Sindroxocin, liofilizant pt. solutie perfuzabila

Informatii prospect Sindroxocin, liofilizant pt. solutie perfuzabila

Forma de prezentare:
Liofilizant pentru solutie perfuzabila 10 sau 50 mg; ct. x 1 fl.

Indicatii:
Leucemie limfoblastica, leucemie mieloblastica acuta, tumora wilms, neuroblastom, osteosarcoame si sarcoame ale tesuturilor m, carcinom de san, pulmonar, carcinomul vezicii biliare, carcinom tirdian, limfoame hodgkin si non-hodgkin, carcinomul bronsic cu celule mici si carcinomul gastric. Administrarea intravezical este eficienta in tumorile vezicale superficiale. Este eficienta in cancerul ovarian in stadiu avansat, cancer de san metastatic, sarcomul kaposi corelat cu sida. Putin eficace in: melanomul malign, cancerul renal, cancerul intestinului gros, tumorile cerebrale si metastazele de la nivelul snc.

Dozare si mod de administrare:
Adm. i.v. in monoterapie: adulti: 60-75 mg/m2 la 21 de zile. Copii: 30 mg/ m2/zi trei zile consecutiv, repetata la 4 sapt. Doza cumulativa max.: 550 mg/ m2. Asociat cu agenti chimioterapeutici cu actiune mielosupresiva: 25-50 mg/m2 la 3-4 sapt.; asociat cu agenti chimioterapeutici fara actiune mielosupresiva: 60-75 mg/m2. La pacientii cu IH se reduce doza. Administrat intravezical: 30-50 mg/instilare, la o sapt. - o luna.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului. sarcina si alaptare. In trat. SK-sida care poate fi tratament eficient prin administrarea terapiei locale sau a alfa-interferonului sistemic. La pacientii cu mielosupresie severa. La pacientii tratati anterior cu doze cumulative de doxorubicina /sau daunorubicina. tratamentul local intravezical este contraindicatii la pacientii cu tumori vezicale complicate cu obstruarea uretrala sau cu infectii ale tractului urinar.

Atentionari:
Pe perioada primei cure de tratament se impune o supraveghere atenta si frecventa a pacientului. O atentie particulara se va acorda cardiotoxicitatii induse de doxorubicina. Se recomanda efectuarea ECG inainte si dupa fiecare ciclu de tratament. Cardiomiopatia indusa de clorhidratul de doxorubicina este asociata in mod specific cu reducerea persistenta a voltajului undei QRS, prelungirea duratei intervalului sistolic si reducerea fractiei de ejectie, evidentiate prin ECG sau prin angiografie cu nuclid radioactiv. Este necesara monitorizarea: nivelului plasmatic al acidului uric si a nr. elem. figurate. Administrarea de doxorubicina poate sa potenteze toxicitatea altei terapii anticanceroase. inaintea inceperii tratamentului , eventual, in timpul acestuia, se recomanda efectuarea de examene de laborator de rutina pentru a controla functia hepatica. in cazul adm. intravezicale, se recomanda spalarea atenta a regiunilor periuretrale fie in cursul adm., fie dupa evacuarea solutiei medicamentoase din vezica. Nu se administreaza in aceeasi seringa cu heparina sau cu 5-Fluorouracil. Toxicitatea doxorubicinei creste la asocierea cu citarabina sau ciclosporina. Cardiotoxicitatea sa este scazuta de novobiocina si strofantina K. Eficacitatea terapeutica este crescuta de interferon. Fenobarbitalul reduce eficacitatea doxorubicinei. Precautie la soferi si persoane cu activitati de precizie.

Reactii adverse:
RA majore: mielosupresia si cardiotoxicitatea. Cutanate: alopecie, hiperpigmentarea patului unghial si pliuri dermale, onicoliza. gastrointestinale: greturi, varsaturi, stomatita, esofagita, ulceratii si necroza colonului, in special ale cecumului, anorexie si diaree. Vasculare: fleboscleroza. Locale: leziuni tisulare severe, inclusiv necroza. Reactii de hipersensibilitate: febra, frison, urticarie, soc anafilactic. Rar, conjunctivite si lacrimare. In cazul administrarii intravezicale pot aparea: hematurie, arsuri sau intepaturi uretrale si vezicale, disurie, polakiurie.