Preeclampsia si hipertensiunea arteriala in timpul sarcinii

Nu sunt inca intelese pe deplin cauzele aparitiei preeclampsiei si a hipertensiunii arteriale din timpul sarcinii. Din aceasta cauza, preeclampsia mai este denumita si "o boala a teoriilor" si reprezinta subiectul unor cercetari intense. Majoritatea medicilor considera ca preeclampsia incepe cu o dezvoltare insuficienta a placentei prin care nu circula un flux de sange in limite normale. Totusi, cauza dezvoltarii acestei placente anormale nu este cunoscuta si nici cauza aparitiei hipertensiunii arteriale la mama. Urmatorii factori se pare ca sunt implicati in aparitia acestor doua afectiuni:
- istoricul familial (genetic). Tendinta de a dezvolta preeclampsie se pare ca are o componenta ereditara. Aceasta mostenire genetica este valabila si in cazul barbatilor: cei care au in familie istoric de preeclampsie au risc mai mare de a determina o sarcina cu aceasta afectiune
- raspuns imun anormal. Preeclampsia apare in special la femei aflate la prima sarcina sau la cele care au mai avut o sarcina sau mai multe in trecut, dar sunt la prima sarcina cu un barbat diferit. Specialistii considera ca aceste femei dezvolta o reactie imuna anormala fapt ce declanseaza afectiunea. Si expunerea la un antigen patern poate declansa, de asemenea, un raspuns imun anormal in corpul femeii. Acest raspuns poate consta in ingustarea vaselor sanguine determinand aparitia hipertensiunii sau a altor probleme
- un factor biochimic ce determina ingustarea vaselor sanguine si cresterea presiunii arteriale. Preeclampsia poate fi o reactie a organismului la functionarea deficitara a placentei sau atat dezvoltarea anormala a placentei cat si simptomele de preeclampsie pot fi determinate de acelasi factor. Acest proces nu este inca pe deplin inteles
- boala renala in stadiul incipient, diabet zaharat sau alte afectiuni ce pot duce la afectarea vaselor sanguine. Afectiunile ce afecteaza vasele sanguine (precum bolile renale, hipertensiune arteriala preexistenta sarcinii sau diabet zaharat) cresc riscul de aparitie a preeclampsiei.

Aparitia hipertensiunii arteriale este de obicei asimptomatica. De obicei este descoperita intamplator la verificarea de rutina a tensiunii arteriale. Valorile tensionale de 140/90 mmHg sau mai mari sunt clasificate ca hipertensiune arteriala medie, iar cele peste 160/110 mmHg ca hipertensiune arteriala severa.

Simptomele de preeclampsie pot apare gradual sau brusc. Acestea includ:
- edeme la nivelul miinilor si a fetei ce nu dispare in cursul zilei (daca nu exista alte semne de preeclampsie edemele sunt manifestarea unei sarcini normale)
- cresterea rapida in greutate (mai mult de 1kg pe saptamana sau mai mult de 3 kg pe luna)
- sangerare prelungita de la nivelul unei leziuni acute.

Odata cu scaderea fluxului sanguin catre organe apar simptomele severe precum:

- cefalee (durere de cap) severa ce persista dupa administrarea medicatiei antialgice precum acetaminofenul
- scaderea acuitatii vizuale sau vedere incetosata, aparitia petelor in campul vizual sau perioade de cecitate (orbire)
- scaderea volumului urinar (mai putin de 473 ml pe 24 de ore)
- dificultati de respiratie, in special in pozitie culcata.

Preeclampsia creste riscul de aparitie a convulsiilor (eclampsia).

