Viermii si parazitii intestinali

Parazitii intestinali sunt specii vii care traiesc in interiorul unui organism viu (gazda), hranindu-se cu substantele nutritive ale acestuia. Acesti paraziti ajung in interiorul corpului pe calea aerului, apei sau prin mancare. Pentru a se multiplica, parazitii intestinali se hranesc atat cu substantele nutritive din alimentele consumate, cat si cu mucoasa zonei unde se stabilesc. Cu toate ca se pot stabili oriunde in corpul uman, intestinul constituie mediul ideal pentru dezvoltarea si multiplicarea parazitilor.

Exista peste o mie de paraziti intestinali care traiesc in corpul uman - unii au dimensiuni foarte mici, microscopice, iar altii pot fi observati cu ochiul liber. Parazitii intestinali elibereaza toxine in sange, reducand rezistenta organismului in lupta cu afectiunile, astfel, acestia nu numai ca provoaca afectiuni dar agraveaza si afectiunile deja existente.

La oameni exista 2 tipuri de paraziti intestinali:
helmintii - organisme pluricelulare, precum: teniile, oxiurii, limbricii. Helmintii au o lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii si se hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din peretii intestinali.
protozoarele - organisme unicelulare, precum: giardia lamblia, cryptosporidium, blastocystis hominis si microsporidia. Acestea se multiplica in interiorul organismului si, adesea, apar in randul pacientilor cu HIV / SIDA.

Parazitii intestinali ajung in organism din cauza adoptarii unei igiene precare, din cauza comportamentului sexual sau pot fi transmisi de catre agenti patogeni (tantarii).

Parazitii intestinali pot supravietui in tractul digestiv ani de zile fara sa cauzeze vreun simptom. Printre simptomele comune se afla:
- durere abdominala;
- diaree;
- constipatie;
- stari de voma;
- stari de greata;
- balonare si gaze intestinale;
- dizenterie (eliminarea scaunelor cu sange si mucus);
- mancarimi anale;
- dureri de stomac;
- oboseala si somnolenta;
- pierderea in greutate;
- eliminarea parazitilor cu materia fecala;
- lipsa poftei de mancare;
- alergii la alimente sau sensibilitate;
- anemie;
- carenta de fier.

Simptome specifice copiilor:
- aparitia unor vezicule in interiorul buzei inferioare;
- neliniste in timpul noptii;
- scrasnirea dintilor in timpul noptii;
- cearcane;
- hiperactivitate;
- durere de cap, sensibilitate la lumina, convulsii ale pleoapelor;
- sangerare gingivala, nazala, rectala;
- mancarimi anale, inflamatia vaginului la fete.

Viermii si parazitii intestinali sunt rezultatul urmatorilor factori:
- consumul de alimente si apa contaminate;
- consumul de carne cruda sau insuficient preparata;
- igiena corporala precara, in special spalarea necorespunzatoare a mainilor;
- conditii mizere de viata;
- calatoriile frecvente in tarile slab sau in curs de dezvoltare, unde exista conditii sanitare precare;
- contactul direct cu o persoana care prezinta paraziti intestinali;
- varsta - copiii si varstnicii sunt predispusi acestui tip de infectie;
- un sistem imunitar slabit;
- infectia cu HIV sau SIDA.

Principalii paraziti care afecteaza organismul uman sunt protozoarele si helmintii (asa-numitii "viermi intestinali"). Acestia din urma se clasifica in: trematoda, cestoda si nematoda.

• Helmintii ("viermii intestinali")
Sunt organisme pluricelulare, cu o lungime de la cativa milimetrii la cativa metrii, care se hranesc cu continutul intestinului sau cu sangele din peretii intestinali. Acestia se clasifica in:

1. Nematode (viermi rotunzi):
- Ascaris lumbricoides (limbricii): este cel mai mare vierme intestinal, ajungand pana la 35 cm lungime iar in grosime este cat un creion. Afectiunea provocata de infectarea cu acest parazit se numeste ascaridioza.
- Enterobius vermicularis (oxiurii): este un vierme acciform de culoarea alba, care masoara pana in 2 cm iar larvele acestuia provoaca prurit anal. Afectiunea cauzata de acest parazit de numeste oxiuroza.
- Necator americanus, Ancylostoma duodenale (viermi carlig): sunt frecvent intalniti in zonele tropicale si masoara pana in 2 cm in lungime. Odata ajunsi in intestine, acestia se hranesc cu sangele din peretii intestinali. Afectiunea provocata de acesti viermi intestinali se numeste anchilostomiaza.
- Dracunculus medinensis sau viermele de Guinea: este un parazit cu aspect filifor, care masoara 60-100 cm la maturitate. Afectiunea provocata se numeste dracunculoza.
- Trichuris trichiura (viermele bici): femela adulta masoara aproximativ 35-50 mm in lungime, si masculul aproximativ 30-45 mm. Afectiunea provocata se numeste tricocefaloza.
- Strongyloides stercoralis: este in vierme intestinal mic care provoaca afectiunea numita strongiloidioza.
- Trichinella spiralis: contaminarea se face prin consumul carnii de porc infestata. Principalele simptome sunt: dureri abdominale, dureri musculare, umflarea ochilor si eruptii cutanate. Afectiunea provocata se numeste trichineloza.

