Sindromul de oboseala cronica


Generalitati

Sus
Sindromul de oboseala cronica

Sindromul de oboseala cronica este caracterizat prin oboseala sau extenuare severa care impiedica efectuarea activitatilor normale, zilnice obisnuite. Mai exista si alte simptome, dar cel principal este oboseala care dureaza de cel putin 6 luni.

Unele persoane se confrunta cu acest sindrom timp de ani de zile.
Boala nu este foarte bine cunoscuta. Majoritatea expertilor cred ca este o boala cu setul ei propriu de simptome. Totusi, unii doctori nu sunt de aceasta parere. Nu exista teste care sa confirme diagnosticul de sindrom de oboseala cronica.

Din aceasta cauza, multi pacienti sau familia si prietenii lor accepta boala cu oarecare dificultate. Este foarte important ca cei din jurul pacientului sa creada in diagnostic si sa-l sustina. A avea un doctor de incredere este de importanta vitala.

Oboseala nu este imaginara, are un substrat real. Este reactia organismului la o combinatie de factori fizici si emotionali.

Cauze

Sus

Doctorii nu cunosc cauzele sindromului de oboseala cronica. Unele persoane dezvolta acest sindrom dupa o infectie virala sau bacteriana, cum ar fi gripa, dar nu exista dovezi in acest sens. Alte teorii incrimineaza sistemul imun, sistemul nervos, sistemul endocrin (hormonii si glandele) si istoria familiala (cazuri in randul membrilor familiei). Cu toate acestea, nu exista destule dovezi pentru nici una dintre aceste teorii.

Simptome

Sus

Principalul simptom al acestui sindrom este oboseala sau extenuarea severa care dureaza de cel putin 6 luni si nu se amelioreaza semnificativ la odihna. Gradul severitatii este atat de mare incat afecteaza capacitatea de munca, activitatile de recreere si cele sociale. Oboseala si celelalte simptome descrise mai jos pot debuta brusc sau pot sa se dezvolte gradat de-a lungul unei perioade de saptamani sau luni.
Alte simptome pe termen lung includ:
- uitarea, pierderea memoriei, stare confuzionala sau dificulate de concentrare
- dureri de gat
- ganglioni limfatici usor mariti la nivelul gatului sau axilei
- dureri musculare
- dureri articulare fara roseata sau tumefiere locala
- cefalee (durere de cap) ale carei caractere sunt diferite de cele din trecut
- somn neodihnitor (la trezire persoana se simte obosita).
Datorita faptului ca sindromul de oboseala cronica nu este usor de diagnosticat, expertii in sanatate au stabilit niste reguli de identificare a bolii. Pentrul diagnosticul acestui sindrom sunt necesare oboseala si cel putin 4 dintre simptomele de mai sus. Aceste simptome trebuie sa debuteze o data cu oboseala sau dupa declansarea ei si sa dureze cel putin 6 luni.
Totusi, in prezenta fatigabilitatii persistente, inexplicabile si a altor simptome tipice care nu intrunesc insa aceste criterii (de exemplu dureaza de mai putin de 6 luni) se poate presupune ca diagnosticul este sindromul de oboseala cronica si poate fi necesara inceperea tratamentului.
Unii pacienti cu acest sindrom dezvolta o afectiune in care frecventa cardiaca (numarul de batai pe minut) creste si tensiunea arteriala scade in momentul cand se ridica din pozitie culcata si stau in picioare. Aceasta este deseori descrisa ca senzatie de lesin sauameteala. Afectiunea se numeste hipotensiune ortostatica.
Depresia se intalneste destul de des si poate duce la inrautatirea celorlalte simptome. Medicatia antidepresiva poate avea efecte benefice.
Sindromul de oboseala cronica produce simptome care se intalnesc in multe alte boli, mai ales la debut. De aceea, diagnosticul poate fi pus numai dupa ce o evaluare completa a exclus celelalte boli cu simptome similare.

