Ce să fac ca să fiu bine şi să mă bucur de viață?
Anxietate Intrebare postata de Pîrlea Patrick cu 2 luni in urmaBună! Vă rog frumos să citiți pânâ la capăt! Sunt Patrick şi am 20 de ani. Anul trecut în Septembrie am fost diagnosticat cu tulburare de anxietate şi am primit tratament. Am început facultatea, am terminat primul an, dar nu a fost totul roz, nici pe departe. Starea mea psihică nu a fost prea stabilă. Aveam şi am momente în care mă simt foarte naşpa, trist, gol pe interior, plâng uneori, mă auto-mutilez de la o vreme (nu foarte grav, dar o fac) şi am momente de criză emoțională în care mi se întâmplă cam tot ce am enumerat mai sus + dorința de a nu mai trăi, de a îmi lua viața. O mare parte din suferința şi durerea pe care o simt, se datorează faptului că nu am o relație de iubire şi că sunt încă virgin. Văzându-i pe alți băieți cu relații mă întreb zilnic, ce e greşit la mine? Ce e în neregulâ cu mine? De ce ei au şi eu nu? Asta cred că îmi distruge şi ultima fărâmă de încredere pe care o am în mine. Nu mă simt suficient de bun pentru o eventuală parteneră mai frumuşică şi am ajuns să cred că nici o fată nu mâ va vrea vreodată, chiar dacă multă lume îmi spune că nu am motive să cred asta. Nu am foarte mulți prieteni, pentru că din câte se pare am dificultăți mari de socializare şi o teamă de respingere puternică. Nu mai vorbesc de mentalitatea de victimă care nu ştiu de unde vine, dar care îmi chinuie viața. NU MAI VREAU SĂ TRĂIESC AŞA. Vreau să fiu fericit, chiar dacă acum consider că nu merit. Nu am primit un diagnostic de depresie, chiar dacă psihiatrul mi-a lăsat de înțeles că simptomele precum: nervozitatea, tristețea, lipsa de speranță, agresivitatea, dorința de auto-mutilare sunt simptome de depresie. Am încercat psihoterapie cognitiv-comportamentală însă fără rezultat, nu m-am sințit deloc mai bine şi nu ştiu ce psihoterapie să încerc pentru că mă repet, bucuria de a trăi e mai mică parcă pe zi ce trece şi îmi e teamă că aş putea comite un gest extrem într-un moment de criză psiho-emoțională.
Raspunsuri (2)
Buna ziua,
Este important sa cautati sprijin si sa nu va simtiti singur in aceasta lupta. Iata cateva sugestii care va pot ajuta sa va simtiti mai bine si sa va bucurati de viata:
Cautati sprijin profesional: Continuati sa consultati un specialist, cum ar fi un psihiatru sau un psiholog, pentru a gasi cea mai buna abordare pentru dumneavoastra. Faptul ca terapia cognitiv-comportamentala nu a functionat nu inseamna ca nu exista alte forme de terapie care sa va ajute. Consultarea unui specialist poate oferi sprijin, intelegere si tehnici adecvate de gestionare a anxietatii si a starilor emotionale.
Conectati-va cu altii: Retineti ca teama de respingere este comuna si multi oameni trec prin aceasta. Incercati sa va implicati in activitati care va plac si care va permit sa intalniti oameni noi, cum ar fi cluburile studentesti sau alte grupuri de interese similare.
Lucrati la increderea in sine: Se intampla adesea sa trecem prin perioade in care ne simtim mai putin increzatori in noi insine. Poate fi util sa va concentrati asupra lucrurilor bune pe care le aveti si pe care le puteti oferi intr-o relatie. Incercati sa dezvoltati pasiunile si abilitatile personale si sa va acordati timp pentru a va cunoaste si a va aprecia pe dumneavoastra insiva.
Va recomandam sa va programati la un psiholog: https://www.clickmed.ro/medic/psihologie
Articole recomandate:
sfatulmedicului.ro/Anxietatea-si-fobiile/tulburarile-de-anxietate_5414
sfatulmedicului.ro/Psihologie-si-psihoterapie/tulburarile-anxioase-terapie-si-sfaturi-utile_3761
Ai rabdare! Psiohoterapia nu rezolva in cateva sedinte ce posibil ca ai suprimat juma de viata! Tratamentul te va ajuta, dar nu uita sa nu renunti la terapie, ca sa poti renunta ulterior la tratament. Iesi mai des in natura - ea nu te va respinge niciodata si chiar te va ajuta sa capeti un oarecare echilibru intern. Tu cati prieteni crezi ca avem noi ceilalti? Sau chiar crezi ca toti cei de varsta ta sunt de fier si exceleaza comportamental, sentimental sau profesional? Realitatea este ca ceea ce crezi tu, se intampla la doar 1% din pop**atie sau chiar mai putin, iar noi ceilalti avem ceva mai mult de muncit la capitolul asta ;) Nu-i mare lucru!
Poate "esti victima", pentru ca ti s-a parut dintotdeauna o metoda usoara de a eschiva in fata responsabilitatii? Ai incredere in tine si nu uita sa fii om!
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunsurile oferite prin intermediul site-ului sunt de natura educationala si informativa si nu pot fi considerate, in nici o situatie,
ca fiind asimilate unor consultatii sau analize medicale de specialitate.
Datorita insusi modului in care functioneaza comunicatiile intermediate de internet, o consultatie medicala amanuntita nu este posibila, prin urmare,
informatia medicala prezentata de site-ul nostru nu trebuie folosita ca alternativa a consultului medical realizat in persoana de un medic specialist.
SfatulMedicului.ro, precum si toti colaboratorii ale caror sfaturi sunt recepţionate prin sfatulmedicului.ro, nu pot fi considerati raspunzatori pentru nici un prejudiciu/pierdere de orice fel.
Pentru a putea utiliza site-ul SfatulMedicului.ro trebuie sa fiti de acord cu Termenii si conditiile.
Logheaza-te sau
Inregistreaza-te
pentru a putea comunica cu pacientii si medicii din cadrul comunitatii.
Adreseaza o intrebare!
Comunitatea SfatulMedicului este pregatita sa raspunda la intrebarea ta!
Raspunde