In mod normal tensiunea arteriala a unei femei insarcinate scade in timpul trimestrului II si revine treptat la normal pe parcursul trimestrului III. Totusi, la aproximativ 10% dintre gravide tensiunea arteriala incepe sa creasca pana la niveluri alarmante dupa a 20 a saptamana de sarcina. Aceasta afectiune este denumita hipertensiune indusa de sarcina. Mai rar, aceasta modificare a tensiunii arteriale poate avea loc imediat dupa nastere.
Medicul nu poate preciza de la inceput daca hipertensiunea arteriala nou diagnosticata va ramane in forma sa medie, se va agrava sau reprezinta un simptom incipient de preeclampsie. Diagnosticul diferential cu preeclampsia se pune pe prezenta proteinelor in urina. Acestea reprezinta un semn ca functia renala este afectata de preeclampsie.In cazul in care hipertensiunea arteriala s-a dezvoltat inaintea sarcinii, nasterea nu va cobori valorile tensionale.

Hipertensiunea arteriala aparuta inainte de a 20 a saptamana de sarcina este de obicei semn al unei tensiuni arteriale crescute anterior sarcinii sau al unei hipertensiuni tranzitorii. In cazuri rare, reprezinta un semn precoce al preeclampsiei.Hipertensiunea arteriala ce apare dupa a 20 a saptamana de sarcina (frecvent dupa saptamana 24) este de obicei semn al aparitiei preeclampsiei.

Femeile cu hipertensiune arteriala cronica si care raman insarcinate au de obicei o scadere a tensiunii in primele doua trimestre de sarcina. Incepand cu trimestrul al treilea tensiunea revine la valori anormal de mari si raman mari si dupa nastere.Hipertensiunea arteriala cronica creste riscul dezvoltarii preeclampsiei, astfel 15% pana la 25% dintre femeile cu hipertensiune arteriala cronica anterior sarcinii dezvolta preeclampsie. In general aproximativ 5% dintre gravide dezvolta preeclampsie.Majoritatea femeilor cu hipertensiune arteriala cronica, dar fara alte afectiuni asociate au un risc mai scazut de aparitie a fenomenelor cardiovasculare pe timpul sarcinii.

Preeclampsia afecteaza tensiunea arteriala, ficatul, placenta, sangele, rinichii si creierul. Poate fi moderata sau severa si se poate agrava rapid sau treptat. Atat mama cat si fatul pot pot dezvolta leziuni potential letale:

- tensiunea arteriala. Volumul sangelui nu creste atat cat ar trebui pe parcursul sarcinii, putand afecta astfel cresterea si dezvoltarea fetala. Vasele de sange opun si ele rezistenta la fluxul sanguin (vasospasm) contribuind la cresterea tensiunii arteriale
- placenta. Vasele sanguine ale placentei nu cresc atat cat ar trebui in interiorul peretelui uterin sau sunt mai inguste. Astfel sunt ineficiente in a asigura un flux sanguin adecvat fatului
- ficatul. Afectarea fluxului sanguin hepatic poate duce la afectarea functiei ficatului si la aparitia sindromului HELLP, afectiune cu mare potential letal si care necesita tratament medical de urgenta
- rinichii. In timpul sarcinii cu evolutie normala functia renala creste cu aproximativ 50%. Cand rinichii sunt afectati de preeclampsie, functia renala, desi mai crescuta ca anterior, nu poate face fata solicitarilor si apare o insuficienta renala moderata
- creierul. Tulburarile de vedere, cefaleea persistenta si eventual aparitia convulsiilor apar datorita reducerii fluxului sanguin cerebral. Convulsiile apar insa la mai putin de 1% dintre femeile cu preeclampsie. Eclampsia poate duce la coma sau moarte materna si fetala. Preeclampsia trebuie bine monitorizata si tratata pentru a preveni aparitia eclampsiei.
- sangele. In cazuri rare pot apare hemoragii sau tromboze cu potential letal. Aceasta afectiune este denumita coagulare intravasculara diseminata si de obicei dispare dupa nastere. Pentru tratament se folosesc transfuziile de sange sau trombocite.
Nasterea copilului este singurul tratament curativ al preeclampsiei. Daca afectiunea devina grava si pune in pericol viata mamei se induce nasterea fie medicamentos, fie prin cezariana. Dupa nastere, obisnuit de la cateva zile pana la maxim 6 saptamani, tensiunea arteriala revine la normal, exceptie facand cazurile cronice de hipertensiune preexistente sarcinii.

