Rolul plansului pentru sanatatea emotionala

Pentru a intelege complexitatea plansului, trebuie mai intai sa recunoastem ca nu toate lacrimile sunt la fel. 

Cascada biologica a lacrimilor include trei tipuri principale:

- Lacrimile bazale: Acestea sunt lacrimile care acopera constant suprafata ochilor nostri, un film protector care lubrifiaza, hraneste si apara corneea de praf si bacterii.

- Lacrimile reflexe: Apar ca raspuns la iritanti externi, cum ar fi fumul, ceapa taiata sau un curent puternic de aer. Rolul lor este de a curata ochiul rapid si eficient.

- Lacrimile emotionale: Acestea sunt cele mai complexe si mai interesante din punct de vedere stiintific. Ele sunt declansate de o gama larga de emotii intense, de la durere si tristete la furie, stres si chiar fericire coplesitoare.

Ceea ce face lacrimile emotionale unice este compozitia lor chimica.

Cercetarile au aratat ca, spre deosebire de celelalte tipuri, acestea contin niveluri mai ridicate de hormoni de stres, precum prolactina si hormonul adrenocorticotrop (ACTH).

Prin varsarea acestor lacrimi, corpul elimina la propriu o parte din substantele chimice acumulate in perioadele de tensiune.

Este un proces de "curatare" chimica, care contribuie la senzatia de eliberare resimtita dupa un plans sanatos.

Mai mult, s-a descoperit ca lacrimile emotionale contin si leucin-encefalina, un analgezic natural produs de corp, o endorfina care actioneaza la nivelul creierului pentru a diminua perceptia durerii si a imbunatati starea de spirit.

Acesta este unul dintre motivele principale pentru care, dupa ce am plans, simtim adesea o stare de calm si usurare.

In spatele acestui proces chimic se afla o simfonie neurologica orchestrata de sistemul limbic, considerat "creierul emotional".

Cand ne confruntam cu o situatie coplesitoare, amigdala, centrul de procesare a emotiilor, trimite un semnal de alarma catre hipotalamus.

Acesta actioneaza ca un centru de comanda, activand initial sistemul nervos simpatic – responsabil pentru raspunsul de "lupta sau fugi".

Inima bate mai tare, respiratia devine sacadata, iar muschii se tensioneaza.

Plansul in sine marcheaza un punct de cotitura. El declanseaza sistemul nervos parasimpatic, care induce starea de "odihna si digestie".

Ritmul cardiac incetineste, muschii se relaxeaza si o stare de calm se instaleaza treptat.

Aceasta tranzitie de la alerta la relaxare este esenta catharsis-ului, un adevarat buton de resetare biologica pentru organism.

Dincolo de functiile sale interne, plansul este unul dintre cele mai puternice instrumente de comunicare nonverbala.

Lacrimile transmit un mesaj clar si universal: "Sunt vulnerabil si am nevoie de sprijin".

Cand vedem o persoana plangand, in creierul nostru se activeaza retele neuronale asociate cu empatia si intelegerea sociala.

Plansul are capacitatea de a anula, cel putin temporar, barierele sociale si ierarhiile, declansand in cei din jur comportamente de alinare, protectie si consolare.

Acesta nu este doar un mod de a elibera tensiunea individuala, ci si un mecanism eficient de a-i atrage pe ceilalti mai aproape, transformand un moment de suferinta intr-o oportunitate de a consolida legaturile umane si coeziunea grupului.

Asa cum febra poate semnala o infectie in corp, tiparele noastre de plans pot oferi indicii valoroase despre starea sanatatii noastre mintale.

Un plans ocazional, ca raspuns la un eveniment trist sau emotionant, este perfect normal si sanatos. Problemele apar atunci cand aceste tipare se modifica semnificativ, devenind extreme.

Legatura cu sanatatea mintala

Plansul excesiv sau incontrolabil poate fi un simptom important in mai multe afectiuni.

In depresie, de exemplu, plansul poate aparea frecvent, uneori fara un declansator evident.

