Dextrometorfan

- dozele mici au efecte asemanatoare celor induse de marijuana sau MDMA;
- dozele mai mari au efecte disociative asemanatoare ketaminei.

In "cultura" dextrometorfanului exista patru niveluri ale efectelor, cunoscute ca "platouri" in functie de doza:- nivel 1 - 1.5-2.5 mg/kg corp;
- nivel 2 - 2.5-7.5 mg/kg corp;
- nivel 3 - 7.5-15 mg/kg corp;
- nivel 4 - 15-18 mg/kg corp.

Nivelul 1 se caracterizeaza prin euforie de intensitate medie, dezinhibitie, modificarea medie a proceselor senzoriale, auditive si a celor motorii. Se instaleaza un sentiment general de bine si liniste.

Nivelul 2 este caracterizat de o senzatie asemanatoare betiei. Sunetele si evenimentele vizuale devin "miscatoare", creste detasarea emotionala, pot aparea halucinatiile cu ochii inchisi, gandurile introspective si abstracte sunt comune.

Nivelul 3 este caracterizat printr-un nivel mai mult disociativ, cu intensificarea senzatiei de detasare fata de lucrurile inconjuratoare si fata de propriul corp, senzatiile vizuale si auditive devin haotice, apar tulburari importante de coordonare si miscare. In acest stadiu sunt posibile halucinatiile, dar au caracter de obicei abstract.

Nivelul 4 se caracterizeaza printr-o experienta disocoativa, asemanatoare anesteziei cu ketamina, creierul nu este "cuplat" senzorial, sunt prezente halucinatiile petrecute inafara corpului si "excursiile" petrecute in locuri diferite. La doze mari apar "excursiile urate", ce asociaza efecte adverse ca pruritul , transpiratiile, greata si voma.
Orice doza consumata ce depaseste 20 mg/kg corp se finalizeaza fie printr-o experienta denumita "excursie urata" fie prin supradoza (doza letala este de 35 mg/kg corp) ce se manifesta prin insuficienta respiratorie.

In cazul consumului cronic ca drog recreational pot apare tulburari de memorie (memoria de scurta durata fiind cea mai afectata).

Consumul cronic de dextrometorfan este caracterizat de:
1. Dependenta psihica- de fapt singura caracteristica,atat necesara cat si suficienta pentru a defini dependenta de drog. Dependenta fizica si toleranta pot fi prezente, dar niciuna nu estenici necesara, nici suficienta, prin ea insasi pentru a defini dependenta de drog. Dependenta psihica reprezinta necesitatea de ordinpsihologic de a lua drogul, denumita in terminologia actuala "craving"(dorinta intensa de a retrai efectele substantei psihoactive), si reprezinta cauza recaderilor dupa perioade lungi de abstinenta.
2. Dependenta fizica - implica dezvoltarea tolerantei si asimptomelor de retragere (abstinenta) la incetarea folosirii drogului,ca o consecinta a adaptarii organismului la prezenta continua a unuidrog. In cadrul sindromului de dependenta,dependenta fizica reprezinta factorul de conditionare secundara, legatde teama de privare de drog si de incercarea permanenta de a evitasenzatiile neplacute cauzate de absenta drogului.
Dependenta fizica se dezvolta ca rezultat al unei adaptari aorganismului in ceea ce priveste raspunsul la administrarea repetata aunei substante (drog), aceasta afectand echilibrul a diverse sisteme;ca rezultat, aceste sisteme sufera adaptari pentru a ajunge la un nou echilibru, pe fondul interventiei repetate a substantei respective. In acord cu aceste mecanisme, dependenta fizica este definita ca o starede adaptare a organismului in care efectele primare ale unei substante(drog) si recontroalele generate de organism se echilibreaza deasemenea maniera incat nu functioneaza normal decat in conditiile prizelor regulate de substanta (drog). La oprirea brutala aadministrarii, recontroalele nu mai sunt compensate de efectele substantei, conducand la o tulburare functionala, adesea cu manifestari clinice zgmomotoase, care pot imbraca aspecte periculoase, cu risc vital - sindromul de retragere.
3. Sindrom de abstinenta - este caracterizat prin simptomele (incadrare si grad de severitatevariabile) care apar la incetarea sau reducerea dozei unui drog, inspecial narcotic, la care individul este adictiv si care a fostconsumata in mod repetat, obisnuit, pe o perioada prelungita si/sau indoze mari. Exista tendinta ca in prezent sa se inlocuiasca termenul de"sindrom de abstinenta" cu "sindrom de retragere". Sindromul de retragere, expresie a dependentei fizice, este unul din indicatoriisindromului de dependenta.

- comprimate pentru administrare orala;
- sirop.

Spalaturi gastrice si administrare de carbune activ. In caz de depresie respiratorie se administreaza naloxona.