Cu cat preeclampsia apare mai devreme cu atat creste posibilitatea unei nasteri premature. Un copil nascut inainte de 37 de saptamani de gestatie poate avea dificultati de respiratie datorita imaturitatii pulmonare (sindromul de detresa respiratorie). Un nou nascut afectat de preeclampsie poate fi mai mic decat in mod normal (restrictia cresterii intrauterine), fapt datorat in principal nutritiei inadecvate furnizate de fluxul sanguin placentar redus.Desi moartea fetala datorata preeclampsiei reprezinta un eveniment destul de rar, riscul pentru aceasta este de 5 ori mai mare la sarcinile cu preeclampsie decat la cele cu evolutie normala. Eclampsia creste si mai mult acest risc.

Factorii de risc pentru aparitia preeclampsiei in timpul sarcinii includ:

- hipertensiune arteriala cronica preexistenta sarcinii. Femeile cu hipertensiune arteriala au 1 din 4 "sanse" sa dezvolte preeclampsie. Riscul creste atunci cand hipertensiunea este prezenta de mai mult de 4 ani, a cauzat afectarea functiei renale sau a fost prezenta si la sarcina anterioara
- boala cronica renala
- boli vasculare
- diabet zaharat
- hipertensiune arteriala la o sarcina anterioara, in special daca aceasta a aparut inainte de saptamana 34 de gestatie
- istoric familial de preeclampsie, in special daca unul din parteneri a fost nascut dintr-o sarcina cu preeclampsie - istoric personal de preeclampsie
- obezitate (mai mult de 20% peste greutatea ideala) in momentul conceptiei. Cu cat indicele de masa corporala este mai mare cu atat creste riscul aparitiei preeclampsiei
- sarcini multiple (gemeni, tripleti)
- prima sarcina, prima sarcina cu actualul partener, mai mult de 10 ani de la sarcina anterioara
- varsta mai mica de 21 de ani sau mai mare de 35 de ani
- mola hidatiforma
- hidrops fetal datorat izoimunizarii Rh sau infectiei uterine.

Femeile cu hipertensiune arteriala cronica au risc crescut pentru dezlipire prematura de placenta (placenta abruptio). Acest risc creste in situatiile:
- mama fumeaza in timpul sarcinii. Fumatul este considerat cauza a 15% pana la 25% dintre dezlipirile premature de placenta
- preeclampsia aparuta in contexul unei hipertensiuni arteriale cronice preexistente sarcinii.
Preeclampsia nu duce la hipertensiune arteriala cronica. In schimb, medicii considera ca femeile ce dezvolta preeclampsie au risc crescut de aparitie a hipertensiunii arteriale mai tarziu.

Prezenta preeclampsiei poate duce la aparitia convulsiilor (eclampsia). Eclampsia poate duce la coma si poate pune in pericol viata mamei si a fatului.Anturajul gravidei cu preeclampsie trebuie instruit sa recunoasca instalarea eclampsiei si cum sa acorde acesteia primul ajutor.
Trebuie anuntata imediat ambulanta in caz ca apar:
- tulburari de vedere sau vedere incetosata
- cefalee frecventa sau care se agraveaza sau devine permanenta si nu cedeaza la medicatie antalgica
- durere abdominala, in special in hipocondrul drept (partea de sus, dreapta a abdomenului)
- dureri de umeri, gat si partea superioara a corpului (aceasta durere isi are originea la ficat)
- castig in greutate de mai mult de 1kg in 24 de ore.
In cazul unei hipertensiuni moderate sau a unei preeclampsii in forma sa medie este posibil ca gravida sa fie asimptomatica. Aceasta trebuie sa consulte periodic medicul curant care va verifica tensiunea arteriala si va efectua un examen al urinei pentru determinarea albuminei.

