Lovitura la cap - riscuri si prim ajutor

Traumatismele cranio-cerebrale (TCC) se pot clasifica dupa mai multe criterii:

- Dupa mecanism: traumatisme inchise (fara solutie de continuitate la nivelul calotei) si deschise (penetrante).

- Dupa severitate: usoare, moderate, severe – in functie de scorul Glasgow Coma Scale (GCS).

- Dupa tipul leziunii:

  * Leziuni primare: contuzii, laceratii, hematoame epidurale, subdurale, intracerebrale.

  * Leziuni secundare: edem cerebral, ischemie, hipoxie, hipertensiune intracraniana.

Leziunile sunt generate prin transmiterea energiei cinetice la nivelul craniului si parenchimului cerebral, determinind atat distrugeri tisulare directe, cat si fenomene secundare. 

Se produc necroza neuronala, hemoragii, disfunctii ale barierei hematoencefalice si raspuns inflamator. 

Cresterea presiunii intracraniene reduce perfuzia cerebrala si agraveaza ischemia, ceea ce compromite prognosticul.

Tabloul clinic depinde de tipul si severitatea traumatismului:

- Tulburari ale starii de constienta (pierderea cunostintei, amnezie posttraumatica, confuzie).

- Semne focale neurologice: hemipareza, afazie, anisocorie.

- Semne de hipertensiune intracraniana: cefalee, varsaturi, bradicardie, hipertensiune arteriala (triada Cushing).

- Convulsii posttraumatice.

Evaluarea initiala urmeaza principiile ATLS, cu stabilirea scorului GCS ca indicator al severitatii. 

CT cerebral este metoda de electie pentru diagnosticul leziunilor acute, iar RMN este util pentru detectarea leziunilor axonale difuze. 

In cazurile severe se recomanda monitorizarea presiunii intracraniene si a metabolismului cerebral.

Tratamentul traumatismelor cranio-cerebrale (TCC) urmareste doua obiective principale:

1. Stabilizarea functiilor vitale: asigurarea ventilatiei si oxigenarii, mentinerea tensiunii arteriale optime.

2. Tratamentul neurochirurgical si intensiv: evacuarea hematoamelor intracraniene, decompresie in caz de hipertensiune intracraniana refractara, administrarea de manitol sau solutii hipertonice, sedare si profilaxia convulsiilor.

Prognosticul depinde de severitatea initiala, varsta pacientului, rapiditatea interventiei si aparitia complicatiilor. 

Sechelele includ tulburari motorii, cognitive, de comportament si epilepsie posttraumatica. 

Reabilitarea neurologica si suportul psihosocial sunt elemente cheie in recuperarea pe termen lung.

Traumatismele cranio-cerebrale constituie o urgenta medicala majora, cu impact pe termen lung asupra individului si societatii. 

Intelegerea mecanismelor fiziopatologice si aplicarea unei abordari multidisciplinare sunt esentiale pentru reducerea mortalitatii si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor.

Bibliografie
https://www.medicalnewstoday.com/articles/322790
https://ufhealth.org/conditions-and-treatments/head-injury-first-aid