza de incarcare de Herceptin trebuie administrata sub forma de perfuzie intravenoasa cu durata de
90 de minute. A nu se administra intravenos rapid si nici in bolus. Perfuzia intravenoasa de Herceptin
trebuie administrata de personalul sanitar specializat in controlul anafilaxiei si trebuie sa fie disponibil
un kit de urgenta. Pacientii trebuie supravegheati cel putin sase ore dupa administrarea primei perfuzii
si timp de doua ore dupa administrarea urmatoarelor perfuzii, pentru identificarea simptomelor precum
febra, frisoane sau a altor simptome legate de administrarea perfuziei.

Intreruperea sau administrarea lenta a perfuziei poate ajuta la controlul unor astfel de simptome.
Perfuzia poate fi reluata cand simptomele dispar.
Daca doza initiala de incarcare este bine suportata, dozele urmatoare pot fi administrate sub forma de
perfuzii cu durata de 30 de minute.

Atentionari si precautii

Contraindicatii

- Hipersensibilitate la trastuzumab, proteine murinice sau la oricare dintre excipienti
- Dispnee severa de repaus din cauza complicatiilor afectiunii maligne avansate sau care necesita
oxigenoterapie suplimentara.

Precautii

In scopul imbunatatirii trasabilitatii medicamentelor biologice, denumirea comerciala si seria de
fabricatie a medicamentului administrat trebuie inregistrata clar (sau mentionata) in fisa pacientului.
Testarea HER2 trebuie efectuata intr-un laborator specializat care poate asigura validarea adecvata a
procedurilor de testare.
In prezent, nu sunt disponibile date din studiile clinice, privind repetarea tratamentului la pacientii
tratati anterior cu Herceptin ca tratament adjuvant.

Disfunctie cardiaca

Consideratii generale
Pacientii tratati cu Herceptin prezinta un risc crescut pentru dezvoltarea ICC (clasa II-IV conform New
York Heart Association [NYHA]) sau disfunctie cardiaca asimptomatica. Aceste evenimente au fost
observate la pacientii carora li s-a administrat Herceptin in monoterapie sau in asociere cu paclitaxel
sau docetaxel, in special dupa chimioterapia cu antracicline (doxorubicina sau epirubicina). Acestea
pot fi moderate pana la severe si au fost asociate cu deces. Suplimentar, este necesara precautie in cazul tratamentului pacientilor cu risc cardiac crescut de exemplu, cu hipertensiune arteriala, boala arteriala coronariana documentata, ICC, FEVS < 55%, varsta inaintata.

Toti pacientii candidati pentru tratamentul cu Herceptin, in special cei expusi anterior la o antraciclina
si la ciclofosfamida (AC), au nevoie de o evaluare cardiaca initiala care sa includa anamneza si
examinarea fizica, electrocardiograma (ECG), ecocardiograma si/sau scintigrafie cardiaca (MUGA)
sau imagistica prin rezonanta magnetica. Monitorizarea poate ajuta la identificarea pacientilor care
dezvolta disfunctie cardiaca. Evaluarile cardiace, asa cum au fost efectuate initial, trebuie repetate la
interval de 3 luni in timpul tratamentului si la interval de 6 luni dupa incetarea tratamentului, timp de
pana la 24 de luni de la ultima administrare a Herceptin. Inainte de a decide initierea tratamentului cu
Herceptin, trebuie efectuata o evaluare atenta a raportului beneficiu-risc.

Conform analizei de farmacocinetica populationala a tuturor datelor disponibile, trastuzumab poate
ramane in circulatia sangvina timp de pana la 7 luni dupa oprirea tratamentului cu Herceptin. Pacientii tratati cu antracicline dupa oprirea tratamentului cu Herceptin pot prezenta risc crescut de disfunctie cardiaca. Daca este posibil, medicii trebuie sa evite tratamentele bazate pe antracicline o perioada de pana la 7 luni dupa oprirea terapiei cu Herceptin. Daca sunt utilizate antraciclinele, functia cardiaca a pacientului trebuie monitorizata cu atentie.

Evaluarea cardiologica standard trebuie luata in considerare la pacientii la care exista riscuri
cardiovasculare dupa screening-ul initial. Functia cardiaca trebuie monitorizata in timpul tratamentului
la toti pacientii (de exemplu, la interval de 12 saptamani). Monitorizarea poate ajuta la identificarea
pacientilor care dezvolta disfunctie cardiaca. La pacientii care dezvolta disfunctie cardiaca
asimptomatica se pot face evaluari mai frecvente (de exemplu la interval de 6-8 saptamani). Daca
pacientii prezinta o diminuare progresiva a functiei ventriculului stang, dar raman asimptomatici,
medicul trebuie sa ia in considerare intreruperea tratamentului, daca nu s-a observat niciun beneficiu
clinic al terapiei cu Herceptin.

Siguranta continuarii sau reluarii tratamentului cu Herceptin la pacientii care au prezentat disfunctie
cardiaca nu a fost studiata prospectiv. Daca procentul FEVS scade cu ≥ 10 puncte sub valoarea initiala
sI sub 50%, tratamentul trebuie intrerupt temporar si se repeta evaluarea FEVS in aproximativ
3 saptamani. Daca FEVS nu s-a imbunatatit, sau a continuat sa scada, sau daca a fost dezvoltata ICC
simptomatica, trebuie avuta serios in vedere intreruperea definitiva a tratamentului, cu exceptia
cazurilor in care se considera ca beneficiile pentru pacientul respectiv depasesc riscurile. Toti acesti
pacienti trebuie indrumati catre un medic cardiolog pentru evaluare si monitorizati ulterior.

