Esentialul despre medicamentele eliberate fara prescriptie medicala

Generalitati

Sus
Esentialul despre medicamentele eliberate fara prescriptie medicala

Medicamentele eliberate fara prescriptie medicala sunt cele pe care specialistii le numesc OTC-uri (over the counter) si la care pacientii pot apela pentru a ameliora o serie de afectiuni minore, fara sa se mai prezinte la medic. Ele se pot elibera direct din farmacie, nu au un regim special de administrare si nu necesita o reteta medicala. Chiar daca majoritatea medicamentelor care intra in aceasta clasa sunt considerate a fi sigure intrucat reactiile lor secundare sunt relativ minore comparativ cu alte clase de substante, care conduc la interactione medicamentoasa sau cu alte droguri si pot influenta negativ evolutia unor boli. Asadar, chiar daca OTC-urile pot fie eliberate fara probleme, in cazul in care aveti afectiuni cronice si urmati un tratament prescris de catre medicul dumneavoastra cel mai sigur este sa discutati cu acesta si eventualele coadministrari ale altor medicamente.

In cazul in care nu exista probleme cronice si starea de sanatate este buna, astfel de medicamente pot fi administrate fara probleme, cu conditia ca prospectul si atentionarile producatorului sa fie citite cu atentie anterior administrarii. Exista medicamente care nu sunt indicate copiilor mici si trebuie administrate doar copiilor mari, adolescentilor si adultilor. In cazul acestor substante producatorii mentioneaza pe ambalaj doza maxim admisa precum si persoanelor carora medicamentul ii este destinat. Totusi, sfatul specialistilor este ca inainte de a cumpara orice medicament OTC sa intrebam si sa consultam farmacistul, acesta putandu-ne oferi informatii foarte importante.

O alta clasa de persoane care trebuie sa fie atente in ceea ce priveste administrarea medicamentelor fara prescriptie sunt femeile insarcinate, in special cele aflate in primul trimestru de sarcina. Ele sunt sfatuite sa isi anunte medicul in cazul in care iau orice tip de medicament, dar sa comunice starea lor si farmacistului, atunci cand cumpara diverse medicamente. Sarcina este o perioada foarte delicata iar adminstrarea unor medicamente contraindicate poate avea repercursiuni negative atat asupra mamei, cat si asupra fatului. In general, medicamentele OTC sunt cele administrate pentru tratarea unei stari sau afectiuni pasagere, care nu are nevoie de consult si tratament de specialitate.

OTC sunt medicamente care nu au risc de aparitia a dependentei si care nu pot fi utilizate de catre pacientii cu istoric de abuz de substante in alte scopuri decat cele pentru care sunt comercializate. In cazul in care doriti sa cumparati medicamente fara ca medicul sa vi le prescrie, este bine sa va consultati inainte cu farmacistul si acesta sa va recomande un produs care sa se potriveasca nevoilor dumneavoastra si care sa nu interactioneze cu alte tratamente sau conditii speciale pe care le aveti.

Lista medicamentelor care pot fi eliberate fara prescritie medicala este foarte larga, ea incluzand, printre altele si:
1. Antiacide si protectoare gastrice;
2. Laxative si antidiareice;
3. Medicamente antigripale;
4. Analgezice;
5. Antialergice.

Toate aceste medicamente pot fi foarte utile daca sunt administrate rational, doar la nevoie si doar conform recomandarilor din prospect. Trebuie precizat ca uneori OTC sunt mai prost tolerate si au o eficienta mai redusa comparativ cu medicamente cu aceeasi actiune, dar eliberate pe baza de prescriptie medicala.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Sfaturi importante in alegerea unui OTC
  3. Protectoare gastrice si antiacide
  4. Laxative si purgative
  5. Antidiareice
  6. Medicamente indicate in raceala comuna
  7. Antihistaminice
  8. Analgezice
  9. Articole similare