Simptome ca edeme la nivelul membrelor inferioare sau intepaturi la nivelul inimii sunt obisnuite la sarcina normala si nu reprezinta semne de preeclampsie. Daca, insa, acestea sunt insotite de alte simptome specifice preeclampsiei atunci trebuie contactat medicul imediat.

Daca pe parcursul sarcinii apare hipertensiunea arteriala sau preeclampsia atunci gravida se poate adresa unuia dintre urmatoarele cadre medicale:
- medic obstetrica ginecologie
- medic de familie
- medic neonatolog
- moasa.

Hipertensiunea arteriala si preeclampsia sunt detectate tipic la primele consulturi. Deoarece aceste afectiuni se pot agrava rapid si pot pune viata mamei si a fatului in pericol este important ca femeia sa fie investigata periodic.

Verificarea tensiunii arteriale inainte de sarcina este utila pentru:
- screen-ing pentru hipertensiune arteriala cronica. Este important de stiut daca viitoarea gravida are hipertensiune arteriala, deoarece prezenta acestei afectiuni creste riscul aparitiei preeclampsiei
- furnizeaza o valoare tensionala martor ce poate fi comparata cu valorile tensionale din timpul graviditatii

Anumite investigatii sunt efectuate la fiecare control medical pentru monitorizarea hipertensiunii si a preeclampsiei. Acestea includ:
- verificarea tensiunii arteriale
- examen sumar urina pentru decelarea unei eventuale proteinurii, ce reprezinta unul din semnele de preeclampsie
- masurarea greutatii (cresterea rapida a greutatii este un semn al retentiei de fluide prezenta in preeclampsie).

Sunt cateva investigatii suplimentare folosite pentru monitorizarea semnelor de preeclampsie, precum:
- investigatii serice pentru a verifica anomalii sanguine (ca in sindromul HELLP) si semne ale deteriorarii functiei renale (niveluri crescute de acid uric in sange este un semn precoce de preeclampsie)
- clearance-ul creatininei necesita atat o proba sanguina cat si urina colectata din 24 de ore pentru a determina functia renala
- urina colectata din 24 de ore necesara dozarii proteinuriei.

Dca rezultatele la unul sau mai multe din testele descrise mai sus sugereaza prezenta preeclampsiei, atat mama cat si fatul vor fi monitorizati atent pe perioada ramasa pana la nastere. Tipul si frecventa investigatiilor depinde de severitatea preeclampsiei si de timpul ramas pana la nastere (de la 37 pana la 42 de saptamani). Investigatiile sunt mai dese si mai extensive atunci cand preeclampsia este severa iar sarcina este mai mica de 36 de saptamani.
Aceste investigatii includ:
- examen clinic pentru semne si simptome de agravare a preeclampsiei
- investigatii serice pentru decelarea anomaliilor sanguine si a deteriorarii functiei renale
- clearance-ul creatininei ce necesita atat o proba de sange cat si urina colectata din 24 de ore, determina functia renala.

Daca apar convulsiile unul sau mai multe din investigatiile de mai jos vor fi efectuate dupa nastere pentru evaluarea functiei cerebrale:
- computer tomograf ce foloseste raze X pentru a realiza imagini a organelor interne
- rezonanta magnetica nucleara foloseste un camp magnetic cu pulsatii ale undelor radio pentru a furniza imagini ale organelor si structurilor interne
- electroencefalograma ce masoara activitatea cerebrala folosind senzori atasati la cap si conectati prin fire la un computer.

