Hermafroditismul

Cauzele reale de hermafroditism implica prezenta ambelor organe sexuale - ovariene si testiculare.

Din punct de vedere medical, hermafroditismul presupune:

- ambiguitatea organelor externe;

- nepotrivirea organelor genitale fata de predominanta genetica a unei persoane (de exemplu aparat reproducator feminin la un genotip masculin).
Urmatoarele situatii pot determina ambiguitatea genitala si hermafroditismul:

- hiperplazie congenitala suprarenala;

- expunerea fatului la hormoni sexuali;

- sindromul de feminizare testiculara;

- disgenezie gonadala XY;

- agenezie gonadala XY;

- aberatii cromozomiale: criptoftalmia, Smith-Lemli-Opitz, sindromul Wolf-Hirschhorn (SWH) sau 4p, sindromul 13q.

In functie de forma si gradul de dezvoltare al organelor sexuale, tulburarile specifice intersexualitatii pot fi detectate inca de la nastere.

Cele mai comune simptome sunt:

- ambiguitatea genitala la nastere;

- micropenis;

- clitoromegalie (dimensiuni anormale ale clitorisului);

- dezvoltare partiala a labiilor;

- testicule necoborate (care se pot dovedi a fi ovare) la baieti;

- masa labiala sau inghinala suplimentara (care ar putea fi, de fapt, testicule) la fete;

- hipospadias (deschiderea penisului in alta parte decat in partea superioara la barbati, la femei - uretra se deschide in vagin).

Anomalii electrolitice

- Intarzierea sau absenta pubertatii;

- Evolutii neasteptate in perioada pubertatii.

In principiu, hermafroditismul este de 4 tipuri:

1. De tip XX

Se manifesta la persoanele care sunt de sex feminin din punct de vedere genetic, dar organele sexuale externe au aspectul sistemului reproducator masculin (clitorisul se extinde si ofera senzatia unui penis).

Aceasta anomalie se poate declansa (printre altele) din cauza expunerii in perioada de sarcina la o cantitate ridicata de hormoni masculini.

Aceasta tulburare este denumita virilism, la pubertate femeia poate manifesta caracteristici masculine (mustati, barba).

2. De tip XY

Se manifesta la persoane de sex masculin din punct de vedere genetic, dar organele genitale externe sunt de tip feminin.

Are loc un proces denumit antivirilism, care contribuie la manifestarea unor trasaturi feminine ale persoanei.

3. Hermafroditism adevarat sau gonadic

In astfel de cazuri, indivizii detin ambele sisteme de reproducere (masculin si feminin), dar aspectul extern al organelor sexuale nu poate fi stabilit. Aceste cazuri sunt extrem de rare.

4. Hermafroditismul ca si tulburare genetica

Acest tip este specific mai ales persoanelor care sufera de tulburari genetice precum: sindromul Down sau sindromul Edward.

Se caracterizeaza prin prezenta sau absenta unuia dintre cromozomii X sau Y, in afara celor 23 de perechi de cromozomi specifici, rezultand diverse anomalii sexuale si comportamentale.

Testosteronul joaca un rol cheie in determinarea naturii acestei afectiuni.

Testul frecvent utilizat pentru diagnosticarea unei tulburari intersexuale este analiza cromozomiala. Alte investigatii pot fi cele hormonale, testarea electrolitilor si a moleculelor specifice.

Examinarea clinica prin care se verifica absenta sau prezenta vaginului sau colului uterin se va face prin intermediul unui examen endoscopic.

Ecografia si examenul de tip RMN vor confirma sau infirma prezenta si tipul organelor interne sexuale.

Nu exista tratament complet pentru aceasta tulburare. Tulburarile intersexuale sunt afectiuni complexe, care necesita tratament de lunga durata.

Factorii care trebuie luati in considerare inainte de a decide interventia chirurgicala sau atribuirea unui gen sexual sunt: diagnosticarea corecta, investigatii cromozomiale si hormonale, testari psihologice si analiza comportamentala.

Medicii specialisti recomanda amanarea interventiei chirurgicale daca viata pacientului nu este pusa in pericol de existenta celor doua aparate de reproducere.

Acestia considera ca pacientul trebuie sa decida singur care este aparatul reproducator care il reprezinta.

Totodata, se recomanda ca pacientii cu hermafroditism sa beneficieze de terapie si suport, sa faca parte din grupuri de sprijin compuse din persoane cu aceeasi problema.

Cateva sfaturi pe care puteti sa le urmati cand cresteti un copil cu o asemenea tulburare:

- copiii hermafroditi trebuie sustinuti si tratati la fel ca si ceilalti;

- adevarul despre trasaturile sexuale nu trebuie ascuns;

- accesibilitate la psihoterapeuti, preoti sau alti specialisti care pot ajuta la stabilirea unui confort psihic;

- pot fi incurajati sa se inscrie in grupuri online de suport pentru a fi in contact cu cei care sufera de aceeasi tulburare;

- parintii pot avea ei insisi nevoie de specialisti pentru a sti cum sa-i incurajeze si ce atitudine sa adopte;

- incurajarea copilului pentru a alege un gen de apartenenta pe care sa-l poata identifica odata cu varsta;

- interventia chirurgicala se va face doar la varsta adulta, cu acceptul persoanei care sufera de aceasta afectiune, pentru a nu produce prejudicii psihologice.

Hermafroditii sau intersexualii traiesc deseori sentimente de confuzie, furie si tristete, se simt exclusi social si inadaptati.

Cu toate acestea, uman nu se diferentiaza cu nimic de ceilalti, deoarece au emotii, dorinte, motivatii, vise etc.

Aceste persoane merita sa fie tratate si privite ca persoane normale!