Sfaturi importante in alegerea unui OTC

Sus

Specialistii recomanda pacientilor sa recurga la un medicament ce nu are nevoie de prescriptie medicala in urmatoarele situatii:
1. Daca autodiagnosticarea este sigura si nu exista dubii in legatura cu cauza de aparitie a afectiunii respective si daca simptomele nu sunt grave;
2. Daca nu au afectiuni cronice evolutive pentru care sunt deja in tratament cu alte medicamente.
In cazul in care se alege un medicament OTC specialistii insista ca pacientii:
- Sa isi administreze medicamentul cu cele mai putine ingrediente, directionate specific impotriva unei anumite afectiuni. Medicamentele care vor sa fie un panaceu nu fac decat sa expuna pacientul la reactii adverse multiple pe fondul unei eficente indoielnice;
- Sa citeasca cu atentie prospectul si sa se asigure ca nu au contraindicatii la adminstrarea medicamentului, sa respecte instructiunile si indicatiile de administrare;
- Sa nu depasesca doza recomandata de catre producator si nici perioada de administrare;
- Sa opreasca administrarea medicamentului in cazul in care afectiunea nu se amelioreaza sau simptomele se inrautatesc si sa consulte medicul.

In continuare sunt prezentate recomandarile specialistilor in vederea administrarii corecte si sigure a medicamentelor OTC.

Protectoare gastrice si antiacide

Sus

Astfel de medicamente sunt indicate pacientilor cu tulburari dispeptice si indigestie, expresii clinice ale aciditatii crescute din stomac. Tulburarile dispeptice sunt afectiuni caracterizate prin pirozis (arsuri), in special cu localizare retrosternala, regurgitatii (refluarea in gura a unei cantitati mici de alimente), eructatii (eliminare pe gura a aerului din stomac) si chiar dureri epigastrice intense.

Ele pot sa apara pe stomacul gol sau dupa masa, mai ales daca pacientul obisnuieste sa se intinda dupa un pranz copios. Cauza de aparitie a tulburarilor dispeptice o reprezinta in special refluxul gastroesofagian si poate fi declansat de tonusul slab al sfincterului care separa esofagul de stomac, pe fondul unei hipersecretii de acid. Tratamentul acestor episoade dispeptice poate fi facut cu antiacide, inhibitori ai secretiei gastrice si protectoare gastrice.

Antiacidele sunt medicamente sigure daca sunt administrate ocazional, insa pot ridica probleme in cazul in care pacientul le consuma prea des (si pentru o perioada prelungita). Cele mai utilizate si recomandate substante de acest gen sunt reprezentate de antiacide si apoi urmeaza protectoarele gastrice si inhibitoarele secertiei. Ele pot sa neutralizeze si sa tamponeze aciditatea gastrica insa pot sa influenteze si motilitatea intestinala (cu repercursiuni asupra tranzitului intestinal al pacientului).
Din aceasta clasa fac parte:

1. Bicarbonatul de sodiu
Este un compus cu actiune intensa si foarte rapida. Dupa ce medicamentul isi termina actiunea, stomacul are tendinta de a secreta mai mult acid, deci exista un risc de hipersecretie gastrica reactiva. Preparatul este contraindicat pacientilor cu hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca si boli renale, deoarece contine sodiu;

2. Carbonatul de calciu
Este asemanator (din punct de vedere al rapiditatii instalarii efectului) cu bicarbonatul de sodiu. Calciul insa poate sa duca la constipatie. Deoarece se absoarbe rapid din intestin, calciul poate creste calcemia. Din acest motiv nu este indicat pacientilor cu litiaze urinare, biliare sau insuficienta renala;

3. Compusii de aluminiu
Au o potenta mai mica iar efectul lor se instaleaza mai lent comparativ cu alte produse de acelasi tip. Reactiile adverse asociate administrarii lor sunt reprezentate in principal de constipatie si de precipitarea simptomelor neurologice in cazul pacientilor cu insuficienta renala (encefalopatie). Unii reprezentati pot determina pierderi de calciu cu agravarea osteoporozei, iar din acest motiv nu sunt indicati femeilor aflate la menopauza;