Daca pe parcursul sarcinii apare hipertensiunea arteriala, preeclampsia sau amandoua statusul fatului va fi monitorizat atent. Cu cat afectiunea este mai severa cu atat vor fi mai frecvente investigatiile adresate fatului, osciland intre saptamanale si zilnice.
Testele folosite in mod obisnuit pentru monitorizarea statusului fatului includ:
- monitorizarea electronica a frecventei cardiace fetale care inregistreaza frecventa cardica fetala si schimbarile intervenite la aceasta functie de miscarile fatului
- echografia fetala care foloseste unde sonore reflectate pentru a produce o imagine computerizata a fatului, placentei si a uterului, permitand evaluarea:
- viabilitatea si cresterea fetala

De-a lungul sarcinii, consulturile medicale vor include obligatoriu verificarea tensiunii arteriale si examenul urinei ca screening pentru preeclampsie.

Prezenta hipertensiunii arteriale in timpul sarcinii va necesita o monitorizare atenta a mamei si fatului pana dupa nastere. Daca tensiunea arteriala se mentine la niveluri usor crescute (hipertensiune arteriala tranzitorie) nu va fi considerata periculoasa pentru mama si fat. Daca, din contra, valorile tensionale devin foarte mari se considera ca pot fi semn de preeclampsie sau de progresie spre hipertensiune arteriala severa.

Daca pe parcursul sarcinii apare hipertensiunea arteriala, tratamentul va include:
- monitorizarea atenta a semnelor de preeclampsie
- dieta echilibrata, exercitii fizice usoare si o eventuala medicatie antihipertensiva. Dieta echilibrata si exercitii fizice usoare (cum ar fi mersul pe jos) pot fi suficiente pentru controlul hipertensiunii arteriale. Femeile cu hipertensiune arteriala cronica ce aveau medicatie antihipertensiva vor mentine tratamentul medicamentos, dar la doze mai mici.
Hipertensiunea arteriala medie din cursul sarcinii nu necesita de obicei tratament. Daca insa tensiunea arteriala creste rapid depasind 140/100 mmHg se impune medicatia antihipertensiva. Hipertensiunea arteriala severa (mai mare de 160/110 mmHg) poate duce la afectarea cresterii fetale si necesita tratament medicamentos antihipertensiv.O parte din medicatia antihipertensiva poate fi periculoasa in sarcina. Gravidele care luau inhibitori ai enzimei de conversie pentru controlul hipertensiunii arteriale cronice inainte de sarcina vor trebui sa schimbe acest medicament, cel putin pe perioada primului trimestru cand tensiunea arteriala scade in mod natural.

Aparitia semnelor de preeclampsie impune monitorizarea atenta a gravidei. Scopul tratamentului este de a impiedica preeclampsia sa puna in pericol viata mamei si a fatului si sa prelungeasca sarcina pana cand fatul este suficient de matur pentru a se induce nasterea. Tratamentul va fi administrat pe toata perioada ramasa pana la nastere si in primele saptamani postpartum, tipul medicatiei depinzand de severitatea afectiunii. Optiunile medicamentoase includ un anticonculsivant si medicatie antihipertensiva daca tensiunea arteriala este crescuta, singurul tratament curativ al preeclampsiei find insa, nasterea

- pentru preeclampsia medie ce nu are tendinta la agravare este necesara reducerea activitatii fizice, monitorizarea starii generale si consultatii medicale si investigatii frecvente
- pentru forma moderat-severa sau care se agraveaza rapid este necesara spitalizarea. Aici tratamentul include repaus fizic, medicatie si monitorizarea atenta a fatului si a mamei. Preeclampsia severa sau eclampsia este tratata cu sulfat de magneziu. Acest medicament opreste convulsiile si impiedica aparitia altora.
Daca starea mamei si a fatului devine potential letala sulfatul de magneziu si inducerea nasterii sunt singurele optiuni terapeutice. La o sarcina mai mica de 34 de saptamani la care este posibila o temporizare cu 24 pana la 48 de ore a inducerii nasterii se vor administra corticoizi gravidei pentru a grabi maturarea plamanilor fatului.

