Arnica (arnica montana)

Planta se intalneste in zonele de munte, de unde si denumirea ei. Prefera climatul umed si racoros si infloreste din luna iunie pana in august. Florile sunt de culoare galbena.

Sunt utilizate in scop medicinal dar si cosmetic, florile fara codite (rareori radacinile sau restul plantei). Se recolteaza in momentul infloririi. arnica montana are in componenta siliciu in cantitati mari, camfor, kaliu, calciu, taninuri. Florile contin ulei volatil, colina, alcooli triterpenici si substante colorate.

Principiile active din flori au proprietati antiinflamatorii, antiseptice, cicatrizante si antifungice. Sub forma de uleiuri eterice are rol antiinflamator si dezinfectant.

Uz intern:

- florile - pneumopatii, bronsite, tuse convulsiva, cistite, pielonefrite, retentie urinara, hemoragii uterine - sub forma de tinctura, laringite - sub forma de gargara, greata, boli ale sistemului nervos, astenie, arterioscreloza, miocardita, boli reumatismale, parazitoza, tabagism, dizenterie.

Utilizarea interna trebuie sa faca precaut si doar la recomandarea medicului intrucat poate cauza iritabilitate gastrointestinala dar si hipertensiune arteriala.

Uz extern:

- florile - echimoze, acnee, furunculoza, leucoree, rani sau abcese a caror vindecare este dificila, cicatrici cheloide, contuzii si alte traumatisme, arsuri, dar si utilizari cosmetice.

Contraindicatii:

- Se recomanda utilizarea plantei doar la recomandare medicala, intrucat consumul de arnica montana poate cauza iritatii, varsaturi, gastroenterite, ameteala, palpitatii, hipertensiune sau chiar paralizia centrilor nervosi.. Planta nu se administreaza femeilor insarcinate sau celor care alapteaza.