4. Compusii de magneziu (in principal hidroxidul de magneziu)
Sunt eficienti in combaterea arsurilor retrosternale, insa determina diaree. Daca pacientul are insuficienta renala, magneziul se poate acumula in organism, uneori atingand chiar si valori toxice. Pentru a se evita efectul laxativ, exista si compusi de magneziu combinati cu antiacide constipante;

Antiacidele de acest tip sunt recomandate pentru administrare la nevoie, cand pacientul simte un disconfort gastric si nu trebuie consumate pe o perioada indelungata.
Inhibitorii secretiei gastrice sunt medicamente care actioneaza mult mai tintit, au un mecanism de actiune mai complicat, insa durata efectelor este mai lunga. Ei sunt recomandati pacientilor cu tulburari dispeptice mai intense si recurente, care nu raspund favorabil la antiacidele enumerate mai sus. Aceasta clasa este reprezentata de catre medicamente de tipul: ranitidinei, famotidinei sau omeprazolului si lansoprazolului.

Ranitidina si compusii similari influenteaza in special secretia acida nocturna, deci sunt indicati pacientilor cu tulburari aparute seara, la culcare sau in somn.
Omeprazolul scade secretia acida, insa este indicat in boli cronice si cu manifestari intense, in special in ulcerul gastroduodenal sau esofagite de reflux.

Precautii

Pacientii care apeleaza la astfel de medicamente sunt sfatuiti:
1. Sa elimine mai ales cauza de aparitie a dispepsiei, mai degraba decat sa apeleze la compusi farmacologici;
2. Sa se consulte cu farmacistul anterior administrarii antiacidelor deoarece aceste medicamente pot interfera cu alte substante si pot agrava cursul unor boli, mai ales insuficienta renala;
3. Sa nu apeleze la astfel de medicamente fara o recomandare din partea medicului in cazul in care au probleme hepatice, deoarece majoritatea sunt metabolizate hepatic. In cazul in care ficatul nu poate face fata, unii compusi se pot acumula in organism atingand niveluri periculoase.

Laxative si purgative

Sus

Constipatia reprezinta de fapt eliminarea cu greutate a materiilor fecale dure si deshidratate, la un interval mai mare de 2- 3 zile. Disconfortul abdominal si general este accentuat, pacientul acuzand si balonari si inapetenta. In prezent, copnstipatia poate fi tratata prin administrarea de laxative si purgative. Ele pot determina inmuierea materiilor fecale, usurand eliminarea lor, pot stimula miscarile peristaltice ale intestinului si colonului sau pot sa atraga apa in interiorul lumenului intestinal favorizand propulsia scaunelor.

Laxativele de volum sunt reprezentate de metilceluloza, agar si multe altele, care, asociate consumului crescut de apa, stimuleaza peristaltismul colonului si inmoaie scaunul. Ele confera volum scaunului deoarece contin fibre nedigerabile, dar care stimuleaza eliminarea. Utilizarea lor regulata le face mult mai eficiente si este considerata ca fiind sigura. Sunt indicate pacientilor cu obiceiuri alimentare defectuoase, al caror scaun nu este format prin lipsa fibrelor din dieta. Laxativele de inmuiere a scaunului sunt capabile sa inmoaie direct scaunul. Ele sunt foarte eficiente in cazul in care pacientul consuma cantitati crescute de lichide de-a lungul zilei. Sunt indicate pacientilor varstnici saude cate ori trebuie evitat efortul intens de defecare. Unele dintre aceste substante raman in lumenul intestinal, deoarece nu sunt absorbabile si astfel faciliteaza pasajul transluminal.

