Depresia

1. Aminele biogene
Pe baza studiilor biochimice, s-audezvoltat pana in prezent mai multeteorii ale aminelor biogene, fiecaredintre acestea subliniind rolul unui neurotransmitator (serotonina, noradrenalina, acetilcolina, GABA, dopamina). in general, in etiologia depresiei majore, mecanismul serotoninergic este considerat deprima importanta. Ipoteza depresiei serotoninergice, emisa de Van Praag (1996), a suferit mai multe modificari pana in prezent, cand se accentueaza mai mult importanta dezechilibrului raportului dintre serotonina, noradrenalina si acetilcolina.

2. Reglarea neuroendocrina
Hiperactivitatea axului hipotalamo hipofizo-suprarenal, cu secretie crescuta de cortizol, si hipoactivitatea axului hipotalamo-hipofizo tiroidian, cu eliberare scazuta de hormon tireostimulant (TSH), au un rol recunoscut in etiopatogenia tulburarii depresive. Alte perturbari neuroendocrine observate in depresie sunt: eliberarea scazuta de hormon de crestere (STH), hormon foliculostimulator (FSH), hormon luteinizant(LH) si testosteron.

3. Somnul
Perturbarea somnului in depresie include debutul intarziat al acestuia,descresterea latentei somnului cumiscari rapide ale globilor oculari (REM), cresterea duratei primei perioade REM si somn delta anormal.

4. Fenomenul Kindling
Prin Kindling se intelege fenomenul prin care, dupa stimularea subliminala repetata a unui neuron, se genereaza un potential de actiune sau chiar crize epileptice. Natura periodica a unor tulburari ale dispozitiei si eficienta medicatiei anticonvulsivante, utilizate ca timostabilizatori, au generat ipoteza ca tulburarile afective ar putea fi consecinta acestui fenomen din lobii temporali.

5. Factorii genetici
Tulburarea depresiva majora are un caracter familial, studiile epidemiologice demonstrand ca este de 1,5-3 ori mai frecventa printre rudele biologice ale persoanelor depresive. Studii recente au demonstrat ca depresia majora si dependenta de nicotina au factori de risc genetici comuni.

6. Anomalii structurale cerebrale
Cele mai importante modificari structurale cerebrale evidentiate cu ajutorul imagisticii prin rezonanta magnetica (MRI) au fost la nivelul regiunilor subcorticale, in special aria periventriculara, talamus si corpii striati.

7. Alterari metabolice cerebrale
Examinarea alterarilor metabolice cerebrale prin tomografie cu emisie de pozitroni (PET) a pus in evidenta o hipofrontalitate preponderent stanga, alaturi de o crestere a metabolismului glucidic in anumite zone limbice.

1. Factori subconstienti
Dupa Freud, problemele aparute infaza orala a dezvoltarii psihosexuale (in primul rand privarea de dragostea si sprijinul matern) impiedica dezvoltarea afectiva normala. Pierderile precoce neprelucrate ingreuneaza prelucrarea pierderilor ulterioare. La adult, depresia debuteaza in momentul in care acesta este confruntat cu o pierdere reala, amenintatoare.

2. Factori cognitivi
Triada cognitiva descrisa de psihiatrul Aaron Beck prezinta domeniile in care depresivii manifesta negativism:
a. imagine de sine negativa;
b. interpretare negativa a trairilor;
c. privire negativa asupra viitorului.

3. Factori comportamentali
Teoria behaviorista a „neajutorarii invatate” (learned helplessness) este o teorie care asociaza depresia cu incapacitatea sau limitarea persoanei in a controla evenimentele, situatiile.

4. Evenimente de viata stresante
Evenimentul de viata cel mai frecvent asociat cu dezvoltarea ulterioara a depresiei este pierderea unui parinte inaintea varstei de 11 ani. Adesea, asemenea evenimente stresante preced primele episoade ale tulburarii depresive si cauzeaza modificari neuronale permanente, care predispun persoana la episoadele ulterioare.

Conform Manualului de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale IV(DSM-IV) criteriile de diagnostic ale unui episod depresiv major sunt:
A. Cinci (sau mai multe) dintre urmatoarele simptome prezente in cursul aceleiasi perioade de doua saptamani si care reprezinta o modificare fata de nivelul anterior de functionare; cel putin unul dintre simptome este: fie (1) dispozitia depresiva, fie (2) pierderea interesului sau placerii:
Nota: Nu se includ simptomele care este clar ca se datoreaza unei conditii medicale generale ori unor idei delirante sau halucinatii incongruente cu dispozitia.

(1) dispozitie depresiva (echivalentul sentimentului de tristete accentuata, goliciune interioara) in cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; la copii si adolescenti, dispozitia poate fi iritabila;
(2) anhedonie (diminuare marcata a interesului sau placerii pentru toatesau aproape toate activitatile), cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi; nici macar efectuarea activitatilor vesele sau a hobby-urilor nu mai ofera placere persoanei afectate;
(3) pierdere semnificativa in greutate sau castig ponderal fara legatura cu o anume dieta (de exemplu o modificare de mai mult de 5% din greutatea corpului intr-o luna) sau scadere/crestere a apetitului aproape infiecare zi (multi indivizi sesizand ca „se forteaza” sa manance);(4) insomnie sau hipersomnie (episoade prelungite de somn, dificultate detrezire etc.) aproape in fiecare zi;
(5) agitatie sau lentoare psihomotorie aproape in fiecare zi;
(6) fatigabilitate („oboseala”, „epuizare”) sau lipsa de energie aproape in fiecare zi;
(7) sentimente de inutilitate sau de culpa excesiva ori inadecvata (care poate fi deliranta) aproape in fiecare zi (nu numai autorepros sau culpabilizare in legatura cu faptul de a fi suferind);
(8) diminuare a capacitatii de a gandi, sau de a se concentra ori indecizie aproape in fiecare zi (observata mai ales la cei care efectueaza preponderent munca intelectuala: studenti, elevi, programatori de computer etc.);
(9) ganduri recurente de moarte (nu doar teama de moarte), ideatie suicidara recurenta fara un plan anume sau o tentativa de suicid ori un plan anume pentru comiterea suicidului.

B. Simptomele nu satisfac criteriile pentru un episod mixt (maniaco-depresiv).

C. Simptomele cauzeaza o detresa sau o deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, profesional ori in alte domenii importante defunctionare.

D. Simptomele nu se datoreaza efectelor fiziologice directe ale unei substante (de exemplu un drog, un medicament) ori ale unei conditii generale medicale (de exemplu hipotiroidism).

E. Simptomele nu sunt explicate mai bine de doliu (adica dupapierderea unei fiinte iubite), simptomele persista mai mult de doua luni ori sunt caracterizate printr-o deteriorare functionala semnificativa, preocupare morbida de inutilitate, ideatie suicidara, simptome psihotice sau lentoare psihomotorie.

DR. Faluvegi ISTVN
Revista: Viata + sanatate