Suicidul la adolescenti

Suicidul in randul adolescentilor este un fenomen tragic si constituie a doua cauza a mortalitatii tinerilor cu varste cuprinse intre 15 si 19 ani, tinand cont numai de sinuciderile declarate oficial si excluzandu-le pe acelea deghizate in accidente. De ce unii tineri care au toata viata inainte devin atat de disperati ajungand pana la decizia de a-si lua viata?

Suicidul in randul adolescentilor denota prezenta unei nelinisti importante, este un strigat de suferinta, de disperare si de cerere de ajutor. Explicatia acestui fenomen nu se poate gasi intr-un factor precipitant ci in istoria tanarului, intr-o viata problematica, in conflicte anterioare. Cu siguranta in viata unui tanar care ajunge sa se sinucida a avut loc o escaladare a problemelor care au inceput cand acesta era foarte mic, problemele au crescut si s-au acumulat odata cu trecerea anilor, iar apoi au atins un punct culminant in perioada de adolescenta.

Ca o ultima problema ce se adauga este cea a crizei suicidare, precizand ca o criza nu este intotdeauna suicidara si ca poate fi o ocazie de dezvoltare progresiva la fel cum poate degenera intr-o criza suicidara.

Adolescenta este o perioada de varsta susceptibila de a provoca un comportament suicidar. Este necesar sa intelegem ca vorbim despre o perioada in care au loc schimbari intense in plan social, familial, fizic si afectiv. Copilaria securizanta trebuie sa fie abandonata inainte ca tanarul sa-si castige un loc in lumea adultilor.
Adolescentul vrea sa fie autonom desi inca este dependent de adulti, de parinti. Are loc o schimbare majora in perceptia de sine ce se produce datorita modificarilor corporale, tanarul se simte dezorganizat, neatractiv. La nivelul sexualitatii tanarul trebuie sa-si defineasca identitatea pentru a putea stabili o relatie de iubire cu cineva, lucru care il face sa traiasca o anxietate ridicata.

In plan social el parcurge un dute vino intre copilarie si viata de adult, vrem ca el sa se poarte ca un adult in timp ce noi ii acordam permisiuni si responsabilitati ca si cum ar fi tot copil. Aceasta miscare are un efect reasigurator, reintoarcerea la o baza securizanta ii ofera un ragaz pentru a-si reface fortele necesare pentru a infrunta o lume noua si necunoscuta care este cea a adultilor. Inainte de a face si el parte din aceasta lume, va evalua, va judeca, va critica viata adultilor. Maturizarea sa intelectuala ii va permite sa filozofeze, sa-si puna intrebari despre sensul vietii si despre locul sau in aceasta lume.

Cotele emotionale ating un varf, totul este dat peste cap: corpul, relatiile, exigentele vizavi de propria persoana. Toate aceste schimbari sunt dificile pentru tanar.

In plan psihologic el este impulsiv, hipersensibil, suspicios, emotiv, nerabdator, este intr-un dezechilibru constant, intr-o stare de conflict si traieste sentimentul de a fi singur. Grupul de prieteni, colegi este foarte important la aceasta varsta. Grupul ii permite sa se confrunte si sa se confirme. Grupul ii da un sentiment de apartenenta si de a nu mai fi singur. Adolescentul cauta popularitatea, originalitatea, dar are nevoie si de aprobarea grupului.

Astfel putem vedea ca adolescenta este o perioada de schimbari mari, schimbari care sunt normale, dar care genereaza angoasa si anxietate in grade variate. Daca exista si alti factori de stres, acestia pot determina tanarul sa apeleze la comportamente suicidare.
Comportamentul suicidar este ales numai dupa ce o serie de alte comportamente au fost incercate dar au esuat si atunci sinuciderea este perceputa ca singura varianta posibila. Tentativa arata dorinta de schimbare, de a pune capat unei situatii in care se afla. Suicidul este o constrangere si o revansa impotriva sentimentului de neputinta de a schimba o situatie problematica. Obiectivul este deseori de a-si schimba viata si nu de a-i pune capat.

Tanarul suicidar se percepe adeseori ca rau, pasiv, vinovat. El are o stima de sine scazuta, se simte nedorit, nu a descoperit inca valoarea sa in raport cu normele sociale stabilite si cu presiunile exercitate asupra sa. El nu isi gaseste locul, nu are un scop, nu se implica in activitati, are frecvent slabe rezultate scolare, este impulsiv, nu are loc in comunitatea sa ceea ce produce un sentiment de alienare si in consecinta el nu va mai fi atras de societate, nu-si va mai dori sa-si continue viata.