Agorafobia

Vezi galerie foto

Pana de curand agorafobia era definita ca teama de spatii deschise. In momentul de fata include mai multe caracteristici, cum ar fi: teama de a intra in magazine, teama de multimi si locuri publice sau teama de a calatori singur cu trenul, autobuzul sau avionul. De asemeni include anxietatea asociata inabilitatii de a ajunge repede intr-un loc unde sa se simta in siguranta.

Atacurile de panica sunt o caracteristica comuna a agorafobiei. Atacul de panica este un atac neasteptat de teama intensa si anxietate. Deoarece atacul de panica poate fi imprevizibil, pacientii se tem ca acesta sa nu apara cand se afla intr-un spatiu public. Astfel persoana poate incepe sa evite orice situatie in care ar putea apare un atac de panica.

In cazurile extreme, persoanele cu agorafobie pot deveni incapabile sa paraseasca locuinta daca nu sunt insotite de persoane de incredere.

De obicei, agorafobia apare spre sfarsitul anilor 20 si este mai frecventa la femei decat la barbati (desi acest lucru poate apare pentru ca barbatii cauta mai rar ajutor).

Aproximativ 5% din adulti prezinta agorafobie. Uneori apare brusc, alteori treptat. De cele mai multe ori nu exista o cauza evidenta.

Fara tratament, agorafobia poate dura mai multi ani si se agravaza in timp. Multi dintre pacientii cu agorafobie pot avea si alte fobii.

Persoanele cu agorafobie pot prezenta o parte sau toate simptomele de mai jos, cand se afla in locuri publice:

- tremuraturi;

- puls rapid;

- transpiratii profuze;

- dureri toracice;

- dificultati de respiratie;

- senzatie de sufocare;

- greata;

- ameteli;

- senzatia de pierdere a controlului;

- teama ca va lesina;

- teama ca va muri.

Rareori se intampla ca o persoana sa prezinte toate simptomele in acelasi timp. Totusi daca o persoana experimenteaza o parte din aceste simptome in acelasi timp, probabil prezinta un atac de panica.

In cazurile extreme, simptomele il pot face pe pacient sa fuga din locul in care se gaseste intr-un loc in care se simte in siguranta. Acest lucru il poate face sa evite pe viitor situatiile care ar putea declansa simptome.

Desi unii pacienti cu agorafobie simt anxietate marcata si disconfort cand pleca de acasa sau cand se gasesc intr-un loc public, totusi nu dezvolta un atac de panica.

Unii dintre agorafobici pot prezenta semne minime de anxietate intrucat pot evita situatiile care le determina fobia. Agorafobia este de asemeni legata de alte tulburari cum ar fi depresia si tulburarea obsesiv compulsiva.

Cauza de baza a agorafobiei este necunoscuta.

Studiile au aratat ca agorafobia are tendinta de a apare la mai multi membrii ai aceleiasi familii, dar nu este foarte clar daca este implicat un factor genetic sau sunt factori de alta natura.

Diagnosticul este de obicei stabilit de medicul psihiatru pe baza descrierii simptomelor. Totusi trebuie avute in vedere si urmatoarele situatii:

- simptomele se datoreaza anxietatii si nu trebuie sa apara secundar altor simptome cum ar fi halucinatiile sau obsesiile

- anxietatea trebuie sa apara in cel putin doua din urmatoarele situatii: multimi, locuri publice, calatorii departe de casa, calatorie de unul singur

- evitarea situatiilor care determina anxietate trebuie sa fie sau a fost o caracteristica proeminenta.

Agorafobia poate fi tratata folosid medicamente sau "terapie prin vorbire" cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala, psihanaliza si terapia de grup.

Tratamentul medicamentos

Antidepresivele (in mod special cele cunoscute sub numele de Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei - ISRS), sunt cele mai frecvent prescrise medicamente pentru atacul de panica. In mod obisnuit ameliorarile apar in 6-8 saptamani.

Benzodiazepinele sunt folosite doar pe termen scurt, pentru calmare in cazurile severe, intrucat pot determina dependenta. Administrarea se va face pentru cel mult 4 saptamani, iar scoaterea medicatiei se face treptat pentru a evita fenomenul de "rebound" (aparitia intr-o forma mai grava a simptomelor de anxietate la intreruperea brusca a medicamentului).

Tratament nemedicamentos

Exista evidente pentru folosirea psihoterapiilor in tratamentul agorafobiei si al atacului de panica. Terapia cognitiv-comportamentala combina doua tipuri de psihoterapie: terapia cognitiva si terapia comportamentala.

Se bazeaza pe teoria conform carei reactiile emotionale si comportamentale sunt invatate si scopul este de a dezvata persoana de raspunsurile nedorite si invatarea de noi cai de reactie la situatii.

Discutarea si impartasirea experientei in psihoterapia individuala si de grup ajuta la intelegerea simptomelor si recuperarea din agorafobie.