In cazul unei preeclampsii moderat-severe riscul de a dezvolta eclampsie (convulsii) continua 24 pana la 48 de ore dupa nastere, s-au raportat si cazuri in care femeia a facut eclampsie mai tarziu dupa nastere, dar acestea au fost foarte rare. De aceea se continua tratamentul anticonvulsivant inca 24 de ore postpartum.De obicei tensiunea arteriala revine la valoarea normala la cateva zile dupa nastere, exceptie facand cazurile de hipertensiune arteriala cronica preexitenta sarcinii. Uneori, aceasta perioada se prelungeste pana la 6 saptamani postpartum. Daca tensiunea diastolica este mai mare de 100mmHg la externare atunci este probabil ca medicul sa introduca un tratament antihipertensiv, indrumand femeia sa revina pentru monitorizarea tensiunii.

Se folosesc medicamente antihipertensive care s-au dovedit a nu avea efecte secundare asupra alaptarii. Dintre acestea amintim labetalolul si propanololul, care sunt folosite in mod obisnuit sau hidralazina si metildopa. Nadololul, metoprololul si nifedipina sunt detectabile in laptele matern, dar se pare ca nu influenteaza copilul.
Preeclampsia severa sau convulsiile din eclampsie sunt tratate cu sulfat de magneziu administat intra-venos. Pentru formele moderate de preeclampsie sulfatul de magneziu este folosit uneori, pentru prevenirea aparitiei convulsiilor. Cercetarile nu au demonstrat pe deplin inca daca sulfatul de magneziu este necesar in tratamentul preeclampsiei moderate.
Scaderea valorilor tensionale cu ajutorul medicamentelor:
- nu previne agravarea preeclampsiei, hipertensiunea arteriala este numai un simptom al acestei afectiuni, nu cauza ei
- reduce fluxul sanguin catre placenta daca tensiunea este scazuta prea rapid, putand cauza probleme fetale.

Nasterea naturala este de obicei mai sigura pentru mama si este preferata daca nu exista ale riscuri. Daca preeclampsia se agraveaza rapid sau monitorizarea fetala sugereaza suferinta copilului, se apeleaza la nasterea prin cezariana.

In cazul prezentei hipertensiunii arteriale se prefera scaderea valorilor tensionale prin dieta saraca in sodiu si bogata in fructe si legume, exercitii fizice regulate si prin mentinerea unei greutati corporale optime. Scaderea tensiunii scade si riscul aparitiei preeclampsiei.In cazul femeilor gravide controlul medical periodic este cheia diagnosticarii precoce a preeclampsiei. Un tratament prompt este vital pentru prevenirea agravarii preeclampsiei.
Cercetari recente au aratat ca suplimentele de calciu si doze mici de aspirina ofera o profilaxie adecvata la femeile cu risc crescut de aparitie a preeclampsiei.
Suplimentele da calciu reduc riscul aparitiei preeclampsiei si deci a nasterii unui copil cu greutate mica. Este indicat in doze de 1200 mg pe zi, in special la femeile cu risc de preeclampsie si niveluri scazute ale calciului seric. Dozele mici de aspirina (antiagregant plachetar) se administreaza profilactic la femeile cu risc crescut de aparitie a preeclampsiei. Un studiu recent la care au participat 36 000 femei gravide a aratat ca medicatia antiagreganta scade riscul aparitiei preeclampsiei, a nasterilor premature si a deceselor fatului sau nou nascutului legat de aceasta afectiune. Desi unii specialisti au dubii in privinta efectului benefic al aspirinei in prevenirea preeclampsiei, altii il indica fara rezerve femeilor cu risc crescut de preeclampsie. Expertii considera ca o doza zilnica, de 75 mg sau chiar mai putin, de aspirina administrata incepand cu trimestrul al doilea, previne aparitia preeclampsiei.

