Convulsiile sau crizele tonico-clonice generalizate

O criza tonico-clonica generalizata implica intregul organism. In trecut era cunoscuta sub numele de criza grand mal. Aceste crize implica rigiditate musculara, contractii musculare violente si pierderea cunostintei.

Crizele tonico-clonice generalizate sunt un tip de crize pe care majoritatea oamenilor le asociaza cu termenii de convulsii sau epilepsie. Ele pot apare la persoane de orice varsta, ca episod unic sau ca parte a unei afectiuni cronice, epilepsie. Crizele generalizate sunt determinate de activitatea electrica anormala in acelasi timp in mai multe parti ale creierului sau pe o zona mai intinsa din creier. Rezultatul acestei activitati anormale este pierderea cunostintei, rigiditatea corpului urmate de tremuraturi ale bratelor si picioarelor. Activitatea electrica anormala poate incepe intr-o parte a creierului si determina simptome izolate. Uneori aceasta activitate electrica se intinde si in alte zone ale creierului determinand crize generalizate. Aceasta poarta numele de generalizare secundara.

Crizele pot fi determinate de leziuni sau inflamatii in zone specifice ale creierului, sau pot fi determinate de stres asupra creierului de la un proces biochimic, cum ar fi glicemia scazuta.
Crizele idiopatice sunt crizele care apar fara o cauza identificabila. De obicei ele apar la persoane cu varsta intre 5 si 20 de ani, dar se pot declansa la orice varsta. Pacientul poata avea un istoric familial de epilepsie sau convulsii. Defectele congenitale cerebrale (probleme de dezvoltare prezente inainte de nastere) si leziunile cerebrale care apar in apropierea momentului nasterii pot determina aparitia crizelor in perioada de sugar sau in copilarie. De obicei leziunile cerebrale determina crize in primii doi ani dupa acestea. Crizele care apar in primele 2 saptamani de la traumatism nu inseamna neaparat instalarea epilepsiei. Convulsiile febrile (la copii) sunt de obicei determinate de cresterea rapida a temperaturii la copii. Acestea apar de obicei la mai multi membrii ai aceleiasi familii.

Alte cauze ale crizelor sunt:
- infectii acute severe in orice parte a corpului;
- folosirea alcoolului si a drogurilor, sau renuntarea la alcool sau droguri;
- infectiile cronice (cum ar fi neurosifilisul);
- complicatii ale SIDA sau ale altor afectiuni imune;
- afectiunile degenerative (demenita senila de tip Alzheimer);
- afectiuni ale vaselor de sange (accidentul vascular cerebral)-cauza frecventa a crizelor dupa varsta de 60 de ani;
- insuficienta renala;
- probleme metabolice, printre care :
- complicatii ale metabolismului;
- dezechilibre electrolitice;
- nivel scazut de sodiu sau glucoza;
- deficiente nutritionale;
- fenilcetonuria – cauze rare ale crizelor la sugar;
- uremia;
- Tumori si leziuni cerebrale (cum sunt hematoamele) - mai frecvente dupa varsta de 30 de ani.

Printre factorii de risc ai afectiunii se numara:
- orice traumatism al creierului;
- istoric familial de convulsii;
- consum exagerat de alcool;
- probleme medicale severe care afecteaza echilibrul electrolitilor;
- folosirea drogurilor recreationale si a anumitor medicamente.

Multi pacienti au o aura (semn de semnalizare senzorial) care precede criza. Aceasta poate include halucinatii vizuale, olfactive, gustative, senzoriale sau de alt tip, sau ameteli.

Criza in sine consta in:
- pierderea cunostintei, care poate dura intre 30 de secunde si 5 minute;
- contractura musculara generalizata si rigiditate (postura tonica), care de obicei dureaza 15-20 secunde;
- contractii musculare ritmice, violente si relaxari (miscari clonice), care in general dureaza 1-2 minute;
- pacientul isi poate musca obrajii si limba;
- incontinenta (pierderea controlului asupra urinii si scaunului);
- oprirea respiratiei sau dificultati de respiratie in timpul crizei;
- cianoza;

Aproape toti pacientii isi pierd cunostinta, iar majoritatea prezinta atat miscari tonice cat si clonice.
Dupa criza, pacientii prezinta:
- respiratie normala;
- somnolenta care dureaza o ora sau mai mult;
- pierderea memoriei (amnezie) in ce priveste episodul;
- cefalee;
- ameteli;
- confuzie, temporara si usoara;
- slabiciune musculara pentru 24-48 de ore dupa criza (paralizia Todd).