Purgativele sunt substante care actioneaza prin iritarea mucoasei intestinale, determinand evacuarea rapida a continutului. Ele nu sunt recomandate tuturor pacientilor deoarece pot determina deshidratare sau colici intestinale. Constipatia poate fi evitata prin regularizarea dietei, prin consumul de cantitati crescute de lichide de-a lungul zilei si prin exercitii fizice regulate. Un regim alimentar bogat in fructe si legume proaspete, supe si ciorbe poate sa fie chiar mai eficient decat administrarea medicamentelor. In plus, beneficiile pentru organism sunt multiple si generale.


Precautii

Administrarea laxativelor si a purgativelor este considerata sigura daca:
- Pacientul consuma multe lichide, care sa stimuleze actiunea acestor medicamente;
- Nu sunt consumate in mod abuzativ si regulat, ci doar la nevoie.

Consumul cronic poate influenta in mod negativ peristaltismul si tonusul musculaturii intestinale, iar colonul devine foarte “lenes”. Astfel se poate ajunge la dependenta de laxative. Pentru un consum mai indelungat, cele mai sigure sunt considerate a fi metilceluloza sau agarul. Consumul cronic de laxative poate sa interfere cu capacitatea organismului de a absorbi unele vitamine si minerale, in special vitamina D si calciu. Acest deficit se poate manifesta prin pierderea fortei si rezistentei osoase.

Antidiareice

Sus

Diareea reprezinta eliminarea frecventa a scaunelor moi sau de consistenta foarte scazuta, apoase, neformate. Ea poate sa apara in diverse situatii clinice, in sindroame infectioase, sau afectiuni inflamatorii, malabsorbtie sau dieta cu numeroase substante osmotic active, care sunt capabile sa stimuleze tranzitul intestinal. Tratamentul diareei se poate realiza prin administrarea de compusi care cresc consistenta fecalelor sau care reduc viteza tranzitului intestinal. Compusii care cresc vascozitatea, de tipul caolinului, pectinelor sau carbunelui medicinal pot sa adsorba pe suprafata lor bacteriile si toxinele din intestin.

Sunt considerate ca fiind sigure pentru administrare deoarece nu pot fi absorbite si nu ajung in torentul circulator. Administrarea lor este indicata pentru perioade scurte de timp deoarece pot sa afecteze flora normal a tractului intestinal pentru ca nu adsorb doar bacteriile patogene, ci si pe cele necesare proceselor fermentative. Agentii antidiareici antispastici incetinesc tranzitul si motilitatea intestinala, reduc secretiile digestive si cresc tonusul sfincterelor. Cel mai utilizat astfel de compus este loperamid. Ea are actiuni intense si nu influenteazaza alte sisteme si organe.


Precautii

Diareea nu trebuie combatuta intotdeauna, deoarece de foarte multe ori ea este un mecanism de aparare a organismului impotriva unor toxine produse de bacterii cu actiune patogena. De aceea, antidiareicele nu sunt recomandate imediat, ci dupa o perioada de 24 de ore de la debut. Dupa aceasta perioada specialistii recomanda administrarea lor doar daca nu apar si semne generale - febra, frisoane, alterarea starii generale si daca aspectul scaunelor nu se modifica si nu apare sange, mucus sau puroi.

In cazul in care administrarea antidiareicelor se face rational, specialistii recomanda pacientilor:
- Sa ia cantitati suficiente pana aspectul scaunelor se normalizeaza, iar apoi sa renunte la aceste preparate pentru a evita aparitia constipatiei;
- Sa se hidrateze corespunzator pe toata durata simptomatologiei pentru a evita aparitia unor complicatii. Acestea pot sa apara rapid mai ales in cazul copiilor care fac diaree.

Daca aspectul diareei este alarmant (contine sange, sau cantitati mari de mucus) sau pacientii au si varsaturi, specialistii recomanda acestora sa se prezinte la medic pentru ca starea lor poate fi una infectioasa, ce se poate complica in orice moment. Pana la prezentarea la medic, pacientul trebuie sa isi mentina un status de hidratare cat mai normal.

