Contraceptivele injectabile

Contraceptivele injectabile sunt metode anticonceptionale care contin numai progesteron sau o combinatie de progestagen si estrogen (in functie de tipul fiecareia). Progestagenul este o versiune sintetica a hormonului natural progesteron. Actiunea hormonilor consta in principal in stimularea secretiei mucoase a glandelor cervixului, ceea ce va face ca stratul de mucus de la acest nivel sa devina foarte vascos si greu de depasit de catre spermatozoizi. De asemenea, modifica consistenta mucoasei uterine astfel incat sa nu favorizeze nidarea ovulului fecundat. In cazul unor femei poate chiar sa sisteze ovulatia (eliberarea ovulului).
Injectiile sunt administrate intramuscular (intrafesier), de obicei la 3 luni. O data injectia realizata pacienta nu trebuie sa ia si alte medicamente sau sa foloseasca alte metode contraceptive cum ar prezervative feminine, diafragme. Astfel, sexul poate redeveni spontan, neexistand riscuri de conceptie. Acest aspect, alaturi de faptul ca injectiile nu trebuie secondate de alt tratament sunt factori importanti in alegerea acestei metode in defavoarea altora.
In acest moment exista doua tipuri de contraceptive injectabile:
- cu medroxiprogesteron: este de departe cea mai folosita; exercita un efect protector cu o eficienta de peste 99,5% timp de 12 saptamani; se administreaza la fiecare 3 luni; nu contine estrogeni si ca urmare reprezinta o alternativa buna pentru femeile care nu tolereaza contraceptivele care contin acest hormon
- cu norethisteron - ofera protectie timp de 8 saptamani; se utilizeaza in special in cazul femeilor ai caror parteneri isi efectueaza vasectomii.

In general medicul este cel care, dupa un control amanuntit si un examen fizic general determina daca injectiile contraceptive sunt cea mai potrivita forma de contraceptie pentru fiecare pacienta in parte.
Contraceptivele injectabile (indiferent de fel) nu sunt recomandate pacientelor diagnosticate cu hemoragii vaginale anormale. Alte contraindicatii la administrarea acestor injectii sunt:
- cancere hormono-dependente, cum este cazul cancerului de san (fie in stadiu activ fie in remisiune de minim 5 ani);
- antecedente sau boala activa renala, hepatica (hepatita acuta virala, ciroza decompensata, tumori maligne sau benigne);
- tulburari de coagulare, tromboze venoase profunde, trombembolii pulmonare;
- migrene (cu sau fara aura), prurit colestatic prezent pe parcursul sarcinii (daca este cazul);
- boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, boala coronariana ischemica, infarct miocardic sau accident vascular cerebral;
- diabet;
- sarcina;
- reactii adverse la alte preparate hormonale sau alte medicamente.
Contraindicatii relative sunt: depresii nervoase, consumul cronic de alcool, astm bronsic, bulimie sau anorexie nervoasa.
Specialistii au emis si o serie de recomandari pentru anumite categorii de paciente:
- in cazul adolescentelor, injectiile nu trebuie sa reprezinte metoda anticonceptionala de prima alegere (se poate recurge la ea doar daca altele nu sunt disponibile)
- in cazul femeilor de toate varstele trebuie sa fie evaluate corect beneficiile utilizarii contraceptivelor injectabile comparativ cu riscurile (in special in cazul utilizarilor pe termen lung, de peste 2 ani)
- in cazul femeilor cu osteoporoza, injectiile nu sunt recomandate deoarece pot agrava demineralizarea osoasa (ca urmare trebuie gasite alte metode).

Contraceptivele injectabile au o eficienta foarte ridicata - majoritatea expertilor considerandu-le eficiente in peste 99% din cazuri (acest lucru inseamna ca daca 100 de femei folosesc ca unica metoda contraceptiva injectiile, doar 1 din ele risca sa ramana insarcinate). Acest procent face ca injectiile sa fie considerate ca fiind, alaturi de pilula combinata si minipilula, una din cele mai eficiente mijloace de contraceptie. Singura cale ca injectiile sa aibe eficienta scazuta este ca pacienta sa nu se prezinte la timp la medic pentru injectii. Acest risc exista deoarece injectiile sunt foarte spatiate una fata de cealalta si pacienta poate uita de ele (in majoritatea cazurilor se fac 4 pe an).
De asemenea, specialistii avertizeaza ca pentru a fi complet eficiente si a-si exercita efectul, pacienta trebuie sa astepte cateva zile (7, mai precis), daca se fac dupa primele 4 zile ale ciclului menstrual. In cazul in care injectia este efectuata in primele 4 zile, efectul se instaleaza aproape imediat.
Exista cateva clase de medicamente cu care injectiile pot sa interfere, deci pacientele sunt sfatuite sa anunte medicul inainte de efectuarea injectiilor daca urmeaza tratament cu antiepileptice, tuberculostatice, antibiotic, fenitoina, carbamazepina, aminoglutetimid, barbiturice, bosentan. Lista substantelor care scad eficienta injectiei este mult mai larga, insa aceasta este comunicata pacientei de catre medic.

