Medicamente eliberate si fara prescriptie medicala

Exista mai multe tipuri de antiacide. Trebuie cunoscuta componenta fiecaruia pentru a evita efectele adverse:

- antiacide pe baza de bicarbonat de sodiu. Aceste antiacide trebuie evitate daca pacientul are hipertensiune sau este pe un regim fara sare (desodat)

- antiacide pe baza de carbonat de calciu, care uneori, sunt folosite si ca suplimente de calciu. Aceste medicamente pot produce constipatie

- antiacide bazate pe complexe de aluminiu sunt mai putin active si actioneaza mai incet decat majoritatea celorlalte medicamente. Acestea pot de asemenea produce constipatii. Unele pot cauza pierderi de calciu si de aceea nu sunt recomandate dupa menopauza. De asemenea, daca pacientul are probleme renale, este recomandat consultul medicului, inainte de a se administra astfel de antiacide

- compusii magnezieni, care pot cauza diaree

- antiacide aluminiu – magneziu, sunt mai putin capabile de a produce diaree sau constipatie cum produc

antiacidele pe baza fie numai de aluminiu, fie de magneziu.

Antiacidele scad cantitatea de acid produs de stomac. Exista mai multe antiacide care pot fi eliberate fara prescriptie medicala, avand diferite modalitati de administrare si contraindicatii. Inainte de administrare este necesara citirea cu atentie a prospectului.

Medicul trebuie consultat inainte de administrarea antiacidelor, daca pacientului respectiv i se administreaza si alte medicamente. Antiacidele pot interveni in mecanismul de actiune si absorbtia celorlalte medicamente. De asemenea medicul trebuie consultat si in cazul in care pacientul prezinta ulcer sau afectiuni renale.
Daca exista probleme de functionalitate a rinichilor sau ficatului, trebuie ca administrarea antiacidelor sa se faca cu precautie. Toate medicamentele sunt inactivate si eliminate din organism prin actiunea in tandem a celor doua organe. Daca fie ficatul, fie rinichiul nu functioneaza la parametrii normali, este posibil ca prea mult antiacid sa se acumuleze in organism.

Exista doua tipuri de medicamente impotriva diareei: acelea care modifica scaunul si cele care incetinesc spasmele musculaturii intestinale.

Medicamentele care modifica scaunul, contin ceara sau ingrediente din fructe si absorb bacteriile si toxinele din intestin. Dar aceste medicamente absorb si bacteriile care sunt folosite la digestie. Folosirea pe termen lung este contraindicata.
Antispasmodicele (cum ar fi Imodium) scad spamele si contractiile intestinului. Loperamidul este de asemenea un antispasmodic. Exista si medicamente care subtiaza scaunul si au si efect antispastic.

In general, orice medicament este folosit pentru tratarea racelii, insanatosirea incepand la aproximativ o saptamana. Repausul si consumul de lichide este cel mai bun remediu pentru raceala. Antibioticele nu sunt de ajutor. Oricum, unele medicamente care se elibereaza fara prescriptie medicala, ajuta la atenuarea unor simptome ale racelii cum ar fi nasul infundat sau tusea.
Simptomele alergiei cum ar fi curgerea nasului (rinoree) raspund des la antihistaminice. Antihistaminicele se gasesc des in medicamentele pentru raceala, insa capacitatea antihistaminicelor de a combate raceala este discutabila.

Decongestivele fac respiratia mai usoara prin subtierea membranelor mucoase imflamate din nas, permitand aerului sa treaca. De asemenea ajuta la oprirea curgerii nasului.
Decongestivele pot fi luate pe cale orala (inghitite) sau folosite sub forma de picaturi sau spray-uri. Decongestivele orale (pastilele) sunt probabil mai eficiente si asigura o atenuare ma lunga a simptomelor, dar pot cauza mai multe efecte secundare. Pseudoefedrina este un decongestiv oral. In unele state din SUA, decongestivele nu pot fie eliberate de catre farmacisti decat dupa o prescriptie medicala. Deci pacientul, este nevoit sa consulte medicul pentru a primi o reteta de eliberare si administrare a acestor medicamente, pe baza de pseudoefedrina.
Spray-urile si picaturile produc o atenuare rapida a simptomelor, dar care nu este de durata. Spray-urile nazale pe baza de fenilefedrina sunt eficiente. Este mai putin probabil ca spray-urile si picaturile sa interactioneze cu alte medicamente, cum o fac de obicei decongestivele orale. Picaturile nazale saline, nu sunt decongestive, dar ajuta la mentinerea umezelii mucoasei nazale, ca aerul inspirat sa poata fi filtrat.