Medicamente indicate in raceala comuna

Sus

In mod clasic, medicii si pacientii deopotriva, obisnuiesc sa spuna despre raceala: 'O raceala netratata dureaza o saptamana, iar una tratata se vindeca in 7 zile'. Cu alte cuvinte, chiar daca pacientii hotarasc sa ia sau nu un medicament, simptomele se amelioreaza de la sine dupa o anumita perioada, in cele mai multe cazuri, o saptamana. Cele mai indicate masuri terapeutice sunt odihna, consumul unor cantitati crescute de lichide si o dieta bogata in fructe si legume proaspete. Administrarea de antibiotice nu este indicata deoarece majoritatea racelilor si gripelor obisnuite sunt cauzate de virusuri, iar acestea nu sunt influentate de antibiotice (care actioneaza exclusiv pe bacterii). Unele medicamente OTC sunt capabile sa amelioreze o parte din simptome, sporind confortul pacientului in aceasta perioada. De aceea, se pot administra decongestionante nazale, mucolitice sau antitusive.

Simptomele alergiilor (in special rinoreea) pot fi ameliorate prin administrarea de antihistaminice. Aceste substante medicamentoase se gasesc intr-o gama foarte larga de medicamente destinate combaterii simptomelor racelii, adesea in combinatie cu decongestionante. Decongestionantele nazale sunt substante capabile sa usureze respiratia deoarece reduc edemul mucoasei nazale, permitand aerului sa treaca mai bine prin caile respiratorii aeriene (narine).

De asemena, ele pot sa reduca si rinoreea, mai ales daca este abundenta si se scurge retrograd in nazofaringe si apoi in orofaringe, determinand inflamarea gatului. Decongestionantele pot fi administrate pe cale orala sau sub forma de picaturi sau sprayuri. Preparatele orale sunt cele mai eficiente si asigura o ameliorarea rapida si intensa a simptomatologiei, insa au si un risc mai crescut de aparitie a reactiilor adverse. Sprayurile si picaturile pot fi si ele administrate in raceli, insa beneficiile terapeutice sunt doar temporare. Ele au un risc considerabil mai redus de aparitie a efectelor secundare sistemice, comparativ cu preparatele orale. Cele mai utilizate preparate de acest tip sunt cele continand pseudoefedrina si fenilefedrina, insa nu toate medicamentele care le contin pot fi eliberate fara prescriptie medicala.

Un inconvenient important al preparatelor topice este aparitia rapida a tahifilaxiei: o reducere rapida a raspunsului local aparuta in urma administrarii de doze repetate, in timp scurt. Acesta este si motivul pentru care astfel de preparate nu sunt recomandate pentru a fi utilizate pe termen lung (deoarece eficienta lor scade chiar si dupa cateva zile).


Precautii

Specialistii avertizeaza pacientii:

- Sa nu administreze medicamente impotriva racelii si decongestionante nazale copiilor cu varsta sub 2 ani decat sub supraveghere medicala. In cazul in care medicul pediatru recomanda administrarea unor astfel de medicamente, parintii trebuie sa respecte intocmai indicatiile acestuia;
- Sa nu utilizeze sprayurile nazale sau picaturile de mai mult de 3 ori/ zi si nu mai mult de 3 zile consecutiv, deoarece efectul lor se poate diminua considerabil, iar mucoasa poate sa aibe chiar un efect de rebound si sa devina mai edematiata decat anterior administrarii medicamentului in sine;
- Sa consume lichide in cantitati crescute pe toata durata starii gripale, mai ales cat timp iau diverse medicamente;
- Sa evite decongestionantele nazale in cazul in care exista probleme cronice: boli cardiovasculare, hipertensiune arteriala, glaucom, diabet zaharat sau hipertiroidie. Decongestionantele pot sa intereactioneze cu anumite medicamente, in special cu antihipertensivele si antidepresivele. De aceea, pacientii sunt sfatuiti sa citeasca cu foarte mare atentie prospectul medicamentului si sa verifice daca nu au contraindicatii la respectivul medicament;
- Sa se consulte intai cu medicul sau farmacistul daca pacientele sunt insarcinate si au nevoie de un decongestionant nazal.