In cazul in care o femeie cu hipertensiune arteriala cronica si medicatie antihipertensiva doreste sa ramana sau este insarcinata trebuie sa consulte imediat un medic. O parte din medicamentele antihipertensive sunt periculoase pentru fat.
Aceste femei trebuie sa urmeze cateva reguli simple precum:
- controale medicale regulate. Este importanta monitorizarea valorilor tensiunii arteriale deoarece o crestere a tensiunii peste limita de siguranta poate sa fie asimptomatica. Valorile tensiunii arteriale pot fi urmarite si la domiciliu
- evitarea fumatului scade tensiunea arteriale si imbunatateste cresterea si dezvoltarea fatului
- mentinerea unei greutati corporale optime pe parcursul sarcinii
- exercitii fizice usoare regulate. Mersul pe jos sau innotul de cateva ori pe saptamana ajuta atat mama cat si fatul. Se recomanda evitarea efortului fizic intens la femeile cu hipertensiune arteriala datorita posibilitatii reducerii fluxului sanguin placentar si fetal
- reducerea stresului in special daca femeia gravida continua sa lucreze sau mai are copii mici acasa.
Urmand aceste reguli simple femeia gravida poate mentine un nivel crescut al sanatatii sale si a copilului.

Aparitia preeclampsiei la o gravida impune urmarea unor reguli, de obicei la domiciliu pe o perioada de cateva saptamani. Astfel va fi recomandata incetarea serviciului, reducerea nivelului de activitate fizica sau chiar petrecerea majoritatii timpului in repaus total (in pat). Desi repausul total reprezinta un posibil tratament al formelor severe de preeclampsie, eficienta lui in formele moderate nu a fost dovedita. Este stiut ca repausul total pe o perioada mai mare de 3 zile creste riscul aparitiei trombozelor la nivelul membrelor inferioare sau pulmonare, (de la 1 la 1000 de paciente la 16 din 1000).
Repausul total limiteaza serios nivelul de activitate fizica al gravidei astfel incat aceasta nu va mai putea sa lucreze, sa-si ingrijeasca ceilalti copii sau sa-si indeplineasca responsabilitatile. Exista cateva trucuri pentru a intarzia necesitatea repausului total precum:
- monitorizarea tensiunii arteriale la domiciliu
- testarea urinei pentru prezenta proteinuriei
- controlul greutatii. Inainte de cantarire trebuie ca gravida sa-si goleasca vezica urinara, sa-si dea jos incaltamintea si sa poarte cam acelasi tip de imbracaminte
- monitorizarea miscarilor fetale.
Pacienta trebuie sa tina un jurnal zilnic in care sa-si noteze toate aceste date pe zile si ore. Acest jurnal trebuie prezentat la fiecare control medical doctorului sau moasei.

Tratamentul medicamentos al preeclampsiei si hipertensiunii arteriale pe durata sarcinii este folosit pentru:
- controlarea tensiunii arteriale. Scaderea tensiunii arteriale nu duce la prevenirea agravarii preeclampsiei; hipertensiunea arteriala este numai un simptom al acestei afectiuni. Medicamentele antihipertensive nu sunt de obicei folosite decat daca valorile tensionale ale femeii depasesc 140/100 mmHg. O parte din medici prefera sa inceapa administrarea medicamentelor inainte ca tensiunea arteriala sa devina severa (intre 150/100 si 169/109 mmHg). Managementul preeclampsiei este preferat in cazul hipertensiunii arteriale moderate
- profilaxia convulsiilor. Sulfatul de magneziu se administreaza de obicei inaintea nasterii si este continuat in primele 24 de ore postpartum la femeile cu eclampsie sau preeclampsie severa
- grabirea maturarii pulmonare a fatului. Atunci cand este posibil se administreaza mamei cu iminenta de nastere prematura (sub 34 de saptamani de gestatie) un corticosteroid (betametazona sau dexametazona). Acest medicament grabeste maturarea pulmonilor fetali in 24 de ore, reducand riscul aparitiei problemelor respiratorii la acesta dupa nastere.

