Halucinogene

Drogurile halucinogene au jucat un rol important in vietile oamenilor de mii de ani. Diversele culturi au folosit plante pentru a induce stari de detasare fata de realitate si „viziuni" in scopuri mistice, disponibilitatea lor fiind limitata de conditiile climatice si de sol pe care le solicita. Halucinogenele (sin. psihodisleptice, psihotomimetice = care produc, mimeaza psihoze, depersonalizarile, schizofrenomimetice) sunt capabile sa perturbe activitatea psihica, avand manifestari delirante in care starea de vis „pe trezie" domina, asemanatoare cu cea descrisa in psihoze.
Desi termenul halucinogen sugereaza producerea de halucinatii, acesta este considerat inexact, deoarece halucinatiile propriu-zise sunt rare. Frecvent pot fi observate fenomenele iluzorii (iluzia este perceptia distorsionata a unui stimul existent in mediu; ex. a vedea fata cuiva deformandu-se, „topindu-se") in consecinta unii specialisti au denumit aceste droguri iluziogene.
In ciuda denumirii lor, nu este vorba doar de substante si produse iluziogene / halucinogene, ci de agenti care perturba profund psihicul. Jean Delay si colaboratorii sai au propus sa fie denumite mai curand psihodisleptice, definindu-le astfel la Congresul de Psihofarmacologie de la Washington, din 1966: "substante care perturba activitatea mentala si provoaca o deviatie deliranta a judecatii, cu distorsiuni in aprecierea valorilor realitatii. In plus, aceste droguri sunt generatoare de iluzii, halucinatii, stari onirice sau oniroide, stari de confuzie, stari de depersonalizare".

Halucinatii auditive si/sau vizuale pot sa produca o multitudine de substante; ele mai pot fi intalnite in cadrul delirului - insotit de tulburari de judecata, ale orientarii, intelectului, memoriei, si emotionale (ex. un sindrom organic cerebral). Delirul poate aparea si in cadrul sindromului de abstinenta la sedativ-hipnotice sau la alcool (delirium tremens).

O multitudine de substante pot produce la doze toxice perturbari de perceptie de tipul halucinatii, iluzii, tulburari de judecata de tip paranoia, insa la anumite substante acestea sunt efecte principale la doze mici:
- tulburari de perceptie;
- tulburari de gandire;
- tulburari ale dispozitiei;
- efecte minime asupra memoriei si orientarii.
Acestea sunt in mod obisnuit denumite halucinogene desi folosirea lor nu determina intotdeauna halucinatii.

Clasificarea halucinogenelor (in functie de provenienta):
1. Halucinogene naturale de provenienta vegetala
- plante care sunt consumate ca atare - Argyreia nervosa, Betel nut, Desfontainia spinosa, Heimia, Ibogaina, Kawa-Kawa, Kratom, Pituri, Salvia, Virola;
- principii active halucinogene din plante - mescalina, bufotenina, harmina si harmalina, ergina, Cannabisul si cannabinoidele;
- ciuperci otravitoare.
2. Halucinogene de sinteza - DMT (N,N-dimetiltriptamina), 5-Meo-DMT, LSD.
3. Anticolinergice cu efect halucinogen - atropina, scopolamina.
4. Anestezice cu actiune halucinogena - fenciclidina, ketamina, GHB.

O diversitate de plante contin substante halucinogene.Ele au fost folosite in scop ritual, adesea pentru comunicarea cuspirite ancestrale, mai ales in America Centrala si de Sud.
Unele produse vegetale sunt consumate frecvent de catre toxicomani. Elenu induc propriu-zis toxicomanie majora (sau cel putin, dependenta generata prezinta anumite particularitati), ci declanseaza fenomeneneobisnuite, considerate de domeniul psihozei: iluzii senzoriale,halucinatii, modificari de afectivitate, alterari ale constiintei.