Lasix, comprimate

Informatii prospect Lasix, comprimate

Indicatii
edem cauzat de afectiuni cardiace, hepatice sau renale (in prezenta sindromului nefrotic, tratamentul afectiunilor de baza este esential). Edem provocat de arsuri. Hipertensiune usoara sau moderata.

Mod de administrare
Pentru adulti: tratamentul se incepe de obicei cu 1/2-1-2 tablete zilnic; doza de intretinere 1/2-1 tableta zilnic; sugari si copii: se va administra oral, doza recomandata 2 mg furosemid/kg corp pina la maxim 40 mg/zi. Tabletele se inghit intregi, cu putin lichid, pe stomacul gol. Durata tratamentului va fi stabilita de medic. In cazul terapiilor de lunga durata se vor verifica regulat creatinina si ureea, la fel si potasiul, calciul, clorurile si bicarbonatul. Pacientii vor fi monitorizati regulat demedic in cazul in care Lasix se foloseste pentru terapia tensiunii arteriale cu valori inalte.

Contraindicatii
Pe perioada sarcinii, furosemid se va administra numai strict indicat si numai pentru perioade scurte de timp. La mamele care alapteaza, unde administrarea substantei furosemid este considerata necesara, se va tine cont ca furosemid trece in laptele de mama si inhiba lactatia. Se recomanda intreruperea alaptarii in astfel de cazuri.

Precautii
Cu toate ca administrarea medicamentului Lasix de 40 mg conduce rar la hipokaliemie, se recomanda un regim bogat in potasiu (carne slaba, cartofi, banane, rosii, conopida, spanac, fructe uscate etc). Uneori un tratament cu preparate ce contin potasiu poate fi indicat.
Interactiuni: Cand se administreaza concomitent cu glicozide se va tine cont de faptul ca deficitul de potasiu creste sensibilitatea miocardului fata de digitalice. Riscul unei depletii mari de potasiu se va avea in vedere in cazul unui tratament glucocorticoid concomitent sau al abuzului de laxative. Furosemid poate potenta efectele nefrotoxice ale unor antibiotice (de ex., aminoglicozide). Astfel furosemid se va administra cu atentie la pacientii cu tulburari renale induse de antibiotice. Ototoxicitatea antibioticelor aminoglicozidice (de ex. kanamicina, gentamicina, tobramicina) poate fi potentata de administrarea concomitenta cu furosemid. Furosemid poate atenua efectele unor medicamente (de ex., efectele antidiabeticelor si ale aminelor presoare) sau le poate amplifica pe ale altora (de ex., efectele salicilatilor, teofilinelor, litiumului si curarizantelor). Actiunea altor agenti antihipertensivi poate fi potentata de furosemid. Mai ales in combinatie cu inhibitori ACE se poate observa o scadere evidenta a tensiunii arteriale. Drogurile antiinflamatorii nesteroidiene (de ex., indometacin, acid acetilsalicilic) pot atenua efectul furosemidului si pot determina insuficienta renala in caz de hipovolemie preexistenta. Se va evita administrarea simultana de furosemid si sucralfat, deoarece acesta din urma reduce absorbtia furosemidului si prin urmare efectul acestuia.

Reactii adverse
Ca si in cazul altor diuretice, echilibrul hidroelectrolitic poate fi perturbat ca rezultat al diurezei dupa o terapie prelungita. La inceputul tratamentului, diureza poate provoca, mai ales la pacientii in virsta, tulburari circulatorii ca: cefalee, ameteli, uscaciunea gurii, senzatie de presiune la nivelul capului, diminuarea vederii, ca simptome ale hipovolemiei. In cazuri extreme hipovolemia poate conduce la deshidratare, colaps circulator si trombofilie. In general, cu dozaj particularizat, nu sunt de asteptat reactii hemodinamice acute, desi diureza se instaleaza rapid. Salureticele pot cauza depletie de potasiu, mai ales dupa un regim sarac in potasiu, varsaturi sau diaree cronica. In plus, boli precum ciroza hepatica pot predispune la carenta de potasiu. Controlul regulat si terapia de substitutie sunt necesare in astfel de cazuri. Daca se limiteaza prea drastic consumul de sare, deficitul de sodiu poate determina o scadere a tensiunii arteriale, crampe musculare, anorexie, senzatie de slabiciune, ameteli, somnolenta, varsaturi si confuzie. Furosemid poate scadea nivelul calciului seric (tetania a fost observata in cazuri foarte rare). La prematuri, sarurile de calciu se pot depune in tesuturile renale (nefrocalcinoza). Simptome de micturitie (de ex., in hidronefroza, adenom de prostata, ureterostenoza) pot aparea sau se pot agrava in timpul administrarii diureticelor. Ca si in cazul altor diuretice, poate aparea o crestere pasagera a nivelului creatininei si a ureei. Se va tine cont de faptul ca cresterea concentratiei de acid uric in sange poate precipita crizele de guta la pacientii predispusi. In cazuri rare, diabetul zaharat poate fi agravat in timpul tratamentului cu furosemide sau se poate manifesta un diabet latent. Au fost raportate cazuri izolate de pancreatita acuta cauzata de citeva saptamani de tratament cu saluretice. Acestea includ de asemenea citeva cazuri la care s-a administrat furosemid. Alcaloza metabolica preexistenta (de ex. in ciroza hepatica decompensata) poate fi agravata. Tulburarile gastrointestinale (de ex. greata, varsaturi, diaree) sau reactii alergice (de ex. rash cutanat, eruptii cutanate de tipul bulos, fotosensibilitate, vasculite, febra, nefrita intestinala) si modificari ale tabloului sanguin (leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica) pot fi observate ocazional. Poate aparea o scadere a numarului de trombocite (trombocitopenie) ducand la o predispozitie sporita spre hemoragie; in astfel de cazuri se va consulta medicul. In cazuri particulare poate scadea capacitatea de a conduce masina, de a traversa in siguranta strada mai ales la inceputul tratamentului sau in caz de schimbare a medicatiei sau cand se consuma alcool in decursul terapiei cu furosemid.