2. Trematoda
- Schistosoma mansoni: acest parazit are o lungime mai mica de 2 cm si o grosime de 1 mm. Parazitii adulti traiesc in venele intestinale, iar ouale sunt depuse in intestine. Afectiunea provocata se numeste schistosomiaza, iar diagnosticarea presupune identificarea oualor din materiile fecale si urina. Infectiile cauzate de acest parazit apar predominant in Africa, Orientul Mijlociu si America de Sud.

3. Cestoda (tenia)
- Taenia saginata: este transmisa prin ingestia de carne de vita. Parazitul poate atinge o lungime mai mare de 20 m.
- Taenia solium: este transmisa prin ingestia de carne de porc.
- Diphyllobotrium latum, agentul botriocefalozei: este transmis prin ingestia pestelui de apa dulce. Acesta poate atinge o lungime de 10 m.
- Hymenolepis nana, responsabila de himenolepioza: parazitoza frecventa la copii, este o tenie mica transmisa prin ingestia de insecte (pureci, viermi de faina) sau, indeosebi, a oualor de viermi in tarile tropicale.
Afectiunea provocata de infectia cu tenia se numeste teniaza (panglica). Taenia soliun poate provoca si chisticercoza.

• Protozoare
Sunt organisme microscopice inferioare unicelulare (cu cea mai simpla structura anatomica) capabile sa se multiplice in interiorul organismului. Se transmit pe cale orala (apa sau alimente contaminate) sau anala. Cele mai comune protozoare: Giardia lamblia, Cryptosporidium (crypto), Toxoplasma gondii (toxoplasmoza) etc. Acestea pot cauza inflamatia intestinelor, impiedicand astfel absorbtia substantelor nutritive.
- Giardia lamblia (Giardia intestinalis): parazit care se gaseste sub 2 forme: chist (are forma unui sac inchis in care parazitul se transporta in conditii de siguranta prin alimente si apa de la o persoana la alta. Acesta nu este distrus de sucul gastric si se gaseste in materiile fecale) si trofozoid (paraziteaza duodenul si intestinul subtire). Afectiune provocata de acest parazit se numeste giardioza.
- Blastocystis hominis: este un parazit polimorf al colonului, cu caractere de fung si de protozoar, de forma rotunda cu dimensiuni variate intre 2 si 20 microni. De regula, infectie este asimptomatica; in cazurile simptomatice pacientii se confrunta cu: diaree, durere abdominala, febra si sangerari rectale. Afectiunea provocata de acest parazit intestinal de numeste blastocistoza.
- Cryptosporidium: este un parazit microscopic care se gaseste in apa. Simptome comune: diaree, crampe abdominale, disconfort gastric, balonari. Boala cauzata de infectia cu acest parazit de numeste cryptosporidioza.

Cand produsele alimentare nu sunt digerate corespunzator, acestea se afla intr-o stare semi-digestiva in intestine. Atunci, bacteriile "bune" se aduna in intestin pentru a ajuta la continuarea procesului de digestie. Un efect secundar comun acestui proces de fermentare este formarea gazelor intestinale. Tulburarile gastrointestinale viitoare pot conduce la iritarea intestinului, din cauza intolerantei alimentare sau a altor iritanti, determinand aparitia sindromului de colon iritabil, constipatie sau diaree.

Diagnosticul poate fi suspectat in urma multiplelor situatii de balonare si diaree prelungita si este confirmat cu ajutorul urmatoarelor teste medicale:

1. Examinarea materiilor fecale
De regula, acest test este fals negativ din aceasta cauza trebuie realizat in 3 zile diferite. Este util pentru identificarea helmintilor si protozoarelor. Se preia mostra din materia fecala inainte de a se administra medicamente antidiareice sau antibiotice, si inainte de a fi efectuat examenul cu bariu (raze x).

2. Hemocultura
Pentru a se identifica prezenta sangelui in materiile fecale.

3. Teste de sange
Pentru a se stabili nivelul de hemoglobina, anticorpi IgE si feritina din organism.

4. Tomografie computerizata sau biopsie
Pentru descoperirea chisturilor de la nivelul ficatului, plamanilor sau creierului.

5. Testul Scotch pentru identificarea oxiurilor
Consta in aplicarea unei bucati de hartie adeziva transparenta (Scotch) pe o leziune a pielii sau pe mucoase (marginea anala in caz de suspiciune de oxiuroza). Scotch-ul este apoi fixat pe o lama de sticla si examinat la microscop in laborator.

6. Examenul cu bariu
Raze x cu bariu pentru diagnosticarea afectiunilor grave cauzate de parazitii intestinali. Sulfatul de bariu este o sare metalica opaca pentru razele X. De regula, acest test nu este necesar.

Medicul curant trebuie sa stabileasca cu exactitate ce tip de parazit a invadat organismul inainte de a prescrie un tratament.

Tratamentul medicamentos
De regula, tratamentul parazitilor intestinali se realizeaza cu usurinta; insa afectiunea reapare la scurt timp daca sursa de infectie inca exista. Medicamente antiparazitare, precum Metronidazol, Tinidazol sau Furazolidon sunt eficiente pentru tratarea infectiilor parazitare daca sunt administrate conform prescriptiei medicale.

O singura doza de medicamente antiparazitare este suficienta pentru uciderea parazitilor intestinali. Timp de cateva zile de la vindecare exista posibilitatea eliminarii larvelor si oualor parazitilor prin scaun. Infestarile netratate se pot manifesta ani de zile.

Terapia alternativa si complementara
Tratamentele medicale obisnuite ajuta la eliminarea parazitilor intestinali intr-un interval de timp mai mic si cu mai putine efecte secundare decat tratamentele alternative. Tratamentele alternative sunt eficiente atunci cand sunt administrate concomitent cu medicamentele conventionale.

1. Evitati carbohidratii simpli, cum sunt cei existenti in alimentele rafinate, fructe, sucuri, produse lactate, zaharuri, cu exceptia mierii.
2. Consumati usturoi crud, seminte de dovleac, rodii, sfecla si morcovi. Potrivit studiilor, un amestec preparat din miere si seminte de papaya ajuta la eliminarea parazitilor intestinali la 23 dintre cei 30 participati la studiu.
3. Adoptati o dieta bogata in fibre deoarece acestea ajuta la eliminarea parazitilor intestinali.
4. Probioticele (Lactobacillus acidophilus, Lactobacilus Plantarum, Saccharomyces boulardii, si Bifidobacteria) ajuta la mentinerea sanatatii tractului digestiv.
5. Enzimele digestive contribuie la readucerea tractului intestinal la starea normala. Papaina este o enzima gasita in papaya care ucide parazitii intestinali atunci cand este administrata cu 30 minute inainte sau dupa masa.
6. Vitamina C (250 - 500 mg, de 2 ori pe zi) ajuta la stimularea sistemului imunitar.
7. Zinc (20 - 30 mg, zilnic) contribuie la imbunatatirea sistemului imunitar.
8. Reduceti consumul de cafeina si alcool.

Plantele medicinale sunt o modalitate eficienta de a consolida si tonifica sistemele organismului. Acestea se gasesc ca extractracte uscate (capsule, pudra, ceai), glicerina (extract de glicerina) sau tincturi. Majoritatea plantelor folosite pentru tratarea parazitilor intestinali au efecte secundare toxice si pot interfeta cu tratamentul medicamentos; din aceasta cauza se recomanda administrarea numai sub supravegherea medicului calificat.

1. Dimineata, pe stomacul gol, consumati rosii.
2. Consumati frecvent afine, papaya, ananas deoarece contin enzime antiparazitare.
3. Consumati usturoi la fiecare masa deoarece ajuta la uciderea oualor de paraziti din tractul intestinal.
4. Preparati un amestec format din seminte de bostan, ceapa si lapte de soia.
5. Amestecati 2 lingurite cu otet de mere intr-un pahar de apa pentru a preveni aparitia parazitilor intestinali.
6. Remediile din plante actioneaza cel mai bine pe stomacul gol - tinctura de usturoi, seminte de dovleac sau de rodii.

1. Adoptati obiceiuri sanitare solide si invatati copii sa se spele frecvent pe maini.
2. Consumati alimente bogate in fibre si evitati alimentele rafinate si dulci.
3. Spalati fructele si legumele inainte de a fi consumate.
4. Preparati carnea si pestele in mod corespunzator pentru a evita consumarea produselor crude.
5. Se recomanda o buna igiena a locuintei.
6. Nu mergeti desculti pe iarba, deoarece orice vierme poate penetra pielea.
7. Evitati sa consumati alimente proaspete cand calatoriti in zonele endemice.
8. Daca un singur membru al familiei este infectat, se recomandat ca intreaga familie sa fie tratata pentru a elimina parazitii eficient.
9. Adoptati o dieta bogata in fructe si legume, si consumati apa purificata pentru a contribui la stimularea sistemului imunitar.
10. Lenjeria si imbracamintea pacientilor infectati trebuie spalate bine si frecvent; in caz contrar exista riscul contaminarii altor membrii ai familie.