Evolutie

Sus

In unele cazuri, sindromul debuteaza dupa o boala cum ar fi mononucleoza sau gripa, sau dupa o perioada neobisnuita de stress. Totusi sindromul poate debuta si fara prodrom (fenomene ce preced aparitia bolii), fara ca persoana sa fi fost inainte bolnava.
Fatigabilitatea se poate instala gradat sau brusc. Datorita faptului ca simptomul poate sa fie vag si sa aiba diverse cauze, este posibil ca el sa nu fie luat in considerare o perioada de saptamani sau luni. E greu de precizat ce este normal in acest sindrom deoarece de multe ori diagnosticul este neclar un timp.
In general:
- simptomele sunt mai severe la debut
- mai tarziu, in evolutia bolii, starea generala se poate ameliora si apoi inrautati iar. Este posibil ca simptomele sa dispara complet. In multe cazuri starea se imbunatateste intr-un an sau doi si nu apare recadere. In alte cazuri fatigabilitatea severa si celelalte simptome persista mai multi ani.
- cercetarile arata faptul ca sindromul de oboseala cronica are o afectare sezoniera. Cele mai multe cazuri sunt diagnosticate din noiembrie pana in ianuarie.

Unele persoane considera ca fatigabilitatea, durerea si problemele de memorie si concentrare le afecteaza profund viata, in timp ce altele nu sunt nici pe departe afectate in aceeasi masura.
Majoritatea persoanelor sunt totusi capabile sa-si desfasoare activitatile obisnuite la domiciliu si la servici, dar adesea se simt neobisnuit de obosite dupa efectuarea lor. Adesea este necesara intreruperea activitatilor sociale si de recreere cu scopul de a prezerva resursele pentru munca si familie.
Alte persoane intampina dificultati in efectuarea majoritatii activitatilor zilnice, inclusiv munca si treburile menajere. Ele sunt nevoite sa planifice atent cum sa-si foloseasca resursele la nivel optim.
Persoanele afectate cel mai sever de sindromul de oboseala cronica pot avea dificultati la ridicarea din pat si pot necesita ajutor la efectuarea unor activitati de baza cum ar fi imbracatul, mancatul si imbaierea.

Factori de risc

Sus

Desi persoanele care sufera de sindromul de oboseala cronica au in general intre 25 si 45 de ani si 6 persoane din 10 sunt femei, nu exista dovezi care sa arate care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea acestui sindrom.
Boala se intalneste rar la copii. Poate aparea la adolescenti, mai ales la tinerele adolescente. Spre deosebire de adulti, adolescentii au mai multe sanse sa dezvolte sindromul dupa un episod de boala precum mononucleoza sau gripa.
Studii diverse au raportat faptul ca in SUA intre 1 si 5 persoane din 1000 ar putea avea suferi de sindromul de oboseala cronica - suficient pentru a fi considerat o problema majora de sanatate publica.

Consult de specialitate

Sus

Prezentarea la medic este foarte importanta, indiferent de simptome. Un studiu recent a demonstrat faptul ca depistarea precoce a sindromului si tratamentul imediat al simptomelor s-a asociat cu o vindecare mai rapida cand persoanele in cauza s-au adresat medicului in legatura cu simptomele respective.
Prezentarea la medic trebuie facuta in cazul in care:
- fatigabilitatea severa instalata de mai mult de doua saptamani duce la limitarea activitatilor obisnuite si nu se amelioreaza cu odihna
- insomnie (dificultate de a adormi sau de mentinere a somnului, somn agitat, oboseala resimtita la trezire) care a debutat in urma cu mai mult de o luna sau doua
- tumefierea (marirea in volum) a ganglionilor de la nivelul gatului si axilei (fara alte semne de infectie) care dureaza de cel putin 2 saptamani
- fatigabilitate severa asociata cu urinare frecventa (in special nocturna), sete accentuata, pierdere ponderala sau vedere neclara. Fatigabilitatea care debuteaza impreuna cu unele sau chiar toate dintre acestea poate fi un simptom de diabet nediagnosticat
- datorita faptului ca nu exista teste care sa confirme diagnosticul de sindrom de oboseala cronica, majoritatea pacientilor sau prietenii si familiile lor accepta boala cu oarecare dificultate. La unele persoane pot aparea sentimente de vinovatie. Este foarte important ca cei din jurul pacientului sa creada in diagnostic si sa-l sustina. A avea un doctor de incredere este de importanta vitala.

