Ebola - cum se poate impiedica raspandirea bolii?

Un caz de Ebola reprezinta un enorm semnal de alarma, putand produce o epidemie. Cand cineva este suspectat ca are virusul, trebuie obtinute rapid mostre pentru a verifica si confirma infectia.

Virusul ce produce Ebola fuzioneaza cu celulele care captusesc tractul respirator, ochii sau diversele cavitati ale corpului. Dupa patrunderea in celula, virusul isi va elibera continutul genetic la acest nivel, urmand sa se reproduca. Odata ce noile copii ale virusului sunt formate, acestea se vor elibera inapoi in restul organismului.

Simptomele produse de boala virala Ebola, numita si febra hemoragica Ebola, sunt foarte asemanatoare cu cele produse de multe alte boli, de exemplu, malaria.

Boala poate debuta cu dureri abdominale, cefalee, dureri in gat si febra. Dupa doar doua zile, persoana afectata va resimti o exacerbare a acestor simptome, dar si instalarea altora, precum diareea.

Dupa maxim 7 zile, boala va incepe sa produca manifestari hemoragice, iar in ultimele zile se va instala astenia extrem de pronuntata.

Specialistii pot recunoaste persoanele foarte bolnave, deoarece acestea acuza multiple dureri la nivelul corpului, dar prezinta si o oarecare anxietate produsa de teama de a muri.

Este necesara prelevarea de probe biologice ce trebuie trimise la laborator pentru analiza.

Persoanele infectate cu acest virus trebuie consiliate psihologic, deoarece sufera de o boala potential mortala si care poate ucide chiar si alti membri ai familiei. De asemenea, persoanele infectate pot fi stigmatizate de celelalte persoane.

• Diagnosticul de certitudine se pune in urma primirii rezultatelor pozitive pentru analizele de laborator prin care s-au analizat probele biologice preluate de la persoana suspecta. Ebola nu este o afectiune care ucide spontan.

• Daca o persoana se simte rau si suspecteaza prezenta acestei infectii trebuie sa se prezinte cat mai urgent la un centru de tratament. Daca se ajunge la acest centru in primele doua zile de la instalarea simptomelor, sansele de vindecare sunt de aproximativ 95%. In schimb, daca prezentarea la medic se face dupa 10 zile de la debutul simptomelor, sansele de supravietuire se reduc la doar 5%.

• Dupa ce pacientul este evaluat corespunzator si primeste un rezultat pozitiv, echipa medicala va merge la familia acestuia si va comunica rezultatele, dar va oferi si sprijin psihologic.

• Ulterior acestor lucruri pacientul este redirectionat catre un centru de tratament adecvat, unde vor fi realizate investigatii suplimentare cu privire la functiile biologice si starea de sanatate a organelor vitale. Odata ce toate investigatiile sunt realizate, o comisie specializata va decide ce tip de tratament este cel mai adecvat.

• Reprezentantii OMS afirma ca toti pacientii primesc tratament corespunzator si sprijin psihologic. De asemenea, pacientii au dreptul de a avea alaturi un membru al familiei, dar contactul direct dintre acestia nu este permis.

Odata ce asistenta psihologica este pusa la punct, iar familia accepta rezultatul, echipa de specialisti va incepe o ancheta amanuntita. Se realizeaza o asa-zisa cartografiere ce va include locuri in care persoana infectata a fost, dar si cu ce persoane a intrat in contact. Aceste informatii sunt colectate nu doar din perioada simptomatica, ci si cu 21 de zile inainte de aceasta. Numarul total de persoane afectate depinde de toate deplasarile facute de persoana infectata.

De multe ori se descopera ca familiile reprezinta principalele contacte, dar si prietenii, vecinii, cadrele medicale si colegii de salon fac parte din aceasta categorie. Dupa detectarea tuturor acestor persoane, fiecare este urmarita individual pentru 21 de zile.

Fiecare astfel de contact va primi vaccin, dar si celelalte persoane cu care a avut contact. Astfel, numarul persoanelor vaccinate creste semnificativ, existand chiar si peste 100 de contacte aferente unui singur pacient.

Vaccinarea nu este obligatorie, dar se recomanda a fi realizata. Inainte de a oferi vaccinul, cadrele medicale explica beneficiile si riscurile asociate, astfel incat acestea sa fie intelese perfect.

Cand anumite persoane refuza vaccinarea, specialistii incearca din nou convingerea lor, dar pana la urma este o decizie personala. Totusi, in cele mai multe cazuri oamenii accepta vaccinarea.

• Organizatia Mondiala a Sanatatii sprijina permanent tarile invecinate, astfel incat acestea sa fie pregatite in cazul unei infectii. Cand o persoana ce a luat contact cu un bolnav paraseste Republica Democrata Congo, responsabilii din tarile de destinatie sunt informati.

• In multe cazuri, persoanele ce au calatorit in alte tari sunt trimise inapoi in RDC. In ciuda acestui lucru, OMS recomanda ca granitele sa nu fie inchise, deoarece prin controlarea atenta a punctelor de frontiera se pot detecta noi cazuri.

Pentru a declara ca o epidemie s-a incheiat, specialistii nu trebuie sa mai intampine cazuri de boala pentru 42 de zile. Aceasta durata reprezinta dublul perioadei de incubatie.

Odata ce infectia cu Ebola este declarata stopata, OMS va da startul unei faze de supraveghere. Aceasta faza cuprinde 90 de zile si implica mentinerea echipelor pe teren. Localnicii sunt instruiti cu privire la boala si la profilaxia sa, dar se si verifica intreaga comunitate pentru eventuale cazuri ascunse.