Malaria

Generalitati

Sus
Malaria

Malaria este o afectiune de natura infectioasa ce caracterizeaza zonele tropicale (sau predominant tropicale - cel mai adesea in Africa, Asia de Sud Est, America Centrala si America de Sud) si care poate pune in pericol viata pacientilor. Infectia face parte din clasa parazitozelor, boli determinate de paraziti, protozoare. Malaria este cauzata de protozoarul Plasmodium, transmis prin intermediul unei insecte vector, anume femela tantarului anofel.

Tantarul poate infecta persoana daca este purtatorul protozoarului, insa pacientii se pot infecta (mai rar) si prin intrarea in contact cu sange infectat. Transmiterea malariei poate fi si verticala, de la mama infectata la fat. Malaria nu se poate lua doar daca stam in preajma unui pacient infectat. Pacientii cu malarie acuza in mod repetat febra (acesta fiind cel mai specific si intens simptom) precum si numeroase alte simptome generale, unele similare gripei, cum ar fi mialgii, artralgii, frisoane. In cazurile severe si periculoase de malarie starea pacientului se poate complica cu tulburari ale functiei renale, hepatice, pulmonare, cardiace si cerebrale.

Exista patru speci de Plasmodiu care pot determina aparitia malariei, acestea incluzand Plasmodium falciparum, Plasmodium vivax, Plasmodium ovale si Plasmodium malariae. Recent a fost identificata si a cincea specie de Plasmodium, Plasmodium knowlesi si specialistii sunt deja de parere ca si ea poate fi un important agent patogen pentru oameni. Identificarea corecta a infectiei cu Plasmodiu este foarte importanta, mai ales daca este vorba de Plasmodium falciparum, deoarece in aceasta situatie boala poate fi chiar fatala iar tratamentul clasic, cu clorochina, poate fi in astfel de situatii ineficient. In unele situatii pacientii sunt infectati cu mai multe specii de Plasmodiu, cel mai des fiind incriminate in aparitia clinica a bolii Plasmodium falciarum si Plasmodium vivax.

Fiecare specie de Plasmodium se gaseste intr-o zona geografica reprezentativa (zona endemica), desi, prin migrarea sezoniera a vectorilor aceste areale nu mai sunt la fel de strict respectate. Identificarea exacta a speciilor de Plasmodium se face prin analiza frotiului de sange periferic, fiecare avand paticularitati morfologice care ajuta medicul in stabilirea diagnosticului etiologic cat mai exact.

Malaria poate fi o boala infectioasa endemica ce afecteaza si turistii ce viziteaza tari in care afectiunea ramane o problema de sanatate publica importanta. In aceste situatii (malaria la turisti), semnele clinice de boala pot sa apara la cateva saptamani dupa ce turistul a parasit tara exotica pe care a vizitat-o. Nu de putine ori boala s-a manifestat chiar si la cateva luni sau ani dupa incheierea vacantei, explicatia fiind legata de forma infectanta a protozoarului, si de timpul liber de care are nevoie pentru a ajunge la stadiul matur. Anumite stadii evolutive ale Plasmodiumului vivax si ovale pot ramane in ficat chiar si 5 ani, fara a determina infectia manifesta.

Tabloul clinic al malariei nu este specific, insa din acest motiv, precum si datorita faptului ca in unele situatii malaria poate fi amenintatoare de viata, specialistii ar trebui sa suspecteze un astfel de diagnostic in cazul tuturor pacientilor cu febra si cu istoric (mai mult sau mai putin recent) de calatorii in tari exotice. Specialistii estimeaza ca aproximativ 40% din populatia Planetei traieste in zone endemice pentru malarie, ca aproximativ 350 de milioane de cazuri noi sunt diagnosticate in fiecare an si ca peste 1 milion de pacienti mor datorita acestei boli. Cei mai afectati sunt copii din regiunile Africii Subsahariene, infectati cu Plasmodium falciparum.

Persoanele expuse complicatiilor malariei sunt femeile insarcinate, calatorii cu sistem imun deprimat, si copii cu varsta intre 6 luni si 3 ani. In ciuda gravitatii ei, malaria poate fi tratata.Totusi, unele forme de paraziti pot supravietui tratamentului deoarece isi mentin starea latenta, care ii protejeaza de actiunea medicamentelor. Ei se localizeaza in aceasta forma in ficat si pot fi responsabili de reacutizari ale bolii.

De retinut!
Datorita caracterului periculos al afectiunii, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze unui medic daca prezinta simptome de alarma (febra mare, repetitiva, frisoane, mialgii, pe fondul alterarii starii generale), in special daca au calatorit (indiferent cand) intr-o zona endemica pentru boli tropicale, inclusiv malarie.

Malaria poate fi prevenita daca pacientul se adreseaza medicului anterior plecarii intr-o zona periculoasa pentru astfel de boli. Medicul poate recomanda o serie de medicamente ce se administreaza anterior, in timpul sau dupa calatoria in respectivul areal endemic. Din pacate malaria nu poate fi prevenita intotdeauna, deoarece unii paraziti au dezvoltat rezistenta la actiunea tratamentului.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Cauze
  3. Raspandirea malariei
  4. Simptomatologie
  5. Mecanism fiziopatogenic
  6. Recurenta bolii
  7. Factori de risc
  8. Consultarea unui specialist
  9. Investigatii paraclinice
  10. Optiuni terapeutice
  11. Tratamentul la domiciliu
  12. Tratamentul de specialitate
  13. Tratamentul chirurgical
  14. Alte optiuni terapeutice
  15. Prevenire
  16. Articole similare

Cauze

Sus

Pacientii se pot infecta cu protozoarul atunci cand se deplaseaza in regiuni endemice si sunt intepati de femela tantarului anofel. Pacientii pot fi infectati si daca vin in contact direct cu sangele infectat, insa cazurile transmise pe aceasta cale sunt mai rare. Riscul infectarii depinde de intensitatea transmiterii (doza infectanta, tipul Plasmodiumului), dar si de luarea unor masuri de precautie (in vederea evitarii contaminarii), cum ar fi utilizarea plaselor de tantari, sau a medicatiei profilactice.

Parazitul este introdus in torentul sangvin al pacientului atunci cand tantarul isi ia pranzul hematofag inteapa si regurgiteaza continutul stomacului in vasul sangvin. Sporozoitul de malarie ajunge din sange in ficat (infectand hepatocitul) in cateva minute si ulterior, dupa o perioada de latenta de cateva saptamani, revine in sange. Perioada de latenta corespunde evolutiei sporozoitului in forma periculoasa pentru eritrocit (celula rosie a sangelui), anume merozoit.

In interiorul eritrocitului, parazitul trece prin urmatoarele faze de evolutie, acestea succedandu-se cu rapiditate in doar cateva zile. Cand eritrocitul devine neincapator pentru toate formele parazitului, se sparge si elibereaza in circulatie noi merozoiti care vor infecta alte celule rosii. Procesul se va relua si astfel parazitul se inmulteste rapid si exponential si infecteaza un numarul foarte mare de eritrocite. Ruptura eritrocitelor este semnalata clinic prin aparitia febrei.