Persoana se poate simti coplesita de o tristete profunda si persistenta, iar lacrimile devin o manifestare a acestei dureri interioare.

In mod similar, in tulburarile de anxietate, plansul poate aparea in timpul atacurilor de panica sau ca urmare a sentimentului constant de ingrijorare si coplesire.

Nu doar afectiunile psihice pot influenta plansul.

Si dezechilibrele hormonale joaca un rol semnificativ.

Fluctuatiile hormonale din timpul sindromului premenstrual, in perioada postpartum sau cele cauzate de afectiuni tiroidiene pot afecta neurotransmitatorii din creier care regleaza starea de spirit, ducand la o sensibilitate emotionala crescuta si la episoade de plans mai dese.

La polul opus se afla o situatie la fel de ingrijoratoare, dar mai putin discutata: incapacitatea de a plange.

Aceasta "seceta emotionala", cunoscuta in termeni clinici drept aplatizare afectiva sau anhedonie (incapacitatea de a simti placere sau emotii puternice), poate fi un simptom al unor forme severe de depresie, al tulburarii de stres post-traumatic sau al unei disocieri emotionale profunde.

Persoana se poate simti goala pe dinauntru, deconectata de propriile emotii, incapabila sa reactioneze emotional chiar si in situatii extrem de triste.

Aceasta stare este adesea legata de o functionare defectuoasa a axei de comunicare dintre sistemul limbic emotional si cortexul prefrontal, zona creierului responsabila cu reglarea si rationalizarea emotiilor.

Este esential sa fim atenti la aceste semnale.

Plansul poate indica o problema mai profunda atunci cand:

- Devine excesiv, frecvent, incontrolabil si interfereaza cu activitatile zilnice, relatiile sau munca.

- Se manifesta o incapacitate persistenta de a plange sau de a exprima emotii in situatii care in mod normal ar justifica acest lucru.

- Apar schimbari bruste si nejustificate in frecventa sau intensitatea plansului, fara o cauza externa clara.

Intr-o societate care adesea echivaleaza plansul cu slabiciunea, in special in cazul barbatilor, este crucial sa ne reevaluam perspectiva.

A nega sau a suprima constant nevoia de a plange inseamna a ne priva de un mecanism natural si benefic de autoreglare.

Recunoasterea plansului ca fiind un proces sanatos este primul pas catre o mai buna igiena emotionala.

A-ti permite sa plangi nu este un act de slabiciune, ci un act de auto-ingrijire si de curaj. Inseamna sa iti recunosti si sa iti validezi propriile emotii.

Este important sa cream spatii sigure – fie singuri, fie alaturi de persoane de incredere, cum ar fi partenerul, un prieten sau un terapeut – unde sa ne putem exprima vulnerabilitatea fara teama de a fi judecati.

Desigur, echilibrul este cheia.

Plansul este un instrument de eliberare, dar nu trebuie sa fie singurul.

Atunci cand tristetea sau anxietatea devin coplesitoare si plansul este constant, este important sa apelam si la alte strategii de gestionare a emotiilor.

Tehnici de respiratie profunda, miscarea fizica regulata sau discutiile cu un specialist in sanatate mintala sunt unelte complementare esentiale.

Un terapeut poate ajuta la identificarea cauzelor profunde ale suferintei si la dezvoltarea unor mecanisme sanatoase de a face fata emotiilor dificile.

Plansul este un mecanism biologic si psihologic complex, care depaseste simpla reactie emotionala, fiind esential atat pentru echilibrul nostru interior, cat si pentru relationarea cu ceilalti.

Plansul poate semnala o problema emotionala serioasa atunci cand devine excesiv, incontrolabil sau anormal de absent.

Un terapeut poate ajuta la identificarea cauzelor profunde ale suferintei si la dezvoltarea unor mecanisme sanatoase de a face fata emotiilor dificile.

Bibliografie:
https://www.health.harvard.edu/blog/is-crying-good-for-you-2021030122020
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0092656611000778
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/25878903/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3182008/