Daca pacientii dezvolta insuficienta cardiaca simptomatica in timpul tratamentului cu Herceptin,
aceasta trebuie tratata cu medicamente pentru tratamentul standard al ICC. Majoritatea pacientilor care
au dezvoltat ICC sau disfunctie cardiaca asimptomatica in studiile clinice pivot, au prezentat o
ameliorare dupa administrarea tratamentului standard pentru ICC, care a constat intr-un inhibitor al
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) sau un blocant al receptorilor angiotensinei (BRA) si un
beta-blocant. Majoritatea pacientilor cu simptome cardiace si dovezi ale beneficiilor clinice ale
tratamentului cu Herceptin au continuat terapia fara evenimente clinice cardiace suplimentare.

Cancer mamar metastazat
Herceptin si antraciclinele nu trebuie administrate concomitent pentru tratamentul CMM.
Pacientii cu CMM care au fost tratati anterior cu antracicline prezinta, de asemenea, risc de disfunctie
cardiaca in cazul tratamentului cu Herceptin, desi riscul este mai redus decat in cazul utilizarii terapiei
asociate cu Herceptin si antracicline.

Cancer mamar incipient
In cazul pacientilor cu CMI, evaluarile cardiace, asa cum au fost realizate initial, trebuie repetate la
interval de 3 luni in timpul tratamentului si la interval de 6 luni dupa intreruperea tratamentului, timp
de pana la 24 de luni de la ultima administrare a Herceptin. La pacientii la care se administreaza
chimioterapie continand antracicline este recomandata monitorizarea ulterioara anuala o perioada de
pana la 5 ani de la ultima administrare, sau mai mult daca este observata o scadere continua a FEVS.
Pacientii cu antecedente de infarct miocardic (IM), angina pectorala care a necesitat tratament medical,
cei care au avut sau au ICC (clasa II-IV NYHA), FEVS < 55%, alte cardiomiopatii, aritmie cardiaca
care necesita tratament medical, boala valvulara cardiaca semnificativa clinic, hipertensiune arteriala
slab controlata (hipertensiune arteriala controlata prin tratament medical standard optim) si exudat
pericardic semnificativ din punct de vedere hemodinamic, au fost exclusi din studiile clinice pivot cu
tratamente adjuvante si neoadjuvante cu Herceptin desfasurate la pacientii cu CMI si prin urmare,
tratamentul nu este recomandat la acesti pacienti.

Tratament adjuvant
Herceptin si antraciclinele nu trebuie administrate concomitent in tratamentul adjuvant.
La pacientii cu CMI a fost observata o crestere a incidentei evenimentelor cardiace simptomatice si
asimptomatice la administrarea de Herceptin dupa chimioterapia cu antracicline, comparativ cu
administrarea unei scheme terapeutice care contine docetaxel si carboplatina fara antracicline si a fost
mai marcata atunci cand Herceptin a fost administrat concomitent cu taxani decat atunci cand a fost
administrat dupa tratamentul cu taxani. Indiferent de schema terapeutica utilizata, majoritatea
evenimentelor cardiace simptomatice au aparut in primele 18 luni. In unul dintre cele 3 studii clinice
pivot efectuate, in care a fost disponibila o perioada mediana de urmarire de 5,5 ani (BCIRG006) a
fost observata o crestere continua a frecventei cumulate a evenimentelor cardiace simptomatice sau a
celor legate de FEVS la pacientii la care s-a administrat Herceptin concomitent cu un taxan dupa
tratamentul cu antracicline, de pana la 2,37% comparativ cu aproximativ 1% in doua brate
comparatoare (antraciclina plus ciclofosfamida urmate de taxan si taxan, carboplatina si Herceptin).

Factorii de risc pentru un eveniment cardiac, identificati in patru studii ample adjuvante, au inclus
varsta inaintata (> 50 ani), valoarea scazuta a FEVS (< 55%) la momentul initial, inainte sau dupa
initierea tratamentului cu paclitaxel, scaderea valorii FEVS cu 10-15 puncte si utilizarea anterioara sau
concomitenta a medicatiei antihipertensive. La pacientii carora li s-a administrat Herceptin dupa
finalizarea unei chimioterapii adjuvante, riscul de disfunctie cardiaca a fost asociat cu o crestere a
dozei cumulative de antraciclina administrate inaintea initierii tratamentului cu Herceptin si a unui
indice de masa corporala (IMC) > 25 kg/m2.

Tratament neoadjuvant-adjuvant
La pacientii cu CMI eligibili pentru tratamentul neoadjuvant-adjuvant, Herceptin trebuie utilizat
concomitent cu antracicline doar la pacientii care nu au mai fost tratati anterior cu chimioterapie si in
asociere numai cu scheme terapeutice ce contin doze reduse de antracicline, si anume doze cumulative
maxime de doxorubicina 180 mg/m2 sau de epirubicina 360 mg/m2.