Expectativa vigilenta

Sus

Fatigabiliatea este un simptom frecvent intalnit si poate avea multe alte cauze. Stresul, privarea de somn, lipsa de exercitiu fizic, boala sau orice alta problema de sanatate pot fi incriminate. Majoritatea persoanelor care sufera de fatigabilitate nu au acest sindrom.
Perioada de urmarire atenta se refera la o perioada in care pacientul este monitorizat de doctor fara sa primeasca tratament. Se mai numeste observare sau supraveghere. O luna sau doua de reglementare a ritmului de somn, de exercitiu fizic moderat efectuat in mod regulat, de controlare a stresului si de dieta echilibrata vor rezolva majoritatea cazurilor de fatigabilitate neasociata cu acest sindrom sau cu alta problema medicala. Totusi, daca fatigabilitatea nu se amelioreaza dupa una sau doua luni de auto-ingrijire sau daca oboseala este persistenta si limiteaza activitatile obisnuite, se impune prezentarea la medic.
O data ce diagnosticul a fost stabilit, pacientul trebuie sa fie atent la orice simptome noi care apar si sa le raporteze doctorului. Desi sindromul de oboseala cronica poate determina o varietate de simptome, aparitia unor simptome noi ar putea fi cauzata de o alta boala care trebuie evaluata si tratata.

Medici specialisti recomandati

Sus

Urmatorii medici specialisti sunt in masura sa evalueze oboseala si celelalte simptome:
- asistentele medicale
- medicul de familie
- internistul
- exista doctori specializati in tratamentul sindromului de oboseala cronica. Pacientul trebuie sa obtina o trimitere de la medicul de familie sau de la grupul local de sprijin al pacientilor cu acest sindrom inainte de a se prezenta la specialist. Este de preferat sa se apeleze intai la medicul de familie. De asemenea pacientul se poate prezenta la psiholog sau la psihiatru.

Investigatii

Sus

Sindromul de oboseala cronica este greu de diagnosticat. Oboseala cronica este o problema extrem de comuna si poate avea multe alte cause. Diagnosticul poate fi pus numai prin eliminarea celorlalte posibilitati.
In primul rand, doctorul trebuie sa ia anamneza (adica pune pacientului intrebari legate de simptomele pe care le are, ce alte boli a mai avut etc) si sa faca un examen fizic complet. Expertii au elaborat o lista specifica de simptome pentru a decide daca o persoana sufera de sindromul de oboseala cronica. Doctorii se folosesc de o varietate de teste pentru a exclude alte boli. Printre aceste teste se numara:
- hemograma completa, care furnizeaza date importante despre tipul si numarul de celule prezente in sange
- viteza de sedimentare a hematiilor, care masoara cat de repede sedimenteaza globulele rosii (eritrocitele) intr-un tub timp de o ora, test care sugereaza prezenta inflamatiei
- glicemia (cantitatea de glucoza din sange), test folosit in scopul diagnosticarii diabetului
- testul al hormonului stimulator al tiroidei, folosit pentru a detecta afectiuni ale glandei tiroide
- analizele de biochimie, care furnizeaza informatii despre starea generala de sanatate
- sumarul de urina (analiza urinii) care informeaza asupra starii generale si poate indica prezenta multor boli. Acestea sunt teste de rutina.

In cazul in care simptomele, istoricul bolii si examenul fizic sugereaza alte posibile afectiuni pot fi facute si alte teste. Testele suplimentare pot fi urmatoarele:
- anticorpii antinucleari pentru diagnosticul de lupus (lupus eritematos sistemic)
- factorul reumatoid, pentru diagnosticul de artrita reumatoida
- testul HIV, pentru diagnosticul infectiei cu virusul de imunodeficienta dobandita
- teste pentru boala Lyme, in cazul expunerii la capuse
- test de piele pentru diagnosticul tuberculozei.
Unii doctori pot solicita teste pentru verificarea sistemului imun. Acestea sunt scumpe si in general sunt facute doar in scop de cercetare. De asemenea, rezultatele acestor teste sunt greu de interpretat deoarece conexiunea dintre sistemul imun si sindromul de oboseala cronica este foarte putin cunoscuta.

Tratament

Sus

Tratament - generalitati

Obiectivul principal de tratament al sindromului de oboseala cronica este imbunatatirea starii generale astfel incat pacientul sa revina la viata normala. Masuri simple care pot fi luate la domiciliu - cum ar fi imbunatatirea ritmului de somn si exercitiu fizic moderat-sunt componente importante ale tratamentului. Apelarea la un consilier sau psiholog s-a dovedit a fi utila la pacientii cu sindrom de oboseala cronica. Desi nu exista o cura pentru acest sindrom, multe dintre simptomele sale raspund la tratament.

Tratament initial

- antialgicele (medicamente ce calmeaza durerea) care pot fi achizitionate fara prescriptie medicala, cum ar fi acetaminofen, ibuprofen sau aspirina pot ameliora durerile de cap, durerile musculare si articulare si alte simptome fizice. Analgezicele narcotice, care sunt eliberate pe baza de prescriptie medicala, pot duce la dezvolterea dependentei daca sunt folosite frecvent, de aceea sunt indicate in general in cele mai severe cazuri si pe termen scurt
- administrarea de antidepresive si consilierea pot duce la ameliorarea celorlalte simptome, indiferent daca pacientul este depresiv sau nu. Aceste medicamente sunt folosite pentru imbunatatirea starii sufletesti, controlul durerii si reglarea somnului. In cazul acestui sindrom este important ca atat factorii fizici cat si cei psihologici sa fie tratati
- exista multe remedii cum ar fi diete speciale sau suplimente minerale pe care unii le recomanda in tratamentul sindromului de oboseala cronica. Nu exista dovezi asupra eficientei nici unuia dintre aceste remedii.

Tratament de intretinere

Tratamentul la domiciliu este foarte important. Ajustarea programului zilnic, imbunatatirea ritmului de somn, exercitiul fizic usor efectuat in mod regulat poate ameliora starea pacientului. Demararea unui program gradat de exercitii, in care nivelul de dificultate creste progresiv de la usor la din ce in ce mai greu, ar trebui sa faca parte din tratament. Studiile au aratat ca un program de exercitii planificat cu grija poate ajuta pacientii sa-si redobandeasca puterea si energia si sa se simta mai bine. Trebuie avut insa in vedere faptul ca datorita acestui sindrom nu poate fi efectuat decat exercitiu usor. Prea mult exercitiu sau cresterea nivelului de dificultate poate duce la agravarea simptomelor.
S-a demonstrat ca un tip de consiliere numit terapie comportamentala cognitiva ajuta pacientii cu sindrom de oboseala cronica sa se descurce mai bine de la zi la zi. Consilierea invata pacientii sa-si schimbe modul de gandire si comportamentul si sa faca fata cu succes fatigabilitatii si celorlalte simptome.
Chiar daca nu este usor, pastrarea unei atitudini pozitive este un mare beneficiu pentru pacientii cu acest sindrom. Psihicul si organismul sunt interconectate si se influenteaza reciproc. Bolile fizice pot fi inrautatite sau imbunatatite de sentimente si atitudini si viceversa. Pacientul trebuie sa se informeze cat mai mult in legatura cu boala sa si coopereze cu doctorul pentru a invata cum sa faca fata simptomelor. El trebuie sa beneficieze de suport emotional atat din partea personalului medical cat si din partea familiei si prietenilor. E usor a fi prins intr-un cerc vicios al frustrarii, maniei si depresiei. A invata cum sa faca fata simptomelor va ajuta pacientul sa evite acest cerc vicios.
Vizitele regulate la doctor la fiecare cateva luni ajuta pacientul sa inregistreze progresul si sa evalueze orice schimbari ale simptomelor care ar putea indica faptul ca fatigabilitatea are alta cauza decat sindromul de oboseala cronica.

Tratament in cazul agravarii bolii

Vestea buna despre acest sindrom este ca se intampla rar sa se agraveze cu timpul. In unele cazuri dispare intr-un an sau doi. In alte cazuri alterneaza perioade de stare generala relativ buna cu perioade cu simptome severe. Recaderile nu sunt neobisnuite. Pacientul trebuie sa efectueze controale periodice pentru monitorizarea schimbarilor in evolutia bolii.

De retinut!

Desi cauza sindromului de oboseala cronica nu este bine cunoscuta, fatigabilitatea este reala si poate ingreuna efectuarea activitatilor zilnice. Pacientul nu trebuie sa se grabeasca in actiunea sa de recapatare a fortei si energiei. El trebuie sa tinteasca spre o intoarcere gradata la nivelul initial de activitate.
Doctorii pun accent pe oferirea sprijinului, pe informare si consiliere, ca si pe tratarea oricaror probleme care apar ca rezultat al simptomatologiei bolii. In cazul depresiei, doctorul poate prescrie un antidepresiv. Medicatia este de asemenea prescrisa pentru a ajuta pacientul sa doarma, pentru a-i calma durerile si pentru a trata problemele de tensiune.
Inscrierea intr-un grup de sprijin poare reasigura pacientul ca mai exista si altii care ii impartasesc experienta, ca nu este singur. Faptul ca pacietul vorbeste cu ceilalti care sufera de acest sindrom il poate ajuta sa-si mentina o atitudine pozitiva, ceea ce este de importanta vitala pentru ca el sa se simta mai bine.

Tratament ambulator (la domiciliu)

Tratamentul la domiciliu este cea mai importanta parte din tratamentul sindromului de oboseala cronica. In cazul acestei boli, se pot parcurge urmatorii pasi pentru a controla si uneori chiar ameliora simptomele:
- ajustarea programului pentru ca pacientul sa profite de momentele cand se simte mai energic si mai putin obosit. Pacientul ar trebui sa pastreze un jurnal saptamanal pentru a inregistra momentele cand este in forta si cand se simte obosit. In cazul in care exista un model al variatiilor de energie de-a lungul unei zile, atunci munca, scoala si celelate activitati ar trebui planificate in conformitate cu acest model
- pacientul nu trebuie sa se suprasolicite cand se simte in forta. Daca face prea multe lucruri poate deveni extrem de obosit si va avea nevoie de mai multe zile sa se recupereze
- imbunatatirea ritmului de somn. Insomniile pot agrava fatigabilitatea si celelalte simptome
- pacientul trebuie sa se culce numai atunci cand ii este somn si sa se scoale in fiecare zi la aceeasi ora, indiferent daca se simte odihnit sau nu
- daca sta treaz mai mult de 15 minute fara sa poata adormi, el trebuie sa se trezeasca, sa paraseasca dormitorul si sa execute o activitate in liniste pana simte din nou ca ii este somn
- evitarea alcoolului, cofeinei si tutunului inainte de culcare
- mentinerea unei temperaturi confortabile in dormitor si eliminarea tuturor surselor de zgomot si lumina
- folosirea unei perne care sa asigure confortul adecvat. Utilizarea unei perne care sa sustina gatul pentru a impiedica miscarea excesiva a capului si gatului in timpul somnului
- pacientul ar trebui sa incerce sa doarma in reprize scurte daca este necesar. Durata lor trebuie sa fie intre 20 si 60 de minute si ele nu trebuie sa aiba loc seara tarziu
- efectuarea regulata de exercitiu fizic moderat. Este bine sa se inceapa cu exercitii de intindere. Exercitiul usor cum ar fi mersul, inotul, mersul pe bicicleta chiar si de tip ergonomic pot fi de ajutor. Trebuie gasit un anume echilibru astfel incat pacientul sa poata beneficia de efortul fizic pe care il depune si sa nu se oboseasca excesiv
- administrarea de antialgice eliberate fara prescriptie medicala pentru a calma durerile musculare, articulare si durerile de cap provocate de sindromul de oboseala cronica. Printre medicamentele care pot fi utile se numara acetaminofen(Tylenol), aspirina, ibuprofen (Advil sau Motrin), naproxen sodiu (Aleve) sau ketoprofen (Orudis KT). Aspirina nu trebuie administrata sub 20 de ani fara recomandarea medicului
- pacientul ar trebui sa se inscrie intr-un grup de sprijin. Aceste grupuri pot fi o buna sursa de informatii si indicii pentru a controla boala si totodata o oportunitate pentru a-si impartasi frustrarile si problemele cu ceilalti pacienti care au acest sindrom. Pentru gasirea unui grup de sprijin din vecinatate trebuie intrebat doctorul sau contactat spitalul local
- remediile a caror eficienta nu a fost dovedita cum ar fi dietele speciale sau vitaminele ar trebui evitate
- consumarea unei diete reduse in grasimi si bogate in carbohidrati si fibre
- pacientul trebuie sa aiba rabdare si sa aiba in vedere faptul ca tratamentul consecvent la domiciliu ajuta la ameliorarea sau controlul simptomelor.

