Rebif

Informatii prospect Rebif

Compozitie
Rebif este o solutie injectabila disponibila in seringi preumplute si cartuse. Seringile contin 8,8, 22 sau 44 micrograme de substanta activa interferon beta-1a. Cartusurile contin 66 sau 132 micrograme de interferon beta-1a si sunt concepute pentru dozaj multiplu, utilizandu-se un dispozitiv electronic de injectie care elibereaza 8,8, 22 sau 44 micrograme pentru fiecare doza.

Actiune terapeutica
Rebif se utilizeaza pentru tratarea pacientilor cu scleroza multipla (SM) recidivanta. Acesta este tipul de SM in care pacientul prezinta perioade de atac (recadere) ale bolii si perioade fara simptome. Eficacitatea medicamentului nu a fost demonstrata la pacientii cu SM progresiva (tipul de SM care apare dupa SM recidivanta), caz in care boala nu se afla intr-o faza de recadere. Rebif nu trebuie utilizat la copiii cu varsta sub 12 ani, deoarece nu exista informatii cu privire la utilizarea medicamentului la aceasta grupa de varsta.
Medicamentul se poate elibera numai pe baza de reteta.

Indicatii
SM este o afectiune a sistemului nervos in care inflamatia distruge stratul protector din jurul nervilor. Aceasta se numeste „demielinizare”. Substanta activa din Rebif, interferonul beta 1-a, apartine grupei de „interferoni”. Interferonii sunt substante produse in mod natural de organism, care il ajuta in lupta impotriva diferitelor atacuri, cum ar fi infectiile virale. Nu se cunoaste inca exact mecanismul de actiune al Rebif in scleroza multipla, dar interferonul beta pare sa regleze sistemul imunitar si sa previna recidivele de SM.
Interferonul beta 1-a este produs printr-o metoda cunoscuta sub denumirea de „tehnologia ADN-ului recombinant” interferon beta 1-a. Este produs de o celula care a primit o gena (ADN), devenind astfel capabila sa produca interferon beta 1-a. Interferonul de substitutie actioneaza in acelasi mod ca si interferonul beta, produs in mod natural.

Doze si mod de administrare
Tratamentul cu Rebif trebuie inceput de un medic cu experienta in tratarea SM. Doza recomandata de Rebif este de 44 micrograme, injectata de trei ori pe saptamana, subcutanat (sub piele). Doza de 22 micrograme se recomanda pacientilor care nu pot tolera doze mai mari si adolescentilor intre 12 si 16 ani.
Cand se incepe tratamentul cu Rebif, doza trebuie marita lent pentru a se evita efectele secundare. Se incepe cu 8,8 micrograme de trei ori pe saptamana in primele doua saptamani, dupa care se continua cu 22 micrograme de trei ori pe saptamana in urmatoarele doua saptamani. La inceperea tratamentului, se livreaza pachete speciale de seringi sau cartuse cu cantitatea corecta de solutie injectabila. Dispozitivul electronic de injectie utilizat cu cartuse este programat sa elibereze dozele corecte de Rebif la inceperea tratamentului si in etapa administrarii dozei standard.
Pacientii isi pot injecta singuri Rebif, cu conditia sa fi fost instruiti corespunzator. Medicul poate recomanda pacientului sa ia un analgezic impotriva febrei inainte de fiecare injectie si timp de 24 de ore dupa injectie pentru reducerea simptomelor asemanatoare celor ale gripei care ar putea aparea ca efect secundar al tratamentului. Toti pacientii trebuie sa se prezinte la control cel putin o data la doi ani.

Contraindicatii
Rebif nu se administreaza persoanelor care au antecedente de hipersensibilitate (alergie) la interferonul beta natural sau recombinant sau la orice alt ingredient al acestui medicament. Se interzice inceperea tratamentului cu Rebif in timpul sarcinii. Daca o pacienta ramane insarcinata in timpul tratamentului cu Rebif, trebuie sa se adreseze medicului. De asemenea, se interzice administrarea de Rebif la pacientii care prezinta depresie severa sau care au ganduri de sinucidere.

Reactii adverse
Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu Rebif (observate la mai mult de 1 din 10 pacienti) sunt: simptome asemanatoare cu cele ale gripei, neutropenie, limfopenie si leucopenie (numar scazut de globule albe), trombocitopenie (numar scazut de trombocite), anemie (numar scazut de globule rosii), dureri de cap, inflamatii si alte reactii la locul injectarii si cresteri ale transaminazelor (enzime hepatice). Efectele secundare sunt asemanatoare si la copii.