Daca, in cadrul tratamentului neoadjuvant, pacientilor li s-a administrat un tratament complet care a
constat in administrarea concomitenta a unor doze reduse de antracicline si Herceptin, nu trebuie
administrata chimioterapie citotoxica aditionala dupa interventia chirurgicala. In alte situatii, decizia
de administrare a unei chimioterapii citotoxice suplimentare se ia pe baza factorilor individuali.
In prezent, experienta privind administrarea concomitenta a trastuzumab cu scheme terapeutice ce
contin doze reduse de antracicline este limitata la doua studii clinice (MO16432 si BO22227).
in studiul clinic pivot MO16432, Herceptin a fost administrat concomitent cu chimioterapie
neoadjuvanta care a continut trei cicluri de doxorubicina (doza cumulativa de 180 mg/m2).

Incidenta disfunctiei cardiace simptomatice a fost de 1,7% in bratul de tratament cu Herceptin.
Studiul clinic pivot BO22227 a fost conceput pentru a demonstra non-inferioritatea tratamentului cu
forma farmaceutica subcutanata a Herceptin, comparativ cu tratamentul cu forma farmaceutica intravenoasa a Herceptin, pe baza criteriilor principale de FC si eficacitate (Cmin a trastuzumab inainte
de administrarea dozei din Ciclul 8 si, respectiv, rata de Raspuns Complet patologic [RCp]
corespunzatoare interventiei chirurgicale definitive). In studiul clinic pivot BO22227, Herceptin a fost administrat concomitent cu chimioterapia neoadjuvanta care a inclus patru cicluri de epirubicina (doza cumulativa de 300 mg/m2); dupa o perioada de urmarire mediana de 40 de luni, incidenta insuficientei cardiace congestive a fost de 0,0% in bratul de tratament cu Herceptin pentru administrare intravenoasa.
La pacientii cu varsta peste 65 de ani, experienta clinica este limitata.

Reactii la administrarea perfuziei (RAP) si hipersensibilitate
Au fost raportate RAP grave la administrarea perfuziei cu Herceptin care includ dispnee, hipotensiune
arteriala, wheezing, hipertensiune arteriala, bronhospasm, tahiaritmie supraventriculara, reducere a
saturatiei in oxigen, anafilaxie, tulburari respiratorii, urticarie si angioedem.

Premedicatia poate fi utilizata pentru a reduce riscul de aparitie a acestor evenimente. Majoritatea
acestor evenimente apar in timpul sau intr-o perioada de pana la 2,5 ore de la inceputul primei
perfuzii. Daca apar astfel de reactii, perfuzia trebuie intrerupta sau viteza de perfuzare trebuie incetinita si pacientul trebuie monitorizat pana la disparitia tuturor simptomelor observate. Aceste simptome pot fi tratate cu un analgezic/antipiretic cum ar fi meperidina sau paracetamolul, sau cu un antihistaminic cum este difenhidramina. La majoritatea pacientilor, simptomele dispar si perfuziile de Herceptin se pot administra in continuare. Reactiile adverse grave au raspuns cu succes la terapia de sustinere cu oxigen, beta-agonisti si corticosteroizi. In cazuri rare, aceste reactii sunt asociate cu o evolutie clinica letala. Pacientii care prezinta dispnee de repaus, determinata de complicatiile malignitatii avansate sau a comorbiditatilor, pot prezenta un risc mai mare de reactii la administrarea perfuziei asociate cu evolutie clinica letala. Prin urmare, acesti pacienti nu trebuie tratati cu Herceptin.

De asemenea, a fost raportata o ameliorare initiala urmata de deteriorare clinica si reactii intarziate cu
deteriorare clinica rapida. Au aparut decese in cateva ore sau in timp de pana la o saptamana de la
administrarea perfuziei. Pacientii au experimentat in cazuri foarte rare un debut al simptomelor asociate perfuziei si al simptomelor pulmonare la mai mult de sase ore de la inceperea perfuziei cu Herceptin. Pacientii trebuie avertizati asupra posibilitatii unui asemenea debut tardiv si trebuie sa fie instruiti sa se adreseze medicului daca apar aceste simptome.

Evenimente pulmonare
In perioada ulterioara punerii pe piata au fost raportate evenimente pulmonare severe dupa utilizarea
de Herceptin. Aceste evenimente au fost ocazional letale. in plus, au fost raportate cazuri de boala pulmonara interstitiala, inclusiv infiltrate pulmonare, sindrom de detresa respiratorie acuta, pneumonie, pneumonita, revarsat pleural, tulburari respiratorii, edem pulmonar acut si insuficienta respiratorie. Factorii de risc asociati cu aparitia bolii pulmonare interstitiale includ tratament anterior sau concomitent cu alte medicamente antineoplazice cunoscute ca fiind asociate cu aceasta, precum taxani, gemcitabina, vinorelbina si radioterapie.

Aceste evenimente pot sa apara ca parte a reactiilor adverse legate de perfuzie sau a reactiilor cu debut tardiv. Pacientii care prezinta dispnee de repaus determinata de complicatiile malignitatii avansate sau a comorbiditatilor, pot prezenta un risc mai mare de evenimente pulmonare. Prin urmare, acesti pacienti nu trebuie tratati cu Herceptin. Se recomanda precautie pentru cazurile de pneumonita, in special la pacientii tratati concomitent cu taxani.

Interactiuni medicamentoase

Nu s-au efectuat studii specifice privind interactiunile medicamentoase. Nu au fost observate
interactiuni semnificative clinic intre Herceptin si medicamentele administrate concomitent in studiile
clinice.