Antitusivele sunt medicamente ce pot calma tusea, dar care nu sunt indicate in toate situatiile, mai ales in cazul in care tusea este productiva. Tusea este de fapt unul din mecanismele de protectie ale organismului de a elimina eventualele substante straine care ajung in arborele respirator. Datorita rolului ei de excretie a substantelor straine, tusea este adesea foarte folositoare si trebuie chiar incurajata. Daca insa este tuse seaca, obositoare, deranjanta, care poate induce apnee si un distres respirator deosebit, ele pot fi calmate cu anumite preparate pe baza de codeina. Aceste preparate au actiune centrala si pot sa inhibe direct centrii tusei. Concentratia codeinei in astfel de compusi este redusa si nu exista risc de aparitie a dependentei sau reactiilor adverse caracteristice opioidelor.

Specialistii considera insa ca cele mai indicate chiar si pentru ameliorarea tusei sunt…lichidele. Cat mai multe si cat mai diversificate, deoarece ele pot calma un gat inrosit si pot fluidiza secretiile, astfel incat o tuse neproductiva sa devina una cu expectoratie. Un remediu foarte popular este sucul de lamaie indulcit cu miere (o parte lamaie, doua parti miere). El poate fi consumat de cate ori doreste pacientul si poate fi administrat copiilor cu varsta de peste 1 an.

Expectorantele sunt medicamente care favorizeaza expectoratia, astfel crescand secretiile eliminate. Aceste medicamente pot sa stimuleze activitatea glandelor mucoasei repiratorii astfel incat acestea sa aibe o secretie mai fluida.

Medicamentele antitusive (si chiar si expectorantele) pot ridica probleme pacientilor cu afectiuni generale si celor cu astm, afectiuni cardiace, hipertensiune arteriala sau hipertrofie de prostata. Astfel de preparate pot sa interactioneze de asemenea cu sedative, anumite antidepresive, precum si alte medicamente. Pacientii sunt sfatuiti sa citeasca cu atentie indicatiile producatorului sau sa ceara parerea farmacistului, acesta putandu-i ajuta sa aleaga un medicament eficient si cu reactii secundare minime. Medicamentele care inhiba tusea prin mecanism central pot sa afecteze si respiratia normala. Ele trebuie administrate cu precautie in cazul pacientilor varstnici sau celor cu afectiuni respiratorii cronice.

Antitusivele si expectorantele nu sunt indicate copiilor sub 2 ani, decat daca medicul pediatru le considera eficiente, iar beneficiile surclaseaza riscurile.
Antitusivele nu sunt recomandate femeilor insarcinate, si celor care alapteaza, pacientilor cu afectiuni convulsivante, de tract respirator inferior si deprimare respiratorie importanta, precum si celor cu aritmii cardiace.

Antihistaminice

Sus

Antihistaminicele pot sa usuce secretiile si sunt utilizate pentru tratamentul alergiilor simple si al pruritului. Alergiile apar ca urmare a unui raspuns hiperergic din partea sistemului imun fata de antigenele din mediu (de exemplu, fata de polen, particule de praf, mucegaiuri). In cadrul acestui raspuns, se secreta in cantitati crescute, histamina.

Ea este cea care declanseaza intregul lant al reactilor inflamatorii care au drept expresie clinica, alergia. Unele antihistimanice pot fi eliberate fara prescriptie si sunt foarte utile in ameliorarea simptomelor usoare, cum ar fi prurit, rinoree, insa au drept efect secundar instalarea somnolentei.