- nu se recomanda administrarea medicamentelor impotriva racelii sau decongestive orale copiilor sub 6 ani

- nu se administreaza spray-uri nazale sau picaturi mai mult de 3 ori pe zi sau mai mult de trei zile la rand. Folosirea continua, fara oprire va produce un efect de iritare, care va duce la imflamarea mucoasei mai mult ca la inceputul tratamentului

- nu se consuma mai multe lichide in timpul administrarii medicamentelor pentru raceala

- decongestivele pot cauza unele probleme persoanelor care au afectiuni cardiace, hipertensiune, glaucom, diabet si hipertiroidie. Decongestivele pot de asemenea interactiona cu alte medicamente cum ar fi anumite antidepresive si medicamente pentru hipertensiune. Este necesara citirea cu atentie a prospectului sau solicitarea ajutorului medicului sau farmacistului pentru a alege un decongestiv potrivit

- in sarcina, este foarte important de a consulta medicul pentru prescrierea unui decongestiv potrivit.

Tusea este modalitatea organismului de a elimina substantele straine sau mucusul din tractul respirator. Tusea este deseori benefica si nu trebuie incercata oprirea acesteia. Dar, uneori tusea este foarte severa si impiedica respiratia normala si somnul.
Apa si alte lichide, cum ar fi sucurile de fructe sunt probabil cele mai bune siropuri impotriva tusei. Ele ajuta la umidificarea gatului si de asemenea la umidificarea mucoasei.
Se poate prepara acasa un sirop de tuse, foarte benefic si eficient prin amestecul intr-un pahar a o treime de suc de lamaie si doua treimi miere. Acest remediu trebuie folosit de fiecare data cand este nevoie. Este posibila administrarea acestui preparat copiilor peste 1 an.

Exista doua tipuri de medicamente impotriva tusei: expectorantele si supresoarele.
Expectorantele - subtiaza mucoasa si o fluidifica, facand-o mai usor de tusit si de eliminat, atunci cand exista o tuse productiva.
Supresoarele - controleaza sau suprima reflexul de tuse. Este de preferat ca supresoarele sa contina dextrometorfan. Nu trebuie suprimata tusea productiva, decat daca aceasta impiedica bolnavul sa se odihneasca.

- medicamentele impotriva tusei pot cauza unele probleme persoanelor care au anumite afectiuni medicale, cum ar fi astmul, afectiunile cardiace, hipertensiunea sau afectiuni ale prostatei. De asemenea, preparatele impotriva tusei pot interactiona cu sedativele, anumite antidepresive si alte tipuri de medicamente. Este necesara citirea cu atentie a prospectului inaintea administrarii

- supresivele tusei pot ingreuna respiratia. Trebuie administrate cu mare grija persoanelor in varsta sau celor care au afectiuni pulmonare si respiratorii

- se recomanda citirea prospectului, pentru a cunoaste substantele componente ale medicamentelor. Unele medicamente pentru tuse contin un procent mare de alcool, altele contin codeine. Exista multe varietati de medicamente. Este de preferat sfatul farmacistului in alegerea unui preparat potrivit.

Antihistaminele usuca secretiile nazale si sunt frecvent folosite in tratamentul simptomelor alergice si a mancarimilor.
Daca mancarimile (pruritul) si curgerea nasului (rinoreea) este cauza unei alergii, un antihistaminic va fi de folos. Pentru a inlatura simptomele racelii, tratamentul la domiciliu continand un decongestiv poate fi eficient. Se recomanda administrarea medicamentelor pentru alergii sau raceli, dintr-un singur ingredient, in loc de cele care contin mai multe ingrediente.
Substantele cum ar fi clorfenilamina si difenilhidramina sunt foarte eficiente.