Efectul trastuzumab asupra farmacocineticii altor medicamente antineoplazice
Datele farmacocinetice din studiile clinice BO15935 si M77004 efectuate la femei cu CMM HER2
pozitiv au sugerat faptul ca expunerea la paclitaxel si la doxorubicina (si la metabolitii lor principali,
6-alfa hidroxil-paclitaxel, POH si doxorubicinol, DOL) nu s-a modificat in prezenta trastuzumab (doza
de incarcare de 8 mg/kg sau 4 mg/kg i.v., urmata de 6 mg/kg i.v. la interval de trei saptamani sau, respectiv, de 2 mg/kg i.v. la interval de 1 saptamana).

Cu toate acestea, trastuzumab poate determina cresterea expunerii globale la unul dintre metabolitii
doxorubicinei (7-deoxi-13-dihidro-doxorubicinona, D7D). Bioactivitatea D7D si impactul clinic al
cresterii concentratiei acestui metabolit nu au fost clare.

Datele din studiul JP16003, un studiu clinic cu un singur brat, in care s-a administrat Herceptin
(4 mg/kg i.v. doza de incarcare si 2 mg/kg i.v. la interval de 1 saptamana) si docetaxel (60 mg/m2 i.v.)
la femei japoneze cu CMM HER2 pozitiv, au sugerat ca administrarea concomitenta de Herceptin nu a
avut efect asupra farmacocineticii unei singure doze de docetaxel. Studiul clinic JP19959 a fost un
substudiu al BO18255 (ToGA), desfasurat la pacienti japonezi, barbati si femei, cu cancer gastric
avansat, pentru a studia farmacocinetica cisplatinei si a capecitabinei atunci cand sunt administrate in
asociere sau nu cu Herceptin. Rezultatele acestui substudiu au sugerat ca expunerea la metabolitii
bioactivi ai capecitabinei (de exemplu, 5-FU) nu a fost afectata de administrarea concomitenta de
cisplatina sau de administrarea concomitenta de cisplatina plus Herceptin. Cu toate acestea,
capecitabina a prezentat concentratii mai mari si un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare mai
lung atunci cand a fost administrata in asociere cu Herceptin. De asemenea, datele sugereaza faptul ca
farmacocinetica cisplatinei nu a fost afectata de administrarea concomitenta de capecitabina sau de
administrarea concomitenta de capecitabina plus Herceptin.

Datele farmacocinetice din studiul H4613g/GO01305 desfasurat la pacienti cu cancer HER2 pozitiv,
inoperabil, avansat local sau metastazat au sugerat faptul ca, trastuzumab nu a avut niciun efect asupra
farmacocineticii carboplatinei.

Efectul medicamentelor antineoplazice asupra farmacocineticii trastuzumab
Prin compararea concentratiilor plasmatice de trastuzumab obtinute prin simulare dupa administrarea
Herceptin in monoterapie (4 mg/kg i.v. doza de incarcare /2 mg/kg i.v. la interval de 1 saptamana) si a
concentratiilor plasmatice observate la femeile japoneze cu CMM HER2 pozitiv (studiul clinic
JP16003), nu a fost identificat niciun efect farmacocinetic al administrarii concomitente de docetaxel
asupra farmacocineticii trastuzumab.

Compararea rezultatelor farmacocinetice din doua studii clinice de faza II (BO15935 si M77004) si un
studiu clinic de faza III (H0648g) in care pacientii au fost tratati concomitent cu Herceptin si paclitaxel, si doua studii clinice de faza II in care Herceptin a fost administrat ca monoterapie (W016229 si MO16982), desfasurate la femei cu CMM HER2 pozitiv, indica faptul ca valorile individuale si medii ale concentratiilor plasmatice minime ale trastuzumab au variat in cadrul studiilor clinice si intre acestea, dar nu a existat un efect clar al administrarii concomitente de paclitaxel asupra farmacocineticii trastuzumab. Compararea datelor farmacocinetice din studiul M77004, in care pacientele cu CMM HER2 pozitiv au fost tratate concomitent cu Herceptin, paclitaxel si doxorubicina, cu datele farmacocinetice din studiile in care Herceptin a fost administrat ca monoterapie (studiul H0649g) sau in asociere cu o antraciclina plus ciclofosfamida sau paclitaxel (studiul H0648g), nu au sugerat niciun efect al doxorubicinei si a paclitaxelului asupra farmacocineticii trastuzumab.
Datele farmacocinetice din studiul H4613g/GO01305 au sugerat faptul ca, farmacocinetica
trastuzumab nu a fost influentata de carboplatina. Administrarea concomitenta de anastrazol nu a parut sa influenteze farmacocinetica trastuzumab.

Sarcina si alaptarea

Femeile aflate in perioada fertila
Femeile aflate in perioada fertila trebuie sfatuite sa utilizeze o metoda contraceptiva eficace in timpul
tratamentului cu Herceptin si timp de 7 luni dupa ce au incetat tratamentul.

Sarcina
Studii privind reproducerea, efectuate la maimute Cynomolgus, utilizandu-se doze de Herceptin forma
intravenoasa de pana la 25 ori mai mari decat doza de intretinere saptamanala la om, de 2 mg/kg, nu
au evidentiat afectarea fertilitatii sau efecte daunatoare asupra fatului. S-a observat ca trastuzumab
traverseaza bariera placentara in cursul dezvoltarii fetale timpurii (zilele 20-50 de gestatie) si tardive
(zilele 120-150 de gestatie). Nu se cunoaste daca Herceptin poate afecta capacitatea de reproducere.
Pentru ca studiile la animale privind reproducerea, nu sunt intotdeauna predictibile pentru reactivitatea
umana, trebuie evitata administrarea de Herceptin in timpul sarcinii, cu exceptia cazurilor cand
beneficiul potential pentru mama depaseste riscul potential pentru fat.

In perioada ulterioara punerii pe piata, la gravidele carora li s-a administrat Herceptin au fost raportate
cazuri de crestere si/sau afectare a functiei renale la fat in asociere cu oligohidramnios, unele dintre
acestea fiind asociate cu hipoplazia pulmonara letala a fatului. Femeile care raman gravide trebuie
avertizate asupra posibilitatii de lezare a fatului. Daca o gravida este tratata cu Herceptin sau daca o
pacienta ramane gravida in timpul tratamentului cu Herceptin sau in decurs de 7 luni dupa administrarea ultimei doze de Herceptin, este oportuna monitorizarea atenta de catre o echipa
multidisciplinara.

Alaptarea
Un studiu desfasurat la maimute Cynomolgus in perioada de lactatie utilizandu-se doze de Herceptin
forma intravenoasa de 25 ori mai mari decat doza de intretinere saptamanala la om, de 2 mg/kg, a
demonstrat ca trastuzumab este excretat in lapte. Prezenta trastuzumab in plasma puilor de maimuta
nou-nascuti nu a fost asociata cu nicio reactie adversa asupra cresterii sau asupra dezvoltarii de la
nastere pana la varsta de o luna. Nu se cunoaste daca trastuzumab se excreta in laptele uman.
Avand in vedere ca IgG1 este secretata in laptele uman si potentialul de a dauna nou-nascutului este
necunoscut, femeile nu trebuie sa alapteze in timpul terapiei cu Herceptin si timp de 7 luni dupa ultima
doza.

Fertilitatea
Nu sunt disponibile date referitoare la fertilitate.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor

Herceptin nu are nicio influenta sau are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientii care prezinta simptome legate de administrarea
perfuziei trebuie sfatuiti sa nu conduca si sa nu foloseasca utilaje pana la remisia
simptomelor.

Reactii adverse posibile

Sumarul profilului de siguranta
Printre cele mai grave si/sau frecvente reactii adverse raportate ca urmare a administrarii de Herceptin
(forma farmaceutica intravenoasa si subcutanata) se numara disfunctia cardiaca, reactiile la
administrarea perfuziei, hematotoxicitatea (in special neutropenia), infectiile si reactiile adverse
pulmonare.

Lista tabelara a reactiilor adverse
La acest punct, au fost utilizate urmatoarele categorii de frecvente: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente
(≥ 1/100 si < 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1000 si < 1/100), rare (≥ 1/10000 si < 1/1000), foarte rare
(< 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul
fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Reactiile adverse prezentate in Tabelul 1 sunt cele care au fost raportate in asociere cu administrarea
de Herceptin forma intravenoasa in monoterapie sau in combinatie cu chimioterapie in studiile clinice
pivot si in perioada ulterioara punerii pe piata.

Toti termenii inclusi au la baza cel mai mare procent observat in studiile clinice pivot.
Tabelul 1 Reactii adverse raportate in cazul tratamentului cu Herceptin forma intravenoasa administrat
in monoterapie sau in asociere cu chimioterapie, in studiile clinice pivot (N = 8386) si in perioada
ulterioara punerii pe piata

Infectii si infestari
Foarte frecvente: Infectie, rinofaringita
Frecvente: Sepsis neutropenic, cistita, herpes zoster, gripa, sinuzita, infectie cutanata, rinita, infectie la nivelul tractului respirator superior, infectie la nivelul tractului urinar, rizipel, celulita, faringita, sepsis.

Tumori benigne, maligne si nespecificate (incluzand chisturi si polipi)
Cu frecventa necunoscuta: Progresie a tumorii maligne, progresie a tumorii.

Tulburari hematologice si limfatice
Foarte frecvente: Neutropenie febrila, anemie, neutropenie, scadere a numarului de leucocite/leucopenie, trombocitopenie
Cu frecventa necunoscuta: Hipoprotrombinemie, trombocitopenie imuna.

Tulburari ale sistemului imunitar
Frecvente: Hipersensibilitate
Cu frecventa necunoscuta: Reactie anafilactica(+), soc anafilactic(+).

Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte frecvente: Scadere ponderala, anorexie
Cu frecventa necunoscuta: Hiperkaliemie.

Tulburari psihice
Foarte frecvente: Insomnie
Frecvente: Anxietate, depresie, tulburari de gandire.

Tulburari ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Tremor(1), ameteli, cefalee, parestezie, disgeuzie
Frecvente: Neuropatie periferica, hipertonie, somnolenta, ataxie
Rare: Pareza
Cu frecventa necunoscuta: Edem cerebral.

Tulburari oculare
Foarte frecvente: Conjunctivita, crestere a secretiei lacrimale
Frecvente: Xeroftalmie
Cu frecventa necunoscuta: Edem papilar, hemoragie retiniana.

Tulburari acustice si vestibulare
Mai putin frecvente: Surditate.

Tulburari cardiace
Foarte frecvente: Hipotensiune arteriala(1), hipertensiune arteriala(1), batai neregulate ale inimii(1), palpitatii(1), flutter cardiac(1), scadere a fractiei de ejectie*
Frecvente: Insuficienta cardiaca (congestiva)(+), tahiaritmie supraventriculara(+1), cardiomiopatie
Mai putin frecvente: Exudat pericardic
Cu frecventa necunoscuta: Soc cardiogen, pericardita, bradicardie, zgomot de galop prezent.

Tulburari vasculare
Foarte frecvente: Bufeuri
Frecvente: Hipotensiune arteriala(+1), vasodilatatie.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte frecvente: Wheezing(+1), dispnee(+), tuse, epistaxis, rinoree
Frecvente: Pneumonie(+) , astm bronsic, tulburari pulmonare, revarsat pleural(+)
Rare: Pneumonita
Cu frecventa necunoscuta: Fibroza pulmonara(+), detresa respiratorie(+), insuficienta respiratorie(+), infiltrate pulmonare(+), edem pulmonar acut, sindrom de detresa respiratorie acuta(+), bronhospasm(+), hipoxie(+), scadere a saturatiei in oxigen(+), edem laringian, ortopnee, edem pulmonar, boala pulmonara interstitiala.

Tulburari gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, varsaturi, greata, edem al buzelor, durere abdominala, dispepsie, constipatie, stomatita
Frecvente: Pancreatita, hemoroizi, xerostomie.

Tulburari hepatobiliare
Frecvente: Afectare hepatocelulara, hepatita, sensibilitate hepatica
Rare: Icter
Cu frecventa necunoscuta: Insuficienta hepatica.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte frecvente: Eritem, eruptie cutanata tranzitorie, edem facial(1), alopecie, modificari ale unghiilor, Ssindrom de eritrodisestezie palmoplantara
Frecvente: Acnee, xerodermie, echimoze, hiperhidroza, eruptie cutanata maculopapulara, prurit , onicoclazie, dermatita
Mai putin frecvente: Urticarie
Cu frecventa necunoscuta: Angioedem.

Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte frecvente: Artralgie, Contractura musculara(1), mialgie
Frecvente: Artrita, dorsalgie, durere osoasa. spasme musculare, durere cervicala, durere la nivelul extremitatilor.

Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecvente: Tulburari renale
Cu frecventa necunoscuta: Glomerulonefrita membranoasa, glomerulonefropatie, insuficienta renala.

Conditii in legatura cu sarcina, perioada puerperala si perinatala
Cu frecventa necunoscuta: Oligohidramnios, hipoplazie renala, hipoplazie pulmonara.

Tulburari ale aparatului genital si sanului
Frecvente: Inflamatie a sanilor/mastita.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Astenie, durere toracica, frisoane, fatigabilitate
Simptome asemanatoare gripei Foarte frecvente, reactii asociate perfuziei, durere, pirexie, inflamatie a mucoaselor , edem periferic
Frecvente: Stare generala de rau, edem.

Leziuni, intoxicatii si complicatii legate de procedurile utilizate
Frecvente: Contuzii.

+ Denota reactiile adverse care au fost raportate in asociere cu o evolutie letala.
(1) Denota reactiile adverse care au fost raportate in mare masura in asociere cu reactiile asociate administrarii perfuziei. Nu sunt disponibile procente specifice.
* Observate in terapia asociata dupa antracicline si in asociere cu taxani.

Descrierea reactiilor adverse selectate

Disfunctie cardiaca
Insuficienta cardiaca congestiva (clasa II-IV NYHA) este o reactie adversa frecventa care a fost
observata la administrarea de Herceptin. Aceasta a fost asociata cu deces. La pacientii carora li s-a administrat Herceptin au fost observate semne si simptome ale disfunctiei cardiace precum dispnee, ortopnee, tuse crescanda, edem pulmonar, galop Z3 sau fractie de ejectie ventriculara scazuta.

In 3 studii clinice pivot in care s-a administrat tratamentul adjuvant cu Herceptin in asociere cu
chimioterapie, incidenta disfunctiei cardiace de grad 3/4 (in special insuficienta cardiaca congestiva
simptomatica) a fost similara cu cea observata la pacientii carora li s-a administrat chimioterapie ca
monoterapie (nu li s-a administrat Herceptin) si la pacientii carora li s-a administrat Herceptin
secvential dupa un taxan (0,3%-0,4%). Cea mai mare incidenta a fost la pacientii la care Herceptin a
fost administrat concomitent cu un taxan (2,0%). in tratamentul neoadjuvant, experienta privind
administrarea concomitenta de Herceptin cu scheme terapeutice ce contin doze reduse de antracicline
este limitata.

Atunci cand Herceptin a fost administrat dupa finalizarea chimioterapiei adjuvante, insuficienta
cardiaca clasa III-IV NYHA a fost observata la 0,6% dintre pacienti in bratul cu durata tratamentului
de un an, dupa o perioada mediana de urmarire de 12 luni. In studiul BO16348, dupa o perioada
mediana de urmarire de 8 ani, incidenta ICC severe (clasa III si IV NYHA) in bratul de tratament cu
Herceptin administrat pe o perioada de 1 an a fost de 0,8%, iar incidenta disfunctiei ventriculului stang
simptomatice si asimptomatice usoare a fost de 4,6%.

Reversibilitatea ICC severe (confirmata de cel putin doua valori consecutive ale FEVS ≥ 50% dupa
eveniment) a fost evidenta la 71,4% dintre pacientii tratati cu Herceptin. Reversibilitatea disfunctiei
ventriculului stang simptomatice si asimptomatice usoare a fost observata la 79,5% dintre pacienti.
Aproximativ 17% dintre evenimentele legate de functia cardiaca au aparut dupa terminarea
tratamentului cu Herceptin.

In studiile clinice pivot in care Herceptin forma intravenoasa a fost administrat pacientilor cu CMM,
incidenta disfunctiei cardiace a variat intre 9% si 12% atunci cand a fost administrat in asociere cu
paclitaxel, comparativ cu 1%-4% atunci cand paclitaxel a fost administrat in monoterapie. In cazul
monoterapiei, incidenta a variat intre 6%-9%. Cea mai mare incidenta a disfunctiei cardiace a fost
observata la pacientii carora li s-a administrat Herceptin concomitent cu antracicline/ciclofosfamida
(27%) si a fost semnificativ mai mare decat in cazul monoterapiei cu antracicline/ciclofosfamida
(7%-10%). Ulterior, intr-un studiu clinic prospectiv care a monitorizat functia cardiaca, incidenta ICC
simptomatica a fost de 2,2% la pacientii carora li s-a administrat Herceptin si docetaxel, comparativ cu
0% la pacientii carora li s-a administrat docetaxel in monoterapie. Majoritatea pacientilor (79%) care
au dezvoltat disfunctie cardiaca in timpul acestor studii clinice, au prezentat o imbunatatire a starii lor
dupa ce li s-a administrat tratament standard pentru ICC.

Reactii la administrarea perfuziei, reactii anafilactoide si hipersensibilitate
In tratamentul metastatic se estimeaza ca aproximativ 40% dintre pacientii tratati cu Herceptin vor
prezenta unele forme de reactii legate de perfuzie. Cu toate acestea, majoritatea reactiilor legate de perfuzie sunt de intensitate usoara pana la moderata (clasificarea NCI-CTC) si tind sa apara mai devreme in timpul tratamentului, adica in timpul primei, celei de-a doua sau a treia perfuzii si mai
putin frecvent la perfuziile urmatoare. Reactiile includ frisoane, febra, dispnee, hipotensiune arteriala,
wheezing, bronhospasm, tahicardie, scadere a saturatiei in oxigen, detresa respiratorie, eruptie cutanata tranzitorie, greata, varsaturi si cefalee. Frecventa reactiilor la administrarea perfuziei de toate gradele a variat intre studii in functie de indicatie, de metodologia de colectare a datelor si de
administrarea trastuzumab fie concomitent cu chimioterapie, fie ca monoterapie.

In timpul administrarii primei sau celei de-a doua perfuzii cu Herceptin au aparut reactii anafilactice
severe care au necesitat o interventie suplimentara imediata si au fost asociate cu deces.
Reactiile anafilactice au fost observate in cazuri izolate.

Hematotoxicitate
Neutropenia febrila, leucopenia, anemia, trombocitopenia si neutropenia au aparut foarte frecvent.
Frecventa cu care a aparut hipoprotrombinemia nu este cunoscuta. Riscul de aparitie a neutropeniei
poate fi usor crescut atunci cand trastuzumab este administrat cu docetaxel dupa tratamentul cu
antracicline.

Evenimente pulmonare
Reactiile adverse pulmonare severe au aparut in asociere cu utilizarea de Herceptin si au fost asociate
cu deces. Acestea includ, dar nu sunt limitate la, infiltrate pulmonare, sindrom de detresa respiratorie
acuta, pneumonie, pneumonita, revarsat pleural, detresa respiratorie, edem pumonar acut si
insuficienta respiratorie.

Detalii privind masurile de reducere ale riscului, care sunt in concordanta cu Planul de management al
riscului sunt prezentate la punctul “Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”.

Imunogenitate
in cadrul tratamentului neoadjuvant-adjuvant al CMI, 8,1 % (24/296) dintre pacientii tratati cu forma
farmaceutica intravenoasa a Herceptin au dezvoltat anticorpi impotriva trastuzumab (indiferent de
statusul anticorpilor la momentul initial). Anticorpii neutralizanti anti-trastuzumab au fost depistati in
probe prelevate dupa momentul initial, la 2 din 24 pacienti carora li s-a administrat tratament cu
Herceptin pentru administrare intravenoasa.

Relevanta clinica a acestor anticorpi nu este cunoscuta. in orice caz, farmacocinetica, eficacitatea
(determinata prin Raspunsul Complet patologic [RCp]) si siguranta, determinate conform incidentei
reactiilor adverse legate de administrare (RAA) corespunzatoare Herceptin forma intravenoasa si a
Herceptin forma subcutanata, nu au parut sa fie afectate de existenta acestor anticorpi.
Nu sunt disponibile date privind imunogenitatea Herceptin in cancerul gastric.

Trecerea de la tratamentul cu forma farmaceutica intravenoasa la forma farmaceutica subcutanata a
Herceptin si invers Studiul MO22982 a analizat trecerea de la forma farmaceutica intravenoasa a Herceptin la cea subcutanata a Herceptin, avand ca obiectiv principal evaluarea preferintei pacientului fie pentru calea intravenoasa, fie pentru cea subcutanata, in cazul administrarii trastuzumab. in acest studiu clinic au fost evaluate 2 cohorte (una la care s-a administrat forma farmaceutica subcutanata in flacon si una la care s-a administrat forma farmaceutica subcutanata in sistem de administrare), utilizand un design incrucisat, cu 2 brate, cu 488 de pacienti randomizati in una dintre cele doua secvente diferite de
tratament cu Herceptin administrat o data la trei saptamani (i.v. [Ciclurile 1-4]→ s.c. [Ciclurile 5-8]
sau s.c. [Ciclurile 1-4]→ i.v. [Ciclurile 5-8]). Pacientii au fost fie netratati anterior cu Herceptin i.v.
(20,3%), fie tratati anterior cu Herceptin i.v. (79,7%).