Prognosticul si evolutia pacientilor depinde in functie de starea imuna a gazdei. Organismul indivizilor cu imunitate buna poate neutraliza aproape imediat parazitul, impiedicand astfel dezvoltarea clinica a bolii si aparitia complicatiilor ulterioare. In cazul pacientilor cu imunitate deprimata, parazitul se poate inmulti liber si nu exista niciun mecanism propriu gazdei care sa limiteze aceasta dezvoltare. Infectia este cu atat mai periculoasa cu cat agentul patogen este mai agresiv. Dintre speciile de Plasmodium, cel mai periculos este Plasmodium falciparum, care poate fi fatal.

Fiecare specie de Plasmodium are particularitatile sale, prezentate in cele ce urmeaza:
Plasmodium falciparum
:
Este responsabil de malarie in zonele tropicale si subtropicale (in apropierea Ecuatorului). Chiar dupa primele zile de la infectie, P. falciparum poate fi responsabil de aparitia unor complicatii fatale gazdei. P. falciparum este foarte virulent si poate fi responsabil de niveluri foarte crescute de parazitemie, care pot determina aparitia insuficientei de organ. P. falciparum poate suferi procesul de sechestrare in vasele postcapilare mici, datorita faptului ca are proprietati aderente.

Sechestrarea parazitului poate contribui la aparitia tulburarilor statusului mintal si chiar coma (modificari care apar exclusiv in infectia cu P. falciparum). Complicatii apar destul de precoce in infectiile cu P. falciparum si afecteaza in special sistemul nervos central, plamanii si rinichii. O astfel de specie este adesea rezistenta la medicamentele administrate in cazurile comune de malarie (colorichine) si necesita tratament specific. Perioada de incubatie pentru Plasmodium falciparum este de aproximativ o luna, ceea ce impune ca tratamentul profilactic impotriva malariei sa fie administrat chiar si 4 saptamani dupa ce individul s-a reintors dintr-o zona endemica pentru infectie.

Plasmodium vivax, malariae, ovale si knowlesi:
Plasmodium vivax si malariae sunt endemice in special in regiunile tropicale, P. ovale in Africa de Vest, iar P. knowlesi in Asia de Sud-Est. Infectia cu Plasmodium vivax, malariae si ovale nu sunt amenintatoare de viata (nu este la fel de periculoasa precum cea cu P. falciparum), iar pacientul isi poate reveni in cateva luni, chiar si in absenta tratamentului de specialitate.

Infectia cu P. knowlesi poate fi insa mult mai periculoasa si poate pune in pericol viata pacientului. Aceste tipuri raspund in general bine la tratamentul de specialitate si nu au dezvoltat inca rezistenta la tratament. P. vivax, ovale si knowlesi pot ramana in forma dormanta in ficatul individului infectat, ceea ce impune administrarea unui tratament prelungit care isi propune si distrugerea acestor forme.

De retinut!
Diferentierea clinica si de laborator a speciilor infectante este foarte importanta, deoarece conduita terapeutica este influentata de tipul Plasmodiului. Din randul pacientilor cu malarie, 5-7% sunt infectati cu mai multe tipuri de Plasmodiu. P. falciparum si vivax sunt responsabile in special de imbolnaviri noi (nu de recaderi).

Raspandirea malariei

Sus

Malaria este raspandita prin intermediul unui vector, femela tantarului Anofel. Acesta este singurul tip de tantar care poate transmite acest parazit, si de aceea s-a considerat foarte mult timp ca daca tantarul anofel este neutralizat si exterminat, si aceasta boala isi va gasi sfarsitul. Din pacate pentru pacienti si pentru toti indivizii care traiesc in regiuni endemice, exterminarea acestui vector s-a dovedit imposibil de realizat pana in prezent.

Tantarul se infecteaza de la un pacient, ingerand eritrocite care contin parazitul. In intestinul acestuia insa parazitul gaseste conditii prielnice pentru a se dezvolta. Vectorul este considerat ca fiind gazda primara, iar omul (sau alte animale) sunt doar gazde secundare. In intestinul tantarului parazitul se diferentiaza si se inmulteste, formeaza apoi oochisturi din care vor iesi sporozoizi, forme periculoase pentru om.

Sporozoizii ajung in glandele salivare ale tantarului si la urmatorul pranz sunt eliminati impreuna cu saliva in torentul sangvin al gazdei. O particularitate a femelei de tantar Anofel este faptul ca ea se hraneste exclusiv in timpul noptii. Isi cauta “victima” la lasarea serii si se va hrani in timpul noptii. Malaria poate fi transmisa si prin transfuzii realizate cu sange infectat, desi o astfel de cale este destul de rara, datorita metodelor de screening al sangelui practicate in prezent.

Simptomatologie

Sus

Perioada de incubatie (pana cand apar simptomele) variaza foarte mult in functie de tipul Plasmodiului care este raspunzator de infectie:
- Plasmodium falciparum: 9 - 14 zile;
- Plasmodium vivax si ovale: 12 - 18 zile;
- Plasmodium malariae: 18 - 40 zile;
- Plasmodium knowlesi: 11 - 12 zile.

Simptomele pot sa apara si in 7 zile, sau uneori perioada de incubatie poate sa fie mult mai lunga (8-10 luni, in cazul infectiei cu P. vivax sau ovale). Perioada de incubatie poate fi mai lunga in cazul in care pacientul ia deja medicamente cu efect profilactic (chimioprofilaxie) sau daca sistemul imun a avut deja un contact precedent cu un parazit similar.

Variatii ale simptomatologiei
In regiunile endemice pentru malarie indivizii pot fi infectati cu Plasmodium, insa datorita imunitatii sunt a sau paucisimptomatici. Severitatea simptomelor depinde si de starea generala de sanatate a pacientului, si de tipul particular al parazitului, precum si de alte interventii care pot influenta statusul imun global (cum ar fi splenectomie).

Simptome comune
In stadiile precoce, simptomele malariei sunt similare cu ale altor infectii bacteriene sau virale, iar simptomele includ:
- Febra;
- Frisoane;
- Cefalee;
- Transpiratii;
- Astenie;
- Greturi, varsaturi.

Simptomele pot avea caracter ciclic (apar si dispar) si recurent, si au diferite intensitati si durate. Cel mai adesea, la debutul bolii insa, simptomele nu respecta intotdeauna schemele traditionale si clasice, ceea ce poate deruta clinicianul. Caracterul ciclic al acuzelor se datoreaza ciclului de viata al parazitului si respecta etapele acestuia de inmultire, invadare a torentului sangvin sau eliberare din hepatocite. Ciclul de repetare al simptomelor este un indicator major ca pacientul sufera de malarie.

