Sindromul WAGR

Prognosticul pacientilor cu sindrom WAGR este rezervat si trebuie analizat din perspectiva fiecarei anomalii. Rata generala de supravieturie a pacientilor cu tumora Wilms este buna dar depinde foarte mult de caracteristicile histologice ale tumorii si de stadiul bolii, astfel:
In stadiul I - tumora este localizata strict in rinichi
Stadiul II - tumora se extinde prin capsula renala
Stadiul III -tumora afecteaza structurile ipsilaterale
Stadiul IV- apar metastaze distincte
Stadiul V - afectarea renala este bilaterala. Un studiu recent realizat indica faptul ca peste 87% din pacientii cu tumora Wlilms din sindromul WAGR aflata in stadiul V supravietuiesc.

Aniridia determina scaderea acuitatii vizuale, intensitatea acesteia variind insa de la pacient la pacient. Se pare ca aniridia este asociata cu aparitia glaucomului in cazul pacientilor cu sindrom WAGR, cel mai probabil datorita anomaliilor structurale ale camerei anterioare a ochiului. Unii pacienti pot evolua spre cataracta.

Malformatiile genitourinare sunt foarte variate in cadrul sindromului WAGR si includ criptorhidie, hipospadias, malformatii renale si ureterale si malformatii uterine.

Retardul mintal apare inconstant iar gradul afectarii functiei cognitive variaza foarte mult. Retardul apare in functie de tipul si cantitatea materialului genetic pierdut de pe cromozomul 11.

Examinarea fizica atenta a pacientului in perioada perinatala este cea care poate pune un diagnostic de probabilitate. Se pot identifica:
- mase palpabile in flancuri (pe dreapta sau stanga), imobile cu respiratia care pot fi sugestive pentru tumorile Wilms
- varicocel (apare la un procent variat din pacienti) si se datoreaza obstructiei venei spermatice datorita unui tromb in vena cava inferioara
- absenta congenitala a irisului (este de cel mai multe ori cea mai importanta descoperire la examenul fizic general)
- criptorhidism si hipospadias.

Diagnosticul de certitudine presupune realizarea de multiple investigatii paraclincie, care includ:
- hemoleucograma completa, cu determinarea trombocitelor, care poate identifica existenta unei anemii (secundara hemoragiilor cauzate de masa tumorala renala)
- sumar de urina - hemoglobinuria si hematuria sunt prezente in tumorile Wilms
- determinarea nivelului creatininei si ureei sangvine - malformatiile renale asociaza o descrestere a functiei renale inca din stadii timpurii
- teste citogenentice - analiza cromozomiala.

Investigatiile imagistice presupun efectuarea de:
- ecografie abdomino-pelvina - este explorarea de prima intentie pentru confirmarea diagnosticului de patologie renala in perioada neonatala si rezultatele ei pot arata: marire in volum a rinichilor (foarte sugestiva pentru nefroblastoza), anomalii de aparat genitourinar, prezenta unei mase renale. Ecografia Doppler poate evidentia prezenta de trombi pe vena cava inferioara si pe vena renala.
- radiografie toracica - este importanta in special daca tumora Wilms a fost diagnosticata.
- computer tomografie toraco-abdominala - ofera mai multe informatii cu privire la tumora, extinderea ei si afectarea altor structuri.
- se realizeaza, de asemenea, si biopsii renale pentru a diagnostica tumora Wilms.

Tratamentul pacientilor este complex. Dupa stabilirea diagnosticului de certitudine pacientul trebuie vazut imediat de un urolog pediatru pentru rezolvarea malformatiilor genitourinare. Tratamentul medical al pacientului cu sindrom WAGR depinde de existenta sau nu a tumorii Wilms. Gradul diferentierii ei si stadiul evolutiv sunt aspecte ce determina ncesitatea utilizarii chimioterapicelor.