In cazul secventei i.v.→s.c. (cohorte combinate, carora li s-a administrat forma farmaceutica s.c. in flacon si in sistem de administrare), incidentele evenimentelor adverse (de toate gradele) au fost de 53,8% in perioada dinaintea trecerii de la o forma farmaceutica la alta (Ciclurile 1-4) si de 56,4% ulterior trecerii (Ciclurile 5-8). in cazul secventei s.c.→i.v. (cohorte combinate, carora li s-a administrat forma farmaceutica s.c. in flacon si in sistem de 17 administrare), incidentele evenimentelor adverse (de toate gradele) au fost de 65,4% in perioada dinaintea trecerii de la o forma farmaceutica la alta si de 48,7% ulterior trecerii.

In perioada anterioara trecerii de la o forma la alta (Ciclurile 1-4), incidentele reactiilor adverse, ale
reactiilor adverse de gradul 3 si ale intreruperilor de tratament din cauza reactiilor adverse, au fost
scazute (< 5%), acest lucru fiind similar cu incidentele din perioada ulterioara trecerii (Ciclurile 5-8).
Nu s-au raportat reactii adverse de grad 4 sau 5.

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru
permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.

Supradozaj

In studiile clinice la om nu exista experienta privind utilizarea unei doze mai mari decat cea
recomandata; o doza de mentinere de 10 mg/kg administrata o data la fiecare 3 saptamani, urmata de o
doza de incarcare de 8 mg/kg a fost studiata intr-un studiu clinic la pacienti cu cancer gastric
metastazat. in studiile clinice la om nu s-a administrat Herceptin in monoterapie la o doza unica mai
mare de 10 mg/kg. Dozele pana la aceasta valoare au fost bine tolerate.

Informatii suplimentare

Compozitie

Un flacon contine trastuzumab 150 mg, un anticorp monoclonal umanizat IgG1 produs in suspensie de
cultura de celule de mamifer (ovar de hamster chinezesc) si purificat prin cromatografie de afinitate si
de schimb ionic, incluzand proceduri de inactivare virala specifica si de eliminare.
Solutia reconstituita de Herceptin contine trastuzumab 21 mg/ml.

Lista excipientilor
Hialuronidaza umana recombinanta (rHuPH20)
L-histidina
Clorhidrat de L-histidina monohidrat
alfa, alfa- trehaloza dihidrat
L-metionina
Polisorbat 20
Apa pentru preparate injectabile

Ambalaj

Pulbere pentru concentrat pentru solutie perfuzabila.
Pulbere liofilizata de culoare alba pana la galben pal.

Detinatorul autorizatiei de punere pe piata

Roche Registration Limited
6 Falcon Way
Shire Park
Welwyn Garden City
AL7 1TW
Marea Britanie

Atentie

Nu se recomanda administrarea de medicamente fara consult medical.

Cititi online prospectele medicamentelor, pentru a va informa asupra indicatiilor, modului de utilizare sau reactiilor adverse.

Citeste si

Arhiva
  • Cum recunoastem deficientele de vitamine si ce este de facut Cum recunoastem deficientele de...

    Generalitati Vitaminele sunt importante pentru organism, pentru ca ajuta organismul sa functioneze corect, datorita implicarii in procese metabolice importante din corp (vitaminele au rol in intarirea imunitatii, in procesul de crestere si dezvoltare osoasa, a...citeste mai mult

  • Metode naturale de a reduce dimensiunea sanilor Metode naturale de a reduce...

    Generalitati Sanii pot exista intr-o gama larga de forme si dimensiuni si nu exista un standard pentru acestia. Pentru unele persoane, sanii prea mari pot reprezenta un impediment in efectuarea unor activitati de zi cu zi, iar discutia despre dimensiunile sanilor...citeste mai mult

  • Profilaxia cancerului endometrial Profilaxia cancerului endometrial

    Generalitati Stiinta medicala nu poate explica de ce unii oameni pot face cancer si altii nu. Oamenii de stiinta au studiat pattern-ul general in populatie pentru cancer pentru a intelege care din lucrurile inconjuratoare sau din modul de viata pot sa creasca...citeste mai mult

  • Exercitiile fizice dupa sarcina - cand se pot incepe Exercitiile fizice dupa sarcina -...

    Generalitati Exercitiile fizice dupa sarcina pot imbunatati starea generala a unei persoane. Desi ar putea fi ultimul lucru la care s-ar putea gandi o femeie dupa ce naste, datorita beneficiilor sale, ar trebui luate in calcul. De fapt, acestea ar fi unele dintre cele...citeste mai mult

Comunitate

  • cumparam Herceptin

    Cumparam Herceptin, nu s-a aprobat inca dosarul la CNAS si avem nevoie pentru urmatoarea cura. 0769610245

  •  

    Cere sfatul medicului

    afla raspunsurile la problemele tale

    Afla acum

Clasificarea ATC

Urmareste Sfatul Medicului

Aboneaza-te la Newsletter