-se recomanda evitarea administrarii antihistaminelor copiilor sub 4 luni. Pentru copii intre 4 luni si 1 an este de preferat sfatul unui medic

-folosirea antihistaminelor pentru a trata o raceala va subtia mucoasa, facand-o mai greu de vindecat

-se recomanda consumul de lichide in timpul administrarii de antihistaminice

-antihistaminele pot cauza probleme persoanelor cu alte afectiuni, cum ar fi astmul, glaucomul, epilepsia sau problemele de prostata. Antihistaminicele pot de asemenea interactiona cu anumite antidepresive, sedative si tranchilizante

-in sarcina, antihistaminele se pot administra numai dupa consultul medicului

-somnolenta data de antihistaminice de obicei scade cu continuarea tratamentului. Daca simptomele alergiei nu dispar dupa o luna sau daca somnolenta persista, trebuie consultat medicul

-antihistaminele care nu determina somnolenta, sunt disponibile prin prescriptie medicala. Medicul specialist trebuie consultat in alegerea unui astfel de preparat.

Exista o multime de produse antialgice. Multe dintre ele contin fie aspirina, ibuprofen sau acetominofen. Aceste trei substante, la fel cu ketoprofenul sau naproxenul de sodium amelioreaza durerea si reduce febra. Apartin unor clase de medicamente numite antiinflamatorii.

- este de preferat ca aspirina sa nu fie pastrata la indemana copiilor

- aspirina creste riscul sindromului Reye la copii. Nu se administreaza aspirina unor persoane mai tinere de 20 de ani, decat la cerintele medicului

-aspirina poate irita mucoasa stomacului, poate cauza sangerari digestive si ulcer. Daca aspirina irita stomacul pacientului, trebuie oprita administrarea. Trebuie consultat medicul sau farmacistul pentru a afla ce este de facut in acest caz

-unele, persoane pot fi alergice la aspirina

-nu se administreaza aspirina pacientilor cu guta sau care sunt tratati cu anticoagulante

-in sarcina, este necesar consultul medicului inainte de a incepe un tratament cu aspirina

-nu se administreaza aspirina in combinatie cu alcool, deoarece creste aciditatea si implicit iritarea mucoasei stomacului

-doze mari de aspirina pot duce la intoxicatii.

Medicul trebuie alertat de urgenta daca se prezinta urmatoarele simptome:
- tiuitul urechilor
- probleme de vedere
- ameteala
- greata
- respiratii rapide (polipnee).

Pe langa ameliorarea durerii si a inflamatiilor, aspirina este eficienta si impotriva altor fenomene. Datorita efectelor secundare ale aspirinei si a interactiunii cu alte medicamente, nu trebuie folosita aspirina in situatiile urmatoare fara consultul medicului:
- infarctul miocardic si accidentele vasculare - aspirina in doze mici, dar administrata regulat ajuta la prevenirea accidentelor vasculare si infarctelor miocardice unor anumite persoane, inclusiv celor care sufera de diabet. Doze mici, spre exemplu 30 mg pe zi au fost de-a lungul timpului eficiente. Aspirina poate fi folosita de asemenea ca masura de prim ajutor in cazul infarcturilor. Mestecarea unei jumatati de tableta poate fi de ajutor in aceste cazuri

- cancerele de stomac si colon - unele studii au aratat ca administrarea unei tablete de aspirina pe zi poate reduce riscul cancerelor in sistemul digestiv

- migrenele - in mod obisnuit, doze mici de aspirina pot reduce frecventa migrenelor.

Ibuprofen, Ketoprofen, Naproxen sodium sunt alte substante nesteroidice antiinflamatoare. Ca si aspirina, aceste medicamente amelioreaza durerea si reduc inflamatiile si febra. De asemenea, ca si aspirina, pot provoca ameteala, iritatii gastrice si palpitatii. Persoanele care iau anticoagulante trebuie sa foloseasca aceste medicamente cu precautie.
Acetoaminofenul reduce febra si amelioreaza durerea. Nu are efect antiinflamator ca si aspirina si ibuprofenul, dar de asemenea nu provoaca iritatie gastrica si alte asemenea efecte adverse. Prospectul produsului da informatii pacientului despre cate miligrame de substanta activa sunt in fiecare pastila; care este doza admisa si cate pastile trebuie administrate. Nu se recomanda depasirea dozei maxime admise si de asemenea trebuie respectate regulile de administrare daca pacientul prezinta si alte afectiuni care ar putea face nesigura administrarea normala a pastilelor.
In sarcina este necesara recomandarea medicului inainte de administrarea medicamentelor antialgice.