Preparatele de generatie noua incearca sa reduca acesta efect, insa pacientii trebuie avertizati ca pe durata tratamentului sa nu manipuleze utilaje mari, sa nu conduca un autovehicul si sa nu realizeze nici un fel de activitate care necesita o vigilenta crescuta. Deoarece in momentul de fata exista si antihitaminice cu un efect sedativ mai putin pronuntat, pacientii sunt sfatuiti sa se consulte cu farmacistul pentru a stabili care este cel mai indicat antihistaminic in cazul lor.

Antihistaminicele sunt adaugate si in preparate utilizate in tratamentul simptomatic al racelilor, insa medicii nu incurajeaza utilizarea lor, ci mai degraba a ceaiurilor de plante si a sucurilor naturale de fructe.


Precautii

- Antihistaminicele nu trebuie administrate copiilor mici fara un consult de specialitate anterior. Daca medicul pediatru este de parere ca aceste medicamente sunt indicate copiilor, atunci parintii trebuie sa le administreze conform indicatiilor si recomandarilor specialistilor;
- Administrarea antihistaminicelor pentru tratamentul racelii nu este indicata deoarece ele pot creste vascozitatea secretiilor, pe care le fac mai greu de eliminat, chiar si de o tuse anterior productiva;
- Antihistaminicele trebuie administrate cu multa apa;
- Antihistaminicele nu sunt indicate pacientilor cu astm bronsic, glaucom, epilepsie sau hipertrofie de prostata. Ele pot sa interactioneze cu diverse alte medicamente, in special cu antidepresive, tranchilizante, anxiolitice;
- Antihistaminicele pot fi administrate pe stomacul gol, pentru a creste absorbtia, insa daca apare disconfort gastric intens, se pot administra si cu alimente;

Astfel de compusi sunt contraindicati femeilor insarcinate, pacientilor cu afectiuni ale tractului respirator inferior si trebuie administrati cu precautie pacientilor cu semne de hipertensiune intraoculara. Somnolenta indusa de administrarea antihistaminicelor se reduce pe masura ce sunt utilizate. Daca insa acest efect secundar nu diminua si nu apare o ameliorare a simptomatologiei alergiei in maxim o saptamana, pacientii sunt sfatuiti sa se adreseze medicului.

Analgezice

Sus

Exista o gama foarte variata de analgezice, unele asociind si actiune antiiflamatoare si antipiretica, in timp ce spectrul de actiune al altora este limitat doar la producerea de analgezie. Printre cele mai utilizate antialgice sunt - aspirina, acetaminofenul si ibuprofenul. Asprina si ibuprofenul sunt medicamente ce apartin antiiflamatoarelor nesteroidiene, substante foarte comercializate, care pot sa combata febra, durerea si inflamatia, dar care au efecte secundare importante, in special de natura digestiva. Aspirina este un compus cu reale efecte analgezice si antipiretice. Se recomanda a fi administrata doar adultilor deoarece este un medicament foarte puternic. Pentru scopul antialgic se recomanda preparate de 325 mg.

Precautiile administrarii aspirinei includ:

- Evitarea administrarii ei copiilor si tinerilor cu varsta sub 20 de ani deoarece exista riscul de aparitie a sindromului Reye, ca reactie adversa. El apare rar, insa este foarte grav. Afecteaza copii cu varsta intre 6 si 12 ani si se manifesta prin simptome de sistem nervos central (confuzie, convulsii, confuzie) si de afectare hepatica;
- Administrarea aspirinei strict in prezenta unui protector gastric deoarece medicamentul afecteaza bariera de mucus gastric, predispunand la aparitia de gastrite si ulcere. Preparatele tamponante sunt mai putin agresive comparativ cu cele clasice, insa administrarea unui antiacid este utila si in acest caz;
- Evitarea consumului de aspirina in cazul existentei unei alergii la aspirina sau la ibuprofen;

Aspirina nu trebuie administrata in cazul pacientilor cu guta si medicatie anticoagulanta, in cazul femeilor insarcinate si trebuie aruncata daca isi modifica aspectul sau mirosul. Aspirina nu este un leac contra mahmurelii, de aceea nu trebuie administrata pentru acest scop. In plus, asociata alcoolului, ea devine si mai agresiva fata de mucoasa gastrica.

