Viata bolnavului de acromegalie

Hormonii controleaza mai multe functii din organism. Atunci cand acestia nu se afla in echilibru, organismul incepe sa prezinte diferite semne si simptome, iar starea de sanatate se inrautateste.

Acromegalia apare in urma dezechilibrului a trei hormoni. Acestia sunt:
1. Hormonul de crestere: secretat in glanda hipofiza
2. IGF-I (factor de crestere I similar insulinei): produs in ficat la semnalul indus de hormonul de crestere
3. Somatostatina: produsa in creier; poate inhiba secretia hormonului de crestere.

Glanda hipofiza este asemenea unui robinet. Un anumit hormon din creier provoaca secretia hormonului de crestere in glanda hipofiza. Dupa aceasta, hormonul de crestere incepe sa produca IGF-I.

Somatostatina opreste "robinetul" si inhiba secretia hormonului de crestere. In cazul acromegaliei, robinetul nu se inchide intotdeauna complet si lasa sa "curga" prea mult hormon de crestere.

Acromegalia este o boala pe care medicii nu o recunosc frecvent. Semnele si simptomele evolueaza progresiv, astfel incat diagnosticul poate fi gresit chiar si dupa 15 ani.

Fara un diagnostic si un tratament corect, aceasta boala hipofizara poate declansa complicatii, inclusiv insuficienta cardiaca, diabet sau hipertensiune.

Milioane de oameni din toata lumea sufera de acromegalie. Acromegalia poate fi o boala grava, care scurteaza viata, dar nu trebuie considerata ca fiind o boala incurabila.

Persoanele cu acromegalie au multe optiuni pentru a se simti mai bine, a arata mai bine si a trai mai mult – acromegalia nu este o sentinta pe viata, ci un semnal de alarma care arata ca organismul trebuie ingrijit cu mai mare atentie. Cu ajutorul tratamentului, pacientii pot duce o viata foarte activa.

Adeseori, semnele si simptomele acromegaliei se dezvolta si sunt diagnosticate dupa mai multi ani. Acromegalia poate fi suspectata de un medic atent, care recunoaste modificarile fizice. Acest lucru nu se intampla de fiecare data, deoarece modificarile fizice se manifesta foarte lent.

De cele mai multe ori, pentru confirmarea acromegaliei sunt necesare teste de laborator. Pentru confirmarea diagnosticului, in cadrul acestor teste se masoara nivelurile hormonului de crestere si ale IGF-1.

Poate fi util, de asemenea, un test oral de toleranta la glucoza. Pot fi necesare tomografii ale creierului prin care sa se identifice existenta unei tumori hipofizare.

Semne si simptome:

• Acnee
• Marirea toracelui
• Lactatie (femei)
• Sindrom de tunel carpian
• Par aspru pe corp si ingrosarea sau pigmentarea pielii
• Modificarea trasaturilor ca urmare a cresterii oaselor fetei
• Ingrosarea vocii
• Cresterea in dimensiuni a inimii, buzelor, nasului si limbii
• Oboseala si slabiciune
• Cefalee
• Impotenta (barbati)
• Transpiratie si miros corporal amplificate
• Tulburari ale ciclului menstrual (femei)
• Dureri articulare
• Pierderea acuitatii vizuale
• Maxilar inferior proeminent
• Roncopatie (sforait)
• Senzatii ciudate si slabiciune in brate si picioare
• Umflarea mainilor si picioarelor

"Pot trece ani de la declansarea simptomelor pana la stabilirea unui diagnostic."

Tratamentul acromegaliei urmareste oprirea secretiei hormonului de crestere si readucerea nivelurilor hormonale la normal. Semnele si simptomele pe care le prezinta pacientii sunt adeseori oprite sau controlate. Tratamentul va permite o functionare normala a glandei hipofize.

Acromegalia este tratata in trei moduri: chirurgical, medicamentatie si radioterapie.

Tumoarea hipofizara se elimina pe cale chirurgicala, de obicei printr-o interventie transsfenoidala. Prin aceasta procedura, accesul la hipofiza se face prin nas si/sau gura, nu prin creier. Ocazional, poate fi necesara o craniotomie (deschidere chirurgicala prin craniu).

Medicamentele sunt utilizate pentru a reface secretia normala a hormonului de crestere si IGF-I. Sunt disponibile mai multe medicamente pentru reducerea hormonului de crestere sau pentru blocarea efectelor acestuia.

Radioterapia presupune iradierea hipofizei cu raze X. Radiatia ucide celulele tumorale si este utilizata de obicei pe pacienti atunci cand metodele chirurgicale nu au succes, iar medicamentele nu mai sunt eficiente sau tolerate.

Societatea Romana de Endocrinologie