Medicul va diagnostica criza bazandu-se pe simptome si dupa eliminarea altor cauze medicale care pot avea simptome similare. Afectiunile care pot determina simptome asemenetoare convulsiilor sunt accidentul ischemic tranzitor, furia si atacurile de panica. O examinare neuromusculara realizata in afara convulsiilor poate sa arate sau nu modificari patologice. Un EEG poate arata modificari si poate determina cauza convulsiilor. Acest test poate fi normal intre crize. Un EEG normal nu exclude boala convulsiva.

Teste de sange pot fi realizate pentru a determina cauzele convulsiilor.
Acestea pot include:
- biochimie sanguina;
- glicemie;
- hemoleucograma;
- teste de functionare renala (creatinina, uree si altele);
- teste de functionare hepatica;
- teste pentru determinarea unor infectii;

Investigatiile pentru determinarea cauzelor convulsiilor sunt:
- tomografia computerizata cerebrala sau imagistica prin rezonanta magnetica;
- punctia lombara.

Primul ajutor care trebuie acordat persoanei bolnave implica:
- Protejarea persoanei de loviri. Indepartarea mobilei si a altor obiecte din zona astfel incat persoana sa nu se loveasca in timpul crizei;
- Este bine sa se evite fortarea introducerii unui obiect (cum ar fi o lingura sau o spatula) intre dintii pacientului;
- Persoana nu trebuie tinuta nemiscata in timpul crizei;
- Pacientul trebuie intors pe o parte daca apar varsaturi. Deasemeni pacientul este bine sa doarma pe o parte dupa criza
- Daca pacientul inceteaza sa mai respire sau pielea sa se cianozeaza in tipul crizei, este bine sa se incerce pozitionarea lui in asa fel incat sa se previna blocarea cailor aeriene de catre limba. De obicei respiratia este reluata odata cu terminarea convulsiei;
- Resuscitarea cardio-pulmonara este rareori necesara dupa criza si nu poate fi efectuata in timpul acesteia;
Daca o persoana are convulsii repetate sau prelungite fara reluarea constientei intre acestea sau revenirea la un comportament normal, corpul poate ajunge sa sufere din cauza lipsei de oxigen. Aceasta situatie este o urgenta medicala si necesita interventie imediata.

Tratametul de urgenta din partea personalului medical
Echipa medicala poate avea nevoie sa ia masuri pentru a proteja caile aeriene. Acest lucru poate include folosirea unor tuburi pentru a mentine caile aeriene deschise. Respiratia va fi sustinuat asa cum este necesar.

Alte tratamente prescrise de medic pot fi:
- perfuzii intravenoase cu tiamina sau glucoza;
- anestezie generala cu medicatie care sa paralizeze temporar musculatura. Convulsiile generalizate prelungite si repetate pot fi controlate cu unul diintre urmatoarele medicamente, administrate parenteral:
- medicatei antiepileptica precum fenitoinul sau fenobarbitalul;
- Diazepam;
- Lorazepam;
Dupa controlul crizei, pacientului i se vor prescrie medicamente anticonvulsivante. Vor fi realizate teste pentru a determina cauzele afectiunii, daca acestea nu sunt deja cunoscute.

Se vor trata leziunile cauzate de cadere ; se vor inregistra detalii legate de convulsie de catre personalul medical. Sunt notate urmatoarele detalii:
- data si ora crizei;
- durata;
- partile corpului afectate;
- tipuri de miscari si alte simptome;
- cauze posibile;
- comportamentul pacientului dupa criza.

Daca este identificata cauza, tratarea acesteia poate duce la oprirea convulsiilor. Taratametul poate include medicatie, interventie chirurgicala pentru indepartearea tumorilor sau repararea altor leziuni si alte terapii. O convulsie izolata determinata de un factor cunoscut (cum ar fi febra sau drogurile) este tratata prin indepartarea sau evitarea factorului decalnsant. O convulie izolata fara un factor decalnsator evident poate sa nu necesite tratament. Medicamentele anticonvulsivante pot preveni sau reduce numarul crizelor viitoare. Medicamentele pot fi folosite singure sau in combinatie cu alte medicamente. Pacientii care continua sa aiba crize in ciuda tratamentului pot beneficia de pe urma unei interventii numita stimulare vagala (un dispozitiv asemanator unui stimulator cardiac este implantat pentru a stimula nervii de la nivelul gatului) sau de pe urma unor interventii chirurgicale de indepartare a tesutului responsabil pentru aparitia convulsiilor.

Convulsiile tonico-clonice generalizate pot apare doar o data in viata. Crizele care continua sa apara poarta numele de epilepsie. Dupa o leziune cerebrala, pacientii pot sa prezinte sau nu crize convulsive. Unii dintre ei vor dezvolta convulsii cronice. Este dificil de prezis care dintre pacienti vor dezvolta aceasta problema. Decesul sau leziunile cerebrale permanente dupa convulsii sunt rare. O leziune serioasa poate apare daca convulsia survine cand pacientul conduce masina sau manipuleaza echipamente periculoase. Aceste activitati sunt restrictionate la pacientii la care crizele sunt slab controlate. Serviciul, scoala sau activitatile recreative nu este nevoie sa fie restrctionate pentru pacientii cu un bun control al crizelor.

Complicatiile posibile ale bolii ar putea fi:
- tulburarea convulsiva;
- status epilepticus (crize prelungite si care apar foarte rapid una dupa cealalta, nepermitand pacientului sa revina la o stare normala);
- leziuni cauzate de cadere si muscare in timpul convulsiilor;
- leziuni cauzate pacientului sau celor din jur daca convulsia apare in timp ce pacientul conduce sau opereaza masini grele;
- aspirarea e lichid in plamani, pneumonia;
- efecte adverse ale medicamentelor (cu sau fara simptome);
- tulburari de invatare (datorate convulsiilor sau medicatiei);

Femeile gravide sau care planuiesc sa ramana insarcinate vor avea nevoie de medicamante suplimentare sau vitamine, cum sunt suplimentele cu acid folic, pentru a reduce riscul de defecte de nastere asociate cu anumite medicamante anticonvulsivante. Aceste paciente vor trebui urmarite in clinici specializate in sarcini cu risc crescut. Anumite medicamente anticonvulsivante pot determina sau agrava osteoporoza. Pacientii care iau aceste medicamente pentru o perioada lunga de timp ar trebui sa discute despre acest risc cu medicul curant.

Numarul de urgenta (112) trebuie apelat daca este prima convulsie a persoanei respective sau daca apare la o persoana care nu poarta bratara de identificare a bolii.

Daca pacientul a avut crize in trecut, ambulanta trebuie solicitata daca:
- convulsia dureaza mai mult decat in mod obisnuit;
- pacientul are un numar neobisnuit de mare de crize;
- crizele repetate apar la cateva minute una dupa alta;
- crizele repetate apar la o persoana care nu se trezeste (nu-si recapata cunostinta);


Se recomanda solicitarea ajutorului medical din partea medicului curant daca convulsiile prezinta noi simptome, printre care:
- confuzie;
- somnolenta extrema;
- ameteli;
- caderea parului;
- greturi sau varsaturi;
- probleme de coordonare motorie;
- eruptie cutanata;
- neliniste motorie;
- tremor sau miscari anormale.

In general, nu exista masuri preventive pentru convulsii. Totusi urmatoarele pot reduce riscul aparitiei acestora:
- evitarea alcoolului si a drogurilor;
- alimentatia echilibrata;
- somnul suficient;
- administrarea corecta a medicatiei prescrise;
- reducerea riscului pentru leziuni cerebrale prin purtarea castilor de protectie si evitarea unor comportamente cu risc.-