Contraceptivele injectabile au o serie de avantaje:
- trebuie administrate doar de 4 ori pe an (o data la 3 luni);
- sunt foarte eficiente in prevenirea sarcinilor nedorite;
- nu contin estrogeni, nu cresc riscul de aparitie a trombozei venoase profunde, a embolismului pulmonar, a infarctului miocardic acut sau accidentelor vasculare cerebrale;
- interactiunile medicamentoase sunt mult mai reduse comparativ cu alte contraceptive hormonale;
- scad riscul de cancer endometrial, chisturi ovariene, boli inflamatorii pelvine
- amelioreaza dismenoreea, durerea indusa de ovulatie, sindromul premenstrual;
- scad incidenta crizelor epileptice;
- pot fi administrate pe perioada alaptarii.

Contraceptivele injectabile nu sunt lipsite de efecte secundare sau de dezavantaje. Acestea au un spectru larg si in principal sunt reprezentate de:
- afectarea ciclului menstrual: dupa 1 an peste 50% din paciente vor dezvolta amenoree secundara, procentul acestora crescand la 70% dupa 2 ani de utilizare neintrerupta a contraceptivelor injectabile
- afectarea fertilitatii - aceasta revine la normal dupa aproximativ 12 luni de la sistarea tratamentului (se considera ca dupa 18 luni fertilitatea este asemanatoare cu cea a femeilor care utilizeaza alte metode contraceptive hormonale).
Studii recente au evidentiat faptul ca injectiile contraceptive asociaza un risc usor mai crescut de aparitie a cancerului de san, in special in cazul femeilor sub 35 de ani.
In cazul aparitiei unei sarcini accidentale, nou nascutii expusi contraceptivelor injectabile au greutate mai mica la nastere comparativ cu cei neexpusi si asociaza si un risc de mortalitate mai mare.

Alte efecte secundare: disconfort abdominal, balonare, castig ponderal (in medie aproximativ 2,5 kg, ca urmare a stimularii apetitului), ameteli, rash cutanat, bufeuri, edeme, hirsutism, cefalee, astenie, irascibilitate, modificari ale libidoului, menstruatii abundente, neregulate, prelungite.
Contraceptivele injectabile determina si scaderea densitatii osoase, ca urmare nu sunt recomandate in cazul pacientelor cu osteoporoza (studiile au demonstrat insa ca nu cresc riscul de aparitie a fracturilor osoase). Fenomenul este reversibil (densitatea osoasa poate reveni la normal cand injectiile sunt sistate). Femeile ce le utilizeaza ar trebui sa isi suplimenteze dieta cu calciu si vitamina D pentru a reduce riscurile. Specialistii recomanda pacientelor ca dupa 2 ani de administrare sa isi efectueze controale regulate pentru determinarea osteodensitatii. Daca aceasta se reduce considerabil se poate incerca un nou tratament hormonal cu estrogeni, in scopul prevenirii demineralizarii.
Exista cazuri in care injectiile afecteaza nivelurile colesterolului, determinand aparitia hipercolesterolemiei si sindroamelor dismetabolice.

Injectiile sunt efectuate de medicul specialist o data la 3 luni (exista insa si preparate care se administreaza o data la 1 luna), de obicei in primele 4 zile ale ciclului menstrual, pentru o eficienta crescuta. Pacienta trebuie sa fie sigura ca nu este insarcinata in momentul administrarii injectiilor (acesta este motivul pentru care se fac in primele zile ale menstruatiei). In cazul administrarii lor mai devreme exista riscul de aparitie a sangerarilor abundente (menometroragii). Dupa prima injectie medicul este cel care va programa pacienta la urmatoarea administrare, deoarece acesta cunoaste cu exactitate intervalul de protectie oferit de acest anticonceptional. Desi injectiile pot fi administrate pe parcursul alaptarii majoritatea specialistilor recomanda proaspetelor mamici sa astepte pana bebelusul are 6 saptamani.
In cazul in care pacienta nu se prezinta la timp pentru urmatoarea injectie, medicul poate cere efectuarea unui test de sarcina inainte de a-i administra urmatoarea doza. In perioada in care nu este sub protectia injectiei, pacientei ii vor fi recomandate alte metode de contraceptive (nonhormonale), cum ar fi prezervativele, diafragmele cu spermicid. Daca a trecut o perioada de timp mai mare de 14 saptamani in care nu au fost folosite alte mijloace anticonceptionale, riscurile ce femeia sa ramana insarcinata in urma unor contacte sexuale neprotejate este semnificativ mai crescut.