Insuficienta respiratorie

Aproximativ orice afectiune a sistemului respirator duce la insuficienta respiratorie. Anumite boli, cum ar fi hipotiroidismul sau apneea de somn, pot determina diminuarea reflexului inconstient de a respira. Supradoza de opiacee sau alcool pot influenta mecanismul respiratiei prin sedarea profunda a acestuia. Obstructia cailor respiratorii, leziunile tesuturilor pulmonare si slabirea musculaturii care, in mod normal, ajuta la patrunderea aerului in plamani, sunt cauza frecvente ale insuficientei respiratorii.

Insuficienta respiratorie se poate declansa si in cazul in care fluxul de sange existent in plamani este anormal, asa cum se intampla in caz de embolie pulmonara. Aceasta disfunctie nu presupune reducerea circulatia aerului in si din plamani si totusi, sangele nu iriga suficient plamanii, iar oxigenul nu este corect extras din aer.

Afectiuni care stau la baza insuficientei respiratorii:
• Obstructia cailor respiratorii - bronhopneumopatia obstructiva cronica, astm bronsic, bronsiectaziile, fibroza chistica, bronsiolita, inhalarea de corpuri straine.
• Respiratie deficitara (disfunctii ale procesului respirator) - obezitate, apnee de somn, hipotiroidism, intoxicatia cu droguri sau alcool.
• Slabiciune musculara - miastenia gravis, distrofie musculara, poliomielita, sindromul Guillain-Barre, accident vascular cerebral, scleroza laterala amiotrofica, leziunile maduvei spinarii.
• Anomalii ale tesuturilor pulmonare - sindromul de detresa respiratorie, pneumonie, edem pulmonar din cauze cardiace sau renale (exces de lichid in plamani), reactii adverse ale medicamentelor, fibroza pulmonara, tumori avansate, radiatii, sarcoidoza, arsuri.
• Anomalii ale peretelui toracic - scolioza, leziuni toracice, obezitatea morbida, diformitati rezultate in urma chirurgiei toracice.

Cel mai frecvent simptom al insuficientei respiratorii este dispneea - sentimentul de sufocare, ca aerul este insuficient. Pentru ca plamanii sa functioneze normal au nevoie de 3% din totaul de oxigen al organismului, in fiecare minut. Acest oxigen va fi preluat si distribuit catre restul sistemelor din organism. Alte organe, cum ar fi creierul, rinichii si inima consuma mult mai mult oxigen pentru a functiona normal, decat "sistemul" organismului care furnizeaza oxigenul. In cazul insuficientei respiratorii, procesul respiratiei este afectat in mod dramatic.

Plamanii pacientilor cu insuficienta respiratorie utilizeaza doar 25% din oxigenul obtinut in urma unei respiratii. In aceasta situatie, oxigenul este insuficient pentru buna desfasurare a sistemelor din organism iar unele dintre acestea vor ceda. Pentru a asigura necesarul de oxigen, plamanii vor fi suprasolicitati, se va instala insuficienta respiratorie si in cele din urma functionarea acestora va inceta. Vor fi grav afectate, chiar iremediabil, rinichii, creierul si tractul digestiv.

Simptomele si semnele insuficientei respiratorii sunt influentate de cauzele care au determinat disfunctia plamanilor si de starea generala de sanatate a pacientului.
Rezistenta organismului si functionarea chiar si partiala a plamanilor vor ajuta pacientul sa identifice si sa depaseasca episodul de insuficienta respiratorie. Unul dintre aspectele de baza in stabilirea diagnosticului este monitorizarea permanenta si masurarea cantitatii de oxigen, a dioxidului de carbon si acid din sange la intervale regulate. Scaderea brusca a nivelului de oxigen din tesutul pulmonar este deteterminat de ingustarea arterelor pulmonare. Nivelul ridicat de dioxid de carbon din sange determina cresterea presiunii la nivelul fluidelor care inconjoara creierul si maduva spinarii.

Insuficienta respiratori este un simptom care necesita interventie medicala de urgenta. Tratamentul poate include:
- bronhodilatatoare si steroizi, eventual antibiotice;
- ventilatie noninvaziva cu presiune pozitiva;
- terapia cu oxigen (oxigenoterapia);
- plasarea pacientului la aparate speciale de respirat sau aplicarea unei masti respiratorii non-invazive.

De regula, cantitatea de oxigen furnizate este mai mare decat necesarul organismului, dar poate fi ajustat ulterior. In cazul pacientilor care prezinta un nivel ridicat de dioxid de carbon, dupa initierea tratamentului, excesul de oxigen poate conduce la inhibarea miscarii de ventilare a plamanilor. Din aceasta cauza doza de oxigen trebuie reglata cu atentie.

Tratamentul trebuie instituit pentru tratarea afectiunilor care au provocat insuficienta respiratorie. De exemplu, in lupta impotriva infectiilor bacteriene, se vor utiliza antibiotice, iar pentru dilatarea cailor respiratorii in cazul persoanelor care sufera de astm se vor administra bronhodilatatoare. Poate fi necesara si administrarea altor medicamente pentru reducerea inflamatiei sau tratarea cheagurilor de sange. Ventilatia mecanica poate fi utila, exceptand cazurile in care insuficienta respiratorie se trateaza rapid.

Deoarece insuficienta respiratorie nu este o boala in sine, ci este rezultatul mai multor afectiuni ale plamanilor, cel mai bun mod de prevenire este tratarea cu promptitudine si eficienta a bolilor de plamani. Astfel, orice pacient care a suferit de o boala pulmonara trebuie tratat imediat pentru orice infectie de tract respirator. Pacientii cu afectiuni pulmonare trebuie sa evite expunerea la poluanti pe cat mai mult posibil.

Daca insuficienta respiratorie s-a declansat pacientul trebuie transportat intr-o unitate de terapie intensiva, unde personalul calificat si echipamentele necesare sunt disponibile pentru acordarea ajutorului de urgenta.