Administrarea aspirinei trebuie facuta strict in functie de recomandarile producatorului, mentionate in prospect. Depasirea dozei maxim admise poate duce la aparitia fenomenului de salicilism, determinat de intoxicatia cu aspirina.

Specialistii recomanda oprirea administrarii de aspirina in cazul in care apar:
- Tinitus (tiuit in urechi);
- Tulburari vizuale;
- Greata, varsaturi, mai ales hematemeza (varsaturi cu sange);
- Ameteli, confuzie;
- Cresterea frecventei respiratorii (tahipnee).

Pe langa ameliorarea durerii si inflamatiei, aspirina poate fi administrata si pentru alte afectiuni, cum ar fi migrenele (in doze reduse), sau post accident vascular cerebral sau infarct miocardic. Datorita riscului de interactiune dintre aspirina si multe alte clase de medicamente, specialistii recomanda pacientilor cu probleme grave in antecedentele medicale sa se consulte cu medicul personal daca vor sa ia aspirina. Efectele aspirinei sunt scazute de antiacide, iar risucu de dezvoltare a hemoragiilor este crescut de asocierea ei cu heparina, trombolitice, clopidogrel.

Alte analgezice nesteroidiene sunt reprezentate de ibuprofen si naproxen. Ele au mecanism de actiune similar aspirinei. Ca si aspirina, ele pot sa dea reactii adverse gastrice si pot interfera cu medicatia anticoagulanta a pacientilor.
Acetaminofenul este un alt preparat cu actiune antialgica si antipiretica, dar care este lipsit de efecte antiinflamatoare.

Deoarece mecanismul lui de actiune este unul central, reactiile adverse sunt mai putine decat in cazul aspirinei si AINS si nu determina disconfort gastric. Majoritatea producatorilor trec pe ambalaj concentratia de substanta activa precum si doza maxim admisa, pentru ca pacientii sa nu ajunga sa ia supradoze si sa se intoxice cu diverse analgezice. Femeile insarcinate nu trebuie sa ia analgezice decat dupa ce se consulta cu medicul si acesta considera ca astfel de medicamente sunt sigure in cazul lor.

Citeste si

Arhiva
  • Ingrijirea prenatala Ingrijirea prenatala

    Generalitati Orice femeie care doreste sa dea nastere unui copil trebuie sa aiba grija atat de propria sanatate cat si de a copilului sau, iar acest lucru include si ingrjirea prenatala. Pentru a stii cum sa se ingrjieasca inainte de sarcina orice viitoare mama...citeste mai mult

  • Ulcerul gastroduodenal Ulcerul gastroduodenal

    Generalitati Ulcerele peptice sunt leziuni la nivelul mucoasei gastrice (a stomacului) sau a mucoasei intestinului subtire superior (duodenului). Aceste leziuni apar atunci cand secretiile gastrice - care contin acid clorhidric si o enzima numita pepsina - irita si...citeste mai mult

  • Informatii importante despre medicamentele antiacide Informatii importante despre...

    Generalitati Antiacidele sunt prescrise pentru controlul arsurilor gastrice, facand parte din categoria medicamentelor antiulceroase. Recomandate in tratamentul mai multor afectiuni digestive (bola de reflux gastroesofagian, ulcerul gastroduodenal, gastrita,...citeste mai mult

Inchide recomandarile
Vezi recomandarile noastre
Clinici, Medici si Servicii specializate
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Clinici recomandate
Servicii specializate
+1
Vezi toate clinicile
Mai putin
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK