Lavajul Bronhoalveolar (LBA)

Lavajul bronhoalveolar este indispensabil in practica medicala, mai exact in explorarea paraclinica a plamanului fiind totodata usor accesibil.

Principalele avantaje ale metodei sunt reprezentate de:

a) se poate repeta la nevoie;

b) are o importanta mare in diagnostic si din aceast motiv nu poate fi ignorat;

c)este simplu de efectuat, lipsit de invazivitate si agresivitate;

d) prin intermediul lavajului bronhoalveolar se poate urmarii evolutia sub tratament a unei boli dar si evolutia ei naturala (fara tratament);

1. Pregatirea pacientului – acesta este informat de catre medic cu privire la ce presupune tehnica, necesitatea acesteia si eventualele complicatii.

2. Anestezia – pe intregul arbore respirator sunt receptori care la contactul cu lichidul de lavaj sau bronhoscopul ( dispozitivul utilizat pentru realizarea tehnicii) pot declansa un reflex de tuse, reflex ce poate complica tehnica.

Pentru a evita aceste lucruri pacientului si se face anestezie locala cu lidocaina (2%); astfel prin oprirea reflexului de tuse se previn microtraumatismele si complicatiile ce pot sa apara.

3. Lavajul – pentru realizarea lavajului (spalaturii) se foloseste ser fiziologic steril mentinut la temperatura camerei sau incalzit la temperatura corpului pentru a evita anumite complicatii la pacientii care prezinta anumite patologii preexistente (de ex: astm).

Volumul de ser administrat poate varia intre 100 si 400 ml. Acesta este administrat fractionat – 20 pana la 70 de ml. Dupa fiecare administrare lichidul este recuperat prin intermediul unei seringi (lichid recuperat).

4. Lichidul recuperat este pus in recipiente de plastic sau silicon pentru a evita pierderea de celule recoltate prin intermediul tehnicii.

5. Analiza lichidului recuperat – Dupa efectuarea lavajului bronhoalveolar si recuperarea lichidului de spalatura acesta este trimis sa fie examinat. Un lucru important este reprezentat de factorul timp deoarece este de preferat sa se realizeze prelucrarea lichidului de lavaj bronhoalveolar imediat dupa recoltare.

In situatia in care timpul nu permite prelucrarea si analiza rapida a lichidului de lavaj este recomandata pastrarea la o temperatura de 4 grade Celsius. Astfel se elimina alterarea caracteristicilor necesare pentru diagnostic ale lichidului.

Lichidul recuperat dupa lavajul bronhoalveolar (spalatura pulmonara) poate fi supus la mai multe investigatii in vederea ghidarii diagnosticului dar si in initierea tratamentului ; dintre acestea se enumera:

1. Examenul de rutina al lichidului bronhoalveolar presupune: numararea celulelor din lichid, determinarea tipului de celule din lichid, determinarea prezentei de elemente anormale (celule tumorale, particule anorganice etc.), evidentierea microorganismelor.

2. Examene de specialitate – determina anumite particularitati ale bolilor pulmonare.

3. Examene pentru cercetare medicala – nu se fac la toti pacientii.