Exista cateva medicamente antihipertensive care nu au efecte secundare asupra alaptarii. Acestea includ labetalolul si propranololul care sunt si cele mai utilizate, dar si hidralazina si metildopa. Nadololul, metoprololul si nifedipina sunt dozabile in laptele mamei, dar nu au efecte secundare cunoscute asupra nou nascutului.

Medicatia antihipertensiva folosita in mod obisnuit la femeia gravida include:
- metildopa (medicament de prima intentie in administrarea orala pentru controlul hipertensiunii arteriale)
- hidralazina (medicament de prima sau a doua intentie in administrarea intravenoasa pentru scaderea rapida a valorilor tensionale)
- labetalol (medicament de prima sau a doua intentie in administrare intravenoasa pentru sacderea rapida a tensiunii arteriale, utilizat numai in spital, fiind considerat, de asemenea, unul din medicamentele importante pentru saderea tensiunii in sarcina)
- nifedipina (medicament de prima sau a doua intentie pentru controlul tensiunii arteriale in sarcina).
Sulfatul de magneziu este considerat cel mai eficient si mai sigur medicament anticonvulsivant pentru tratarea si prevenirea eclampsiei. Corticosteroizii, precum betametazona sau dexametazona, administrati antenatal sunt cei mai eficient in prevenirea complicatiilor respiratorii la copii nascuti prematur.

Nu exista dovezi solide care sa indice un anume medicament ca fiind cel mai sigur in tratarea hipertensiunii arteriale din cursul sarcinii. Desi medicamentele prezentate mai sus sunt folosite pe scara larga mai sunt necesare inca multe studii asupra actiunii lor.
O parte din medicamentele antihipertensive sunt periculoase pentru fat. Astfel inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ICE) nu trebuie administrati in sarcina deoarece sunt periculosi pentru fat. Daca au fost indicati in tratamentul hipertensiunii arteriale preexistente sarcinii acestia trebuiec inlocuiti cel putin pe perioada primului trimestru cand tensiunea arteriala scade in mod natural. Scaderea accentuata sau brusca a tensiunii arteriale poate reduce fluxul sanguin la nivelul placentei, cauzand probleme fatului. Astfel, medicatia antihipertensiva este rezervata cazurilor de hipertensiune arteriala severa si care pun in pericol viata mamei si fatului.

Nu exista un tratament chirurgical pentru hipertensiunea arteriala din cursul sarcinii sau pentru preeclampsie.
Operatia cezariana este indicata atunci cand:

- este nevoie de o nastere rapida pentru ca mama si fatul sa supravietuiasca
- nu s-a reusit inducerea nasterii intr-o perioada de maxim 24 ore
- exista motive medicale, precum placenta praevia, ce fac periculoasa nasterea naturala.

Tratamentul principal pentru preeclampsia severa o reprezinta stabilizarea afectiunii (prin prevenirea convulsiilor cu ajutorul unui medicament anticonvulsivant precum sulfatul de magneziu si controlarea hipertensiunii arteriale) si inducerea nasterii. Daca gravida prezinta o forma moderat-severa sau severa a preeclampsiei si sarcina este aproape de finalul celor 40 de saptamani, atunci se induce nasterea. Se prefera nasterea naturala celei prin cezariana atunci cand este posibil.

Aceasta afectiune poate fi tratata prin repaus total atat la domiciliu cat si in spital. Scopul acestui tratament este fie de a aloca mai mult timp fatului permitandu-i astfel dezvoltarea, fie de a oferi timpul necesar colului uterin pentru a se matura si a putea suporta o nastere naturala, fie amandoua.

Reducerea activitatii si a stresului sunt parti dificile din tratamentul preeclampsiei. Discutia cu o femeie care a trecut deja prin aceasta situatie poate fi de ajutor.