Optiuni de medicamente

Medicatia nu vindeca sindromul de oboseala cronica; ea ajuta doar la ameliorarea simptomelor. Este posibil ca medicamentele sa nu accelereze semnificativ procesul de intoarcere la activitatea deplina, dar daca sunt folosite corespunzator pot ajuta pacientul sa se simta mai bine.

Alegerea medicatiei

Antialgice si antiinflamatoare: medicamente ce se elibereaza fara prescriptie medicala, cum ar fi acetaminofen (Tylenol), aspirina, ibuprofen (Advil, Motrin), naproxen sodiu sau ketoprofen (Orudis) sunt folosite pentru a trata durerile musculare si articulare frecvente sau severe, durerile de cap si febra.
Codeina, morfina si meperidina (Demerol): aceste medicamente sunt eliberate numai cu prescriptie medicala in scopul tratarii durerii care nu este ameliorata de cele eliberate fara prescriptie. Ele sunt rezervate de obicei celor mai severe cazuri. Datorita riscului de dezvoltare a dependentei, ele sunt folosite numai pe termen scurt.
Antihistaminicele si decongestivele: aceste medicamente eliberate fara prescriptie medicala sunt folosite pentru a trata congestia nazala si celelalte simptome cauzate de raceli si alergii.
Antidepresivele: sunt prescrise de catre doctor pentru tratametul depresiei si anxietatii, pentru cresterea capacitatii de concentrare, imbunatatirea calitatii somnului si ameliorarea fatigabilitatii si a durerii musculare.
Avertismentul Asociatiei Americane de Nutritie si Medicamente: in conformitate cu Asociatia Americana de Nutritie si Medicamente pacientii, familiile lor si personalul medical ar trebui sa monitorizeze indeaproape adultii si copii care urmeaza tratament antidepresiv deoarece in aceste cazuri poate aparea o tendinta de suicid. Fenomenul poate aparea in special la debutul administrarii medicatiei antidepresive sau la schimbarea dozelor.
Printre semnele de alarma care trebuie urmarite se numara agravarea anxietaii, atacuri de panica, agitatie, iritabilitate, insomnie, impulsivitate, ostilitate si manie. Urmarirea acestor comportamente la copii este de importanta vitala deoarece acestia isi controleaza mai putin impulsurile decat adultii si de aceea sunt mai predispusi la comiterea sau tentativa de suicid. Totusi Asociatia Americana de Nutritie si Medicamente nu recomanda oprirea medicatiei antidepresive. In schimb, este recomandabil ca pacientii sub tratament andidepresiv sa fie urmariti cu atentie de persoanele apropiate lor. Daca pacientul are indoieli in legatura cu el insusi sau cu o persoana apropiata aflata sub tratament antidepresiv, atunci trebuie contactat imediat medicul.

De retinut!

Corticosteroizii s-au dovedit a fi eficienti in oarecare masura in ameliorarea simptomelor sindromului de oboseala cronica, dar in general nu sunt recomandati datorita efectelor secundare pe care le au. Desi fludrocortizonul era folosit la scara larga in trecut pentru tratamentul hipotensiunii ortostatice (afectiune ce apare in sindromul de oboseala cronica si in care creste frecventa cardiaca si scade tensiunea arteriala la ridicarea rapida din pozitia culcata), studii recente au aratat ca nu aduce nici un beneficiu real cand e folosit ca medicatie unica.
Depresia este adesea asociata sindromului de oboseala cronica si poate duce la agravarea simptomelor. Ca orice alta boala, depresia trebuie tratata. In cazul in care un pacient cu sindrom de oboseala cronica are depresie, el ar trebui sa se adreseze medicului in legatura cu starea sa. Antidepresivele si consilierea contribuie la mentinerea unei atitudini pozitive, ceea ce s-a dovedit a fi un mare beneficiu pentru pacientii cu acest sindrom.

Tratament chirurgical

Nu exista tratament chirurgical pentru sindromul de oboseala cronica.

Tratamente alternative

Ca si in cazul altor boli care nu au o etiologie clara si nici un tratament medicamentos eficient, exista multe tratamente neconventionale pe care unii le recomanda pentru sindromul de oboseala cronica. Nici unul nu s-a dovedit a fi eficient.
Exista, in schimb, terapii alternative sigure-acupunctura, yoga sau masajul, de exemplu - care pot ameliora durerea si stresul, diminua tensiunea musculara, ajuta pacientul sa se simta mai bine si mai sanatos si sa-si imbunatateasca atitudinea si calitatea vietii.

Alte optiuni de tratament

Printre terapiile complementare populare se numara:
- terapiile naturiste si suplimentii naturali
- acupunctura
-masajul
- yoga.

De retinut!

Nici una dintre aceste terapii complementare nu s-a dovedit a fi eficienta in tratamentul sindromului de oboseala cronica, dar unii pacienti au declarat ca s-au simtit mai bine dupa folosirea lor. In cazul in care este luata in considerare o terapie complementara, trebuie facuta o documentare inainte de inceperea ei. Doctorul ar trebui consultat in urmatoarele situatii:
- ofera terapia siguranta? Administrarea unor tratamente care pot fi daunatoare cum ar fi diete neobisnuite sau suplimente de vitamine in exces trebuie evitata. (Un comprimat de multivitamine zilnic este de ajuns. Depasirea cu 100% a cantitatii necesare zilnic pentru orice vitamina sau substanta minerala in afara recomandarii medicului trebuie evitata)
- este produsul fabricat in conditii de siguranta? Suplimentele de vitamine si minerale si produsele naturiste sunt supuse acelorasi regulamente de fabricare ca si medicamentele. Ingredientele pot sa varieze de la un producator la altul. Etichetele trebuie citite cu atentie si trebuie alese firme cunoscute si de incredere
- este terapia eficienta? Poate fi greu de precizat daca un tratament isi face efectul. Trebuie avut in vedere faptul ca atunci cand pacientul se simte mai bine dupa tratament, acesta nu este neaparat cauza imbunatatirii starii generale. Simptomele sindromului de oboseala cronica se amelioreaza adesea spontan sau datorita unui efect placebo al medicamentului care imbunatateste starea pacientului
- care este costul terapiei? Este posibil ca un tratament scump care poate fi eficient sau nu sa nu merite preturile ridicate. Cazurile in care furnizorii de produse si medicamente solicita investitii financiare mari sau o serie de tratamente costisitoare trebuiesc analizate cu atentie
- va imbunatati terapia starea generala a bolnavului? Chiar daca terapiile complementare nu sunt eficiente in tratamentul sindromului de oboseala cronica, unele dintre ele presupun obiceiuri sanatoase care pot imbunatati starea generala si de aceea sunt demne a fi incercate.
In conditiile unei boli greu de tratat precum sindromul de oboseala cronica, perspectiva unui tratament eficient poate fi tentanta. Situatia trebuie analizata cu grija. Produsele care contin un ingredient secret pentru vindecarea sindromului de oboseala cronica trebuiesc evitate.

Profilaxie

Sus

Sindromul de oboseala cronica nu poate fi nici prevenit si nici vindecat. Tratamentul la domiciliu si anumite medicamente, cand e cazul, pot controla sau reduce simptomele.



227907 vizualizari, 07 Martie 2006

Citeste si

Arhiva
  • Sindromul premenstrual Sindromul premenstrual

    Generalitati Mai mult de 85% din femei au una sau mai multe tulburari de ordin fizic si emotional in perioada ciclului menstrual cuprinsa intre ovulatie (cand se elibereaza un ovul din ovar, in aproximativ a 14-a zi de ciclu) si prima zi a menstruatiei. Aceste...citeste mai mult

  • Sindromul oboselii cronice in timpul sarcinii Sindromul oboselii cronice in timpul...

    Generaliati Sindromul oboselii cronice face parte din complicatiile frecvente din timpul sarcinii. Modificarile hormonale, depresia prenatala si eforturile depuse de organismul gravidei in perioada gestationala sunt cauzele principale care declanseaza afectiunea....citeste mai mult

  • Sindromul Delleman sau sindromul oculocerebelocutanat Sindromul Delleman sau sindromul...

    Generalitati Sindromul Delleman sau sindromul oculocerebelocutanat este o afectiune congenitala rara al carei diagnostic poate fi pus inca de la nastere. Copiii cu acest sindrom sunt plurimalformati, prezentand in principal anomalii cerebrale, hipoplazie dermica...citeste mai mult