Desi periodicitatea febrei (cel mai specific simptom) nu se manifesta inca de la inceput, ulterior ea devine destul de sugestiva:
- Plasmodium falciparum, vivax, ovale: febra apare la 48 de ore (Atentie insa: periodicitatea lipseste cel mai frecvent la P. falciparum);
- Plasmodium malariae: febra apare la 72 de ore.
Pacientii cu infectii combinate (sincrone, si cronice) se prezinta cel mai adesea cu febra clasica si nu acuza periodicitate.

Alte simptome
In general simptomele malariei sunt nespecifice si se manifesta sub forma unei gripe sau raceli, tabloul clinic incluzand:
- Febra;
- Cefalee;
- Tuse (uscata, neproductiva);
- Alterarea starii generale, astenie;
- Mialgii, artralgii;
- Simptome gastrointestinale: diaree la unii pacienti.

In cazuri mai rare, pacientii pot prezenta si: alterarea starii de constienta, parestezii, paralizii, convulsii. Cei mai susceptibili la a dezvolta astfel de simptome sunt pacientii cu status imun alterat. Pacientii cu sistem imun competent sunt de cele mai multe ori paucisimptomatici sau au doar o anemie usoara. Tabloul clinic al malariei este foarte variat si exista numeroase afectiuni care au simptome similare malariei (si vice versa). Din acest motiv este foarte important ca pacientul sa se adreseze medicului daca la un anumit interval dupa intoarecerea dintr-o tara exotica dezvolta semne si simptome de alarma.

Simptomele malariei severe
Malaria in cele mai severe cazuri se manifesta prin urmatoarele:
- Malarie cerebrala: o astfel de localizarea apare aproape exclusiv in cazurile de malarie prin infectie cu P. falciparum. Pacientii pot intra chiar si in coma;
- Anemie severa: anemia asociata malariei are etiologie plurifactoriala si este si ea asociata infectiei cu P. falciparum. In cazul pacientilor cu imunitate slabita, anemia poate sa apara secundar atacului parazitar asupra eritrocitului si pierderii (prin distructie fizica) a masei de celule rosii;
- Insuficienta renala: este o complicatie mai rara a infectiei. Apare in situatia in care eritrocitele infectate cu parazit adera la microvasele din cortexul renal, ceea ce se traduce adesea prin dezvoltarea insuficientei renale oligurice. Insuficienta renala care apare pe acest fond (al malariei) este adesea reversibila si dispare dupa eliminarea infectiei si tratarea pacientului. Pana cand functia rinichilor este in intregime recuperata, pacientii au insa nevoie de dializa suportiva. Doar in cazuri foarte rare, infectia cronica cu P. malariae poate determina aparitia sindromului nefrotic;
- Simptome respiratorii: pacientii cu malarie pot dezvolta acidoza metabolica si distres respirator asociat. In plus, in anumite cazuri poate sa apara chiar si edemul pulmonar.

Mecanism fiziopatogenic

Sus

Parazitul are doua gazde: gazda primara, tantarul, si gazda secundara sau definitiva, omul (sau animalul intepat de tantar). La om, malaria are doua faze distincte, foarte importante in procesul patogen in ansamblu, anume faza exoeritrocitara si faza eritrocitara. Faza exoeritrocitara implica infectarea hepatocitului si cantonarea parazitului la acel nivel, in timp ce faza eritrocitara implica afectarea directa a celulelor rosii.

Cand individul este intepat de catre tantarul infectat cu malarie, parazitul este efectiv injectat in torentul circulator. Parazitul se localizeaza in glandele salivare ale tantarului si la fiecare pranz hemofag este introdus in organismul gazda. Din circulatie, parazitul (sub forma de sporozoit - parazit intracelular) migreaza direct in ficat unde intra in hepatocite (celulele hepatice). Dupa ce patrund in ficat (in maxim jumatate de ora de la inoculare), parazitii se reproduc, fara a produce insa simptome clinic manifeste timp de 6-15 zile.

Perioada de incubatia este insa diferita in functie de specia care a cauzat malaria: 9 - 14 zile pentru P. falciparum, 12 - 18 zile pentru P. vivax si ovale, 18 - 40 de zile pentru P. malariae, 11 - 12 zile pentru P. knowlesi. In ficat se vor diferentia in paraziti ce vor rupe efectiv membranele celulare si vor migra in circulatie, invadand eritrocitul si declansand cea de-a doua faza a infectiei, cea caracterizata prin simptome clinice de sine statatoare.

In interiorul eritrocitului parazitul se multiplica din nou si periodic sparge membranele celulare, reversandu-se in jurul eritrocitului infectat initial si intrand ulterior in alte celule anterior sanatoase. Aceasta invazie si infectie in valuri corespunde din punct de vedere clinic febrei recurente care apare la intervale de timp (mai mult sau mai putin) regulate. Simptomele apar la intervale de 48 de ore in cazul infectiei cu P. vivax sau ovale, si la fiecare 72 de ore in cazul infectiei cu P. malariae. P. falciparum nu determina aparitia unei febre regulate, ciclice.

Unii paraziti raspunzatori de malarie, cum ar fi tipurile P. vivax si P. ovale nu trec atat de repede din faza exoeritrocitara in cea eritrocitara, ci raman in stare dormanta (inactiva), in ficat, timp de cateva luni (in mod tipic 6-12 luni) sau chiar cativa ani. Aceasta stare se numeste hipnozoit si existenta ei este incriminata in aparitia recaderilor sau reacutizarilor malariei, in cazurile pacientilor care par a raspunde adecvat la tratament.

Dupa ce sunt depasite stadiile initiale ale infectiei, pot sa apara complicatii vitale (care ameninta viata pacientului) si care lasate netratate pot culmina cu decesul pacientilor. Cele mai rapide complicatii apar in cazul infectiilor cu P. falciparum si P. knowlesi. In schimb, infectia cu P. vivax, P. malariae si P. ovale sunt autolimitante, deci chiar daca pacientul nu primeste un tratament adecvat, organismul poate limita infectia.

Parazitul este aparat de atacul imun al organismului datorita faptului ca ajunge foarte repede in ficat si intra in celulele proprii acestui organ, devenind astfel invizibile si nedetectabile pentru sistemul imun. Parazitii detectati in circulatie sunt insa distrusi in splina.

De retinut!
Malaria este o problema complicata mai ales daca apare la femeile insarcinate deoarece poate determina nasterea unor feti morti, avorturi spontane, favorizeaza mortalitatea infantila si greutatea mica la nastere. Infectia cu P. falciparum este cea mai periculoasa dintre toate deoarece poate sa se complice chiar si cu moartea mamei. Datorita riscurilor foarte mari, femeile insarcinate trebuie sa evite zonele endemice pentru malarie.

Recurenta bolii

Sus

Malaria determinata de P. falciparum poate sa reapara la intervale regulate chiar si 2 ani, daca tratamentul nu este realizat in intregime. Malaria cauzata de P. vivax si P. ovale poate sa reapara la intervale neregulate chiar si 3 sau 4 ani, insa tratamentul corect administrat poate preveni aparitia recaderilor. P. malariae poate sa ramana in sangele persoanei infectate chiar si 30 de ani, de cele mai multe ori fiind vorba de o infectie cronica asimptomatica.

Factori de risc

Sus

Specialistii au identificat o serie de factori care pot creste riscul pacientilor de a fi infectati cu malarie sau de a dezvolta o forma severa de boala.

Cei mai des intalniti si cei mai importanti sunt enumerati in continuare:

- Domiciliul stabil, sau efectuarea unor calatorii in zone endemice pentru malarie. Cele mai periculoase regiuni, din acest punct de vedere sunt: Africa Sub-Sahariana, Papua Noua Guinee, Insulele Solomon, Vanuatu, regiunea Amazonului si bazinul Fluviului Orinoco din America de Sud, unele regiuni din Indonezia, Filipine, Africa de Vest;
- Nerespectarea recomandarilor de protectie impotriva infectarii, chiar daca individul este fortat sa calatoareasca in regiunile respective: neadministrarea medicatiei preventive impotriva malariei (aceasta trebuie administrata inaintea, in timpul si dupa intoarcerea din zona afectata), desfasurarea activitatilor in aer liber la lasarea serii (in momentul cand femelele de tantar anofel devin active).

Riscul indivizilor de a face malarie clinic semnificativa depinde de:

- Varsta;
- Istoricul expunerii la infectie;
- Sarcina.

Majoritatea adultilor care traiesc in zone in care malaria este endemica au dezvoltat imunitate (cel putin partiala) fata de aceasta infectie si din acest motiv pot suferi de malarie cronica insa aceasta este adesea paucisimptomatica si nu apare aproape niciodata in forme severe. Copii mici sunt insa expusi mai mult decat adultii riscului de a dezvolta forme severe de malarie, deoarece nu au imunitate.

Riscul femeilor insarcinate de a se confrunta cu complicatii grave ale malariei este mult mai crescut comparativ cu al populatiei generale, deoarece pe toata durata sarcinii sistemul imunitar al femeii este slabit (pentru a tolera fatul) si organismul devine vulnerabil in fata agresorilor. Malaria are o evolutie neasteptata (in sensul de grava) in cazul femeilor insarcinate, copiilor mici, pacientilor varstnici si pacientilor cu probleme medicale concomitente, precum si in cazul pacientilor splenectomizati.

Consultarea unui specialist

Sus

Specialistii recomanda pacientilor care au fost intr-o zona recunoscuta pentru existenta vectorilor si dezvolta semne sau simptome sugestive pentru o afectiune infectioasa (simptome similare starilor gripale: febra, frisoane, mialgii, cefalee, greturi) sa se adreseze cat mai rapid unui medic in vederea investigarii starii de sanatate si stabilirii unui diagnostic corect si instituirii unui tratament prompt si eficient.

Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este o abordare terapeutica foarte utila, ce consta in supravegherea atenta a evolutiei pacientului a carui stare nu este atat de grava incat sa impuna administrarea imediata a unui tratament. Daca starea sistemului imun este foarte buna si infectia nu este cu un tip periculos de Plasmodium, cel mai probabil pacientul isi va reveni fara tratament.

Insa daca starea se agraveaza, medicul trebuie sa fie pregatit in orice clipa sa intervina cu un tratament care sa poata stopa evolutia procesului patogen si care sa asigure vindecare pacientului. Malaria se poate dovedi foarte periculoasa, deci pacientul nu trebuie sa astepte ca simptomele sa escaladeze (mai ales daca prezinta factori de risc) inainte sa se adreseze medicului, ci trebuie sa apeleze la ajutor de specialitate cat mai rapid.

In cazul pacientilor cu infectie cronica si care traiesc in zone endemice pentru aceasta afectiune, expectativa vigilenta este foarte importanta in terapia generala si managementul fiecarui caz in parte. Simptomele care pot sugera malarie sunt destul de nespecifice si pot fi clasificate mai degraba ca simptome similare gripei, care apar intr-o gama foarte larga de boli, infectioase sau nu.

Expectativa vigilenta nu este o abordare terapeutica eficienta si in cazul turistilor, care dezvolta boala ca urmare a calatoriilor in areale endemice pentru malarie. In astfel de situatii medicul va aplica un tratament imediat, curativ pacientului. In cazul in care pacientul sesiseaza modificarea simptomelor, in sensul ameliorarii sau agravarii lor, aparitia unor simptome noi sau degradarea semnificativa a starii de sanatate, este sfatuit sa se adreseze cat mai rapid medicului.

Specialisti care pot fi consultati
In vederea investigarii si diagnosticarii de specialitate a simptomelor si instituirii unui tratament curativ, pacientul se poate adresa, sau poate fi trimis urmatorilor medici:
- Medicului de familie;
- Medicului internist;
- Pediatrului;
- Medicului infectionist.
Daca pacientii s-au intors din tari exotice si prezinta simptome de alarma, cel mai sigur este sa se prezinte inca de la inceput la unul din spitalele de boli infectioase, unde specialistii pot lua mult mai rapid masuri diagnostice si de tratament.

Investigatii paraclinice

Sus

In vederea diagnosticarii de certitudine, medicii vor realiza o serie de investigatii de laborator, precum si investigatii fizice. Astfel, adunand datele obtinute, pot exclude alte afectiuni si pot stabili mult mai corect diagnosticul de certitudine.
Diagnosticul diferential trebuie facut in cazul malariei datorita nespecificitatii simptomelor, iar cele mai frecvente afectiuni care intra in discutie sunt:
- Gripa;
- Babesioza;
- Febra tifoida;
- Leptospiroza;
- Tripanosomiaza africana (boala somnului).

Examenul fizic al pacientului suspectat de malarie poate evidentia semne fizice, in functie de tipul Plasmodiului infectant. Severitatea manifestarilor fizice este influentata de contactul cu parazitul si de varsta pacientului, precum si de anumiti factori genetici. In perioada initiala a bolii periodicitatea febrei (considerata tipica pentru malarie) nu se manifesta atat de frapant incat sa ofere un indiciu clar medicului.

In plus, infectiile cu P. falciparum nu sunt caracterizate de aceasta periodicitate. Majoritatea pacientilor cu malarie nu au un tablou fizic foarte sugestiv, insa splenomegalia pare sa fie prezenta la majoritatea pacientilor. Malaria severa apare in cele mai multe cazuri in infectia cu P. falciparum, cand starea pacientului se poate complica cu ruptura de splina (urgenta chirurgicala care poate ameninta supravietuirea pacientului daca nu este rezolvata in timp util).

Diagnosticul de malarie trebuie sustinut intotdeuna cu investigatii paraclinice care sa demonstreze prezenta parazitului in sangele periferic. Pentru aceasta se vor realiza frotiuri din sangele periferic al pacientului. O exceptie o face insa P. falciparum, care poate sa nu se gasesca in sangele periferic. Malaria trebuie suspectata la toti pacientii cu simptome malaria-like, cu trombocitopenie, limfopenie, limfocite atipice la examinarea micoscopica si un nivel crescut al lactat dehidrogenazei (LDH).

Se recomanda realizarea mai multor frotiuri din sangele periferic, la intervale diferite (12-24 de ore). Cea mai mare probabilitate de suprindere a parazitului in sangele periferic este inregistrata la scurt timp dupa un puseu febril, si chiar mai bine, in timpul acestuia. Se pot realiza frotiuri groase si frotiuri subtiri. Cele groase sunt mai utile in diagnosticarea parazitului, comparativ cu cele subtiri. Sangele necesar realizarii acestor frotiuri este recoltat din pulpa degetului, prin inteparea cu un ac de seringa steril. In urma acestor determinari se va stabili nu numai existenta in sine a parazitului, dar si densitatea lui in sange.

In cazul in care la frotiu nu sunt identificati paraziti, insa exista o inalta suspiciune clinica, medicul va recolta alte probe de sange la 8 sau 12 ore (in urmatoarele 36 de ore). Frotiurile se vor realiza periodic si pe toata durata tratamentului, pentru a se determina daca numarul parazitilor (concentratia acestora) scade semnificativ ca raspuns la tratament.

Frotiul de sange periferic este considerat cea mai importanta metoda de diagnostic a malariei iar indicatiile sale includ:
- Calatorii in zone endemice pentru malarie si prezentarea unor simptome de alarma;
- Expunerea (contactul direct) cu tantarii.

Metode diagnostice alternative
Metodele alternative de diagnostic al malariei sunt indicate doar daca rezultatele frotiului nu pot fi folosite, sau daca acesta nu se poate realiza. In momentul de fata se pot realiza urmatoarele teste care pot ajuta clinicianul in stabilirea diagnosticului de malarie:
- Detectarea anticorpilor monoclonali la proteina bogata in histidina 2 (prin teste imunocromatografice);
- Teste rapide pentru investigarea LDH-ului parazitului pot fi utilizate pentru diferentierea P. falciparum de alte tipuri de Plasmodium;
- Reactie de polimerizare in lant (PCR): este o tehnica foarte buna, superioara frotiului de sange periferic din punct de vedere al sigurantei rezultatelor, insa este mult mai scumpa.

Analiza sangelui este foarte importanta in cadrul probelor care pot stabili diagnosticul de certitudine al malariei, mai ales in cazul turistilor intorsi din zone afectate, care prezinta si simptome. La aceste categorii de pacienti malaria este sugerata prin triada alcatuita din trombocitopenie, nivel crescut de LDH si limfocite cu aspect atipic. In general, culturile hematologice trebuie recoltate de la pacientii febrili.

Cele mai importante modificiari includ:

- Scaderea valorilor hemoglobinei (la 25% dintre pacienti, cel mai des la copii);
- Trombocitopenie (la 50- 68% dintre pacienti);
- Leucocitoza (la mai putin de 5% dintre pacienti).

Se recomanda de asemenea investigarea functiei hepatice (mai mult de jumatate dintre pacienti au rezultate anormale la aceste analize), precum si realizarea ionogramei (stabilirea valorilor ionilor), cu accentuarea sodiului. Se vor efectua si investigatii care pot obiectiva hemoliza (haptoglobina, LDH, numaratoarea reticulocitelor). Hipoglicemia poate sa apara si ea la pacientii cu malarie.

De retinut!

Daca pacientul prezinta modificarea statusului mental chiar si in conditiile in care exista o infectie cu P. falciparum certificata prin testele paraclinice, se recomanda efectuarea unei punctii lombare pentru excluderea unei eventuale meningite bacteriene.

Optiuni terapeutice

Sus

In prezent exista o gama eficienta de medicamente care pot preveni aparitia malariei si care sunt eficiente si in tratarea acesteia, odata aparuta. In alegerea medicamentului care va fi administrat pacientului, medicul va tine cont de anumite aspecte, printre care se numara si:
- Scopul administrarii: curativ sau preventiv;
- Starea de sanatate de fond, inclusiv eventuale sarcini (in cazul femeilor);
- Impactul malariei asupra organismului (cat de mult este afectat pacientul);
- Zona geografica in care pacientul a calatorit si de unde se presupune ca s-a infectat;
- Rezistenta parazitului la medicament (pentru anumite tipuri de Plasmodium se cunoaste deja ca exista rezistenta la tratament);
- Riscul de aparitie a complicatiilor sau efectelor secundare semnificative;
- Forma farmaceutica pe care pacientul o suporta (capsula, fiola, injectie).

Malaria este o afectiune rara in Europa, insa este raspandita si in alte parti ale Globului, iar tranzitul turistic o aduce din nou in atentia specialistilor. Specialistii recomanda turistilor sa se informeze din timp daca vor vizita tari exotice, pentru a se pune la curent cu bolile tropicale cu care se pot confrunta. Daca in arealul geografic ce urmeaza a fi vizitat exista pericole de boli infectioase, cel mai sigur este ca anterior inceperii calatoriei sa fie consultat si un medic specialist de boli infectioase, care poate alcatui un plan eficient care sa previna contaminarea individului.

In cazul pacientilor diagnosticati cu malarie, optiunile terapeutice vor tine seama si de:
- Tipul Plasmodiumului care a determinat boala;
- Severitatea infectiei;
- Starea globala de sanatate;
- Rezistenta parazitului la tratamentul disponibil pana in prezent.

De retinut!
In cazul in care pacientii au un tablou clinic ce ridica probleme diagnostice si au calatorit in zone geografice in care malaria este inca o importanta problema de sanatate publica, insa primele rezultate ale testelor paraclinice nu identifica parazitul, pacientului i se vor recolta periodic probe de sange (recoltarea poate fi repetata chiar si de 3-4 ori) pentru a confirma sau infirma malaria. Unele investigatii paraclinice se vor repeta si pe toata durata tratamentului medicamentos, pentru a se obiectiva raspunsul organismului la tratament.

Varsta pacientului si starea generala de sanatate sunt printre cei mai importanti factori de care se va tine cont in alegerea tratamentului cu rol preventiv sau curativ. Femeile insarcinate, copii, batranii, pacientii imunodeprimati sunt categorii de risc care necesita o atentie deosebita.

Tratamentul la domiciliu

Sus

Specialistii sfatuiesc turistii care isi planifica vacante in tari exotice sa se intereseze din timp in legatura cu bolile care pot circula in regiunile respective, deoarece unele pot fi prevenite prin administrarea unui tratament preventiv. Acesta trebuie insa stabilit si discutat cu medicul infectionist, pacientul fiind sfatuit sa respecte intocmai recomandarile specialistului, atat in ceea ce priveste dozajul, cat si perioada de administrare.
De retinut!
Daca veti calatori in regiuni in care asistenta medicala este deficitara, medicul dumneavoastra poate organiza o trusa de prim ajutor in care sa fie incluse si medicamente antimalarice, in cazul in care veniti in contact cu un tantar anofel, medicamente care sa va asigure un minim de ingrijire medicala pana cand veti ajunge la un spital.

Medicamentele din aceasta trusa trebuie considerate ca un ajutor temporar, care sa va fie de folos maxim 24 de ore. Ideal ar fi ca in acest interval sa fiti preluati de catre un medic de la un spital din regiunea respectiva.

Tratamentul de specialitate

Sus

Malaria poate fi prevenita si tratata prin administrarea unor medicamente speciale numite antimalarice. Malaria este o afectiune foarte periculoasa, si ramane o problema de sanatate in foarte multe tari din Africa, America Latina si Asia. Fiecare regiune are insa o alta prevalenta a imbolnavirilor precum si un alt tip de Plasmodium care este responsabil pentru aceste imbolnaviri. Aceste detalii sunt cunoscute de catre specialisti si in functie de particularitatile regiunii, pacientului ii poate fi recomandat un anumit tratament, initial preventiv, ulterior curativ.

Unele tipuri de Plasmodium au dezvoltat deja rezistenta la tratamentul medicamentos clasic, si din acest motiv este importanta diagnosticarea de certitudine, inclusiv a tipului de Plasmodium, si cunoasterea cu exactitate a zonei in care a calatorit pacientul. Tipul Plasmodiumului trebuie stiut deoarece infectia cu P. falciparum, de exemplu, are o serie de complicatii si o evolutie imprevizibila, care impun administrarea de urgenta a unui tratament de specialitate.

Tratamentul de specialitate se administreaza conform urmatoarelor considerente:

- Specia parazitului: in cazul in care pacientul este infectat cu P. falciparum, situatia devine o urgenta medicala, ce trebuie tratata imediat. Infectia cu celelalte tipuri de Plasmodium nu este la fel de grava, iar in unele situatii este chiar autolimitanta;
- Densitatea parazitului: in situatia in care densitatea parazitului in sangele periferic depaseste 5%, medicul poate decide sa administreze tratamentul direct pe cale intravenoasa si nu pe cale orala, pentru a se asigura ca astfel eficacitatea este maxima iar efectele apar in cel mai scurt timp;
- Starea de sanatate a pacientului: exista un risc considerabil mai crescut de aparitie a complicatiilor, daca pacientul sufera si anumite boli cronice, daca are varste extreme (foarte mici sau inaintate) sau daca, din diverse motive este imunocompromis. In functie de categoria la risc de care apartine pacientul, medicul ii va recomanda un anumit tratament;
- Rezistenta cunoscuta a parazitului la tratament: este foarte important de cunoscut anterior inceperii tratamentului. De exemplu, P. falciparum este deja rezistent in numeroase regiuni la efectul clorochinelor.

Pe durata tratamentului, pacientului ii vor fi recoltate periodic analize, pentru a se stabili cursul infectiei si modul in care parazitul este influentat de medicamentele administrate. Majoritatea antimalaricelor se administreaza pe cale orala, insa in anumite situatii (complicatii, agravarea starii pacientului) medicul poate prefera si administrarea intravenoasa. Daca nu apar complicatii, febra pacientului poate sa dispara dupa 36-48 de ore, iar parazitul va fi eliminat din circulatie in urmatoarele 2- 3 zile.

Optiunile terapeutice si schemele medicamentoase se modifica, in speranta ca astfel evolutia pacientilor, chiar si a celor cu complicatii aparute ca urmare a infectiei cu P. falciparum, se va ameliora, iar malaria va putea fi tratata cat mai eficient. Variantele terapeutice includ in prezent mai multe medicamente ce pot fi eficiente atat ca tratament preventiv, cat si curativ.

Tratamentul preventiv


In functie de destinatia individului, medicii pot stabili un anumit tratament cu rol preventiv, care sa corespunda schemelor actuale, realizate de autoritatile in domeniu.
Medicamentele standard administrate cu scopul de a preveni aparitia malariei sunt:
1. Clorochina: tratamentul trebuie inceput cu 1-2 saptamani anterior plecarii in zona afectata si trebuie continuat saptamanal pe toata durata sederii, si prelungit timp de 4 saptamani dupa intoarcerea acasa. Clorochina este eficienta in vederea prevenirii tratamentului cu P.vivax si chiar P. falciparum, insa doar in arealele geografice in care pana in prezent nu a fost confirmata aparitia rezistentei la astfel de medicamente;

De retinut!
P. falciparum prezinta rezistenta puternica in anumite zone geografice la clorochina, in special in zonele in care infectia este endemica, in special in Africa. Aceasta rezistenta este relativ rar intalnita pentru P. vivax, P. malariae si P. ovale, care raman in continuare sensibile la aceste medicamente.

2. Meflochina: are indicatii si schema de administrare similara cu clorochina (tratamentul se incepe cu 1-2 saptamani anterior plecarii, se continua pe durata sejurului si se prelungeste cu 4 saptamani dupa parasirea zonei de pericol). Specialistii insista ca meflochina sa nu se administreze pacientilor cu istoric recent sau activ de depresie sau alte tulburari psihice;

3. Doxicilina: este o optiune pentru pacientii care nu pot primi meflochina. Doxicilina este insa interzisa femeilor insarcinate si copiilor cu varsta mai mica de 8 ani. Se administreaza similar celorlalte antimalarice;

4. Primachina: este indicata cu scopul evitarii recurentelor P. vivax si P. ovale. Administrarea ei poate elimina parazitii aflati in stare dormanta (hipnozoiti) din ficat. Se recomanda administrarea ei timp de 2 saptamani dupa ce pacientul a parasit zona endemica pentru astfel de tipuri de Plasmodium. Deoarece pot aparea complicatii hemoragice in urma tratamentului cu acest medicament, pacientii trebuie testati anterior inceperii tratamentului pentru deficitul de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.

5. Malarona: este o combinatie alcatuita din doua antimalarice (atovaquona si proguanil). Indicatia ei principala este prevenirea infectiei cu P. falciparum. Adultii trebuie sa ia o tableta zilnic, 1 sau 2 zile anterior patrunderii in zona endemica si trebuie sa continue sa isi administreze tratamentul prescris pe toata durata sejurului in acea zona, pentru ca eficienta tratamentului sa fie maxima. Tratamentul se continua 7 zile dupa intoarcere la domiciliu.

Tratamentul curativ
Infectia activa cu P. falciparum este considerata o urgenta medicala si impune internarea pacientului in spital, unde va primi ingrijirile corespunzatoare. Infectiile cu P. vivax, ovale si malariae nu sunt atat de grave si pacientul poate fi tratat si ambulator. Tratamentul de specialitate include atat masuri suportive, cat si administrarea antimalaricelor specifice.

Datorita rezistentei din ce in ce mai crescute la medicamentele clasice, malaria se trateaza in anumite cazuri cu combinatii terapeutice. Terapia combinata a devenit deja standard pentru infectia cu P. falciparum. Antimalaricele noi aparute pe piata, cum ar fi Artemisinins devin din ce in ce mai des parti de baza ale regimurilor polimedicamentoase. Aceste preparate nu sunt insa disponibile in toate regiunile, si din aceste motive cele mai recomandate combinatii raman cele pe baza de Malarona si Chinina.

Schemele terapeutice eficiente recomanda urmatoarele tratamente, in functie de tipul Plasmodiumului infectant:
- Clorochina plus primachina: pentru malaria cauzata de P. vivax si P. ovale;
- Clorochina: pentru malaria cauzata de P. malariae;
- Terapie pe baza de chinina, terapie alternativa (proguanil sau meflochina): pentru malaria cauzata de P. falciparum.

Clorochina este considerata foarte eficienta in tratarea infectiei cauzate de P. ovale sau P. malariae, dar si P. falciparum in zonele in care acesta inca isi mai pastreaza susceptibilitatea, si pana recent a fost considerat tratamentul standard al malariei. Plecand de la modelul ei au fost realizate numeroase alte preparate utile in combaterea infectiei. Poate fi utilizata si pentru profilaxia bolii, nu doar pentru tratament.

Este un preparat contraindicat pacientilor cu hipersensibilitate la el si la compusii similari, celor cu psoriazis, pacientilor cu modificari ale retinei. Administrarea zilnica poate determina aparitia cefaleei, greturilor, discraziilor sangvine si (rar) retinopatiilor. Pacientii sunt sfatuiti ca pe durata tratamentul cu clorochina (indiferent de scopul acestuia: profilactic sau curativ) sa isi realizeze controale oftalmologice periodice si sa acorde atentie deosebita eventualelor modificari ale campului vizual. De-a lungul timpului clorochina nu a manifestat efecte teratogene.

Tratamentul infectiilor rezistente la clorochina
Tratamentul infectiilor produse de tulpini de P. falciparum sau vivax care au dezvoltat deja rezistenta la tratament este intotdeauna mai dificil. Optiunile terapeutice includ: chinina, meflochina, doxicilina, coartem precum si combinatii ale acestora.

Chinina sulfat este un medicament ce poate fi administrat doar in tratamentul curativ al malariei si nu are rol profilactic. Poate fi utilizat in combinatii pentru tratarea malariei induse de P. falciparum, cand este administrata alaturi de doxicilina sau tetraciclina sau clindamicina. Chinidina gluconat este o alternativa folosita in administrarile intravenoase. Chinidina se poate admininstra oral, sau in injectii intramusculare profunde. Este contraindicata pacientilor cu nevrita optica precum si celor cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza.

Este contraindicata femeilor insarcinate si administrarea ei poate induce aparitia aritmiilor cardiace, deci impune precautie in special in cazul pacientilor cu istoric de palpitatii si tulburari de ritm. Important: nu trebuie administrata pacientilor din Asia de Sud-Est, deoarece in acea regiune eficienta ei incepe sa scada. Se pare insa ca mai este eficienta in Thailanda.

Doxicilina este un produs administrat atat in scop preventiv cat si terapeutic. Se recomanda integrarea ei in combinatii terapeutice eficiente impotriva malariei cauzate de P. falciparum (in mod tipic prin combinarea cu chinina). Poate fi administrata atat adultilor cat si copiilor si nu este contraindicata decat pacientilor cu hipersensibilitate si functie hepatica sever alterata. Dozele trebuie reduse in cazul pacientilor cu afectiuni renale iar in timpul tratamentului pacientii trebuie sa evite expunerea prelungita la soare, deoarece pot sa apara fenomene de fotosensibilitate. Este foarte eficienta in tratarea infectiilor din Thailanda si Kenia.

Meflochina se recomanda atat pentru tratamentul cat si pentru profilaxia malariei rezistente la clorochina. Este contraindicata pacientilor cu epilepsie si cu afectiuni convulsive, celor cu tulburari psihiatrice severe, precum si celor cu tulburari de ritm cardiac. Tratamentul cu meflochina poate avea reactii adverse gastrointestinale si nervoase destul de pronuntate si din aceste motive nu este intotdeauna prima optiune. Alte efecte secundare includ greturi, convulsii si psihoze.

Coartem este indicat pentru tratamentul malariei acute, necomplicate, cauzata de P. falciparum. Se recomanda administrarea cu precautie in cazul pacientilor cu tulburari electrolitice (inclusiv hipokaliemie, hipomagneziemie). Cele mai frecvente reactii adverse includ cefalee, ameteli, pierderea apetitului, febra. Combinatii terapeutice foarte utilizate includ chinina plus pirimetamina, chinina plus clindamicina (combinatie recomandata copiilor cu varsta sub 8 ani si femeilor insarcinate).

Daca pacientul nu tolereaza administrarea orala, tratamentul se poate administra si pe cale intravenoasa. Aceasta cale este preferata si cand infectia este atat de avansata incat riscul de complicatii este foarte mare si apar probleme legate de supravietuirea pacientului.

Tratamentul anti-recidiva
Exista pacienti care prezinta simptome clinice la cativa ani dupa contactul infectant sau pot prezenta astfel de simptome dupa ce infectia initiala a fost vindecata, aparent cu succes. Recurentele malariei sunt mai des intalnite in cazul infectiilor cu P. vivax si P. ovale datorita capacitatii acestor tipuri de Plasmodium de a ramane in ficat in stadiul de hipnozoit (inactiv din punct de vedere patogen, dar care se poate activa in orice moment). Prevenirea recurentelor poate fi realizata prin administrarea de primachina.

De retinut!
Specialistii recomanda turistilor urmatoarele:
- Sa nu fie insotiti de copii mici atunci cand calatoresc in zone tropicale, mai ales in cele in care deja s-a inregistrat rezistenta la clorochina;
- Sa fie foarte atenti atunci cand isi administreaza tratamentul, deoarece pentru ca eficienta lui sa fie maxima, trebuie sa se respecte intocmai sfaturile medicului privind perioada si intervalul de administrare;
- Femeile insarcinate ar trebuie sa se sfatuiaca foarte atent cu medicul infectionist in legatura cu tratamentul preventiv impotriva malariei. Morbiditatea si mortalitatea sunt foarte diferite in cazul acestei grupe de paciente. Tratamentul neadecvat sau infectia trenanta poate determina aparitia greutatii mici la nastere, nasterii premature sau chiar pierderea sarcinii.

Tratamentul chirurgical

Sus

Malaria este o afectiune de natura infectioasa, pentur care tratamentul este exclusiv unul medical. Nu exista tratament chirurgical impotriva malariei.

Alte optiuni terapeutice

Sus

Cazurile severe de malarie pot fi tratate si prin transfuzii sangvine, insa doar in urmatoarele situatii:
- Densitatea parazitului este mai mare de 10% (acesta reprezentand procentul de eritrocite infectate in sangele periferic);
- Infectia s-a complicat cu afectarea starii de constienta (pacientul are confuzie severa);
- Au aparut complicatii hepatice si renale.

Schimbarea sangelui prin transfuzie este considerata cea mai rapida metoda de eliminare a parazitului din organism. Procedura presupune scoaterea sangelui pacientului simultan cu introducerea sangelui izogrup de la donator. Astfel, prin respectarea simultaneitatii, cantitatea de sange din organismul pacientului ramane constanta. In acelasi timp pacientului ii este administrat pe cale intravenoasa si chinina. Ulterior, densitatea parazitului in sangele periferic este verificata periodic, la un interval de 12 ore pana cand scade sub 1%.

Prevenire

Sus

Prevenirea imbolnavirilor este posibila si din acest motiv specialistii insista ca orice turist care viziteaza o tara exotica (indiferent de durata sejurului) sa se informeze cu privire la bolile care circula in regiunile respective. Prevenirea este foarte importanta si uneori poate salva viata individului, asigurand ca din vacanta sa se intoarca doar cu amintiri placute si nu cu boli atat de riscante cum este malaria.

Masurile cu efect protector includ in principal protejarea impotriva atacului tantarilor si administrarea de medicamente impotriva malariei. Specialistii recomanda insa femeilor insarcinate si copiilor mici drept cea mai eficienta metoda de protectie evitarea calatoriilor in astfel de regiuni. Aceste doua categorii de indivizi sunt expusi unui risc mai crescut si din acest motiv se considera mult mai sigur un astfel de sfat.

Turistii pot afla mai multe informatii despre bolile care circula in anumite regiuni ale Globului accesand Internetul si ulterior pot discuta cu medicul infectionist care sunt cele mai eficiente metode de protectie imptoriva lor, metode care trebuie intotdeauna adaptate statusului imun si conditiei fizice generale a pacientului.

Prevenirea intepaturilor de tantari

In vederea prevenirii intepaturilor de tantar, specialistii recomanda:
- Limitarea activitatilor in aer liber desfasurate la lasarea intunericului si pe parcursul noptii (acestea sunt momentele zilei cand femela tantarului anofel, vectorul malariei, ataca victima). Turistii sunt sfatuiti ca in acest interval sa ramana in camere protejate (cu plase de insecte, paturi cu plasa protectoare);
- Purtarea hainelor ce pot asigura protectie: pantaloni lungi, camasi cu maneca lunga;
- Folosirea repelentului de insecte ce contine DEET (dietilmetatoluamida). Acest spray repelent este disponibil in diverse concentratii, unele ajungand chiar si la 100%. Daca sprayul este aplicat copiilor se recomanda o concentratie care sa nu depaseasca 24%, deoarece substanta este absorbita in piele si daca este prea puternica poate avea efecte toxice. Copiii expusi concentratiilor superioare de DEET pot dezvolta encefalopatie si convulsii. Specialistii recomanda in cazul adultilor aplicarea unui spray cu concentratie de 95%, al carei efect se mentine timp de 10-12 ore, sau de 35% al carei efect dureaza 4-6 ore. Se recomanda aplicarea doar pe zonele expuse, cele care nu sunt acoperite de haine. Dupa ce individul nu mai este expus, sprayul trebuie spalat;
- Folosirea plaselor anti-insecte ce se agata deasupra patului, in special in timpul noptii. Pentru o protectie suplimentara se recomanda pulverizarea plaselor cu repelent anti-tantari;
- Folosirea sprayul antiinsecte in interiorul camerelor;
- Pacientii cu risc crescut de infectie sunt sfatuiti sa evite zonele in care sunt tantari.

Daca turistii utilizeaza o plasa pentru pat tratat cu insecticid si folosesc si repelent aplicat pe haine sau piele, vor reduce semnificativ riscul de imbolnavire cu malarie. Alte masuri importante si eficiente sunt folosirea instalatiilor de aer conditionat si a ventilatoarelor electrice, purtarea hainelor adecvate, care sa acopere cat mai mult din tegument, utilizarea aerosolilor cu insecticide precum si administrarea medicamentelor recomandate de medicul infectionist.

Tratament preventiv
Medicamentele cu rol preventiv sunt administrate in functie de regiunea geografica in care se va deplasa individul, dar si in functie de starea sa de sanatate. Factori importanti care tin de conditia fizica a turistului includ: sarcina, varsta, boli cronice de fond, alergii sau sensibilitate manifestata la anumite medicamente, imunitate slaba, existenta rezistentei la malarie.

Daca individul se va deplasa intr-o regiune unde malaria este o problema actuala, este foarte important sa isi administreze corect (dupa un anumit orar) medicatia preventiva. Majoritatea turistilor care se infecteaza nu isi iau deloc medicatia protectoare sau o iau haotic, fara a respecta intervalul recomandat de medic.

Tratamentul protector impotriva malariei are eficienta maxima atunci cand este administrat in doza recomandata de catre medic, precum si pe durata recomandata. Unele medicamente trebuie luate chiar dinainte ca turistul sa plece, iar administrarea lor trebuie prelungita si dupa ce s-a intors din tara respectiva. Daca medicamentul trebuie administrat o singura data pe saptamana, cel mai bine ar fi ca administrarea sa fie facuta in aceeasi zi, aproximativ la aceeasi ora.

Administrarea trebuie continuata si dupa intoarcerea acasa, pentru ca sa nu ramana nici o forma de parazit in organism (in cazul in care a existat un contact infectant). Daca pacientul nu continua administrarea confrom recomandarilor medicului, riscul de aparitie clinica a bolii ramane ridicat. In unele cazuri indivizii trebuie sa continue administrarea tratamentului chiar 1- 4 saptamani de la intoarcere din calatorie.

Vaccinul impotriva malariei
Specialistii incearca sa realizeze un vaccin cu efect protector impotriva malariei. Pana in prezent insa datele paraclinice si studiile nu au evidentiat eficienta unui astfel de vaccin, insa cercetarile continua.

Citeste si

Arhiva
  • Tulburarile de vedere Tulburarile de vedere

    Generalitati Exista mai multe tipuri de probleme de vedere si de afectiuni ale ochilor. Acestea includ prezenta vederii incetosata, halouri, pete oarbe, flocoane si alte simptome. Vederea incetosata este pierderea calitatii vederii si incapacitatea de a vedea lucruri...citeste mai mult

  • Frisoanele Frisoanele

    Generalitati Frisonul se defineste prin senzatia de frig insotita de spasme musculare. Daca frisoanele apar pe neasteptate, de regula, sunt cauzate de afectiuni care provoaca febra. Frisoanele apar ca reactie normala de adaptare a organismului la frig....citeste mai mult

  • Efectele merisorului in prevenirea si tratarea infectiilor urinare la femei Efectele merisorului in prevenirea si...

    Generalitati Infectiile urinare sunt extrem de frecvente la femei, iar odata ce apar au tendinta sa fie recurente. Se pare ca merisorul este unul dintre fructele de padure care ajuta in prevenirea si tratarea infectiilor tractului urinar si exista si dovezi...citeste mai mult

Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK