DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

eu incet incep sa-mi revin la viata normala,pentru palpitatii,paducelul sa zicem ajuta,la fel si miere cu scortisoara.
iar legat de panica,in functie de cat de severa e,medicamentatie,am fost si la psihiatru,dar daca nu e unul intradevar bun,dai bani si timp inutil.eu nu am avut norocul asta.
Dar in schimb trebuie sa schimbati putin stilul de viata,la mine a jucat rol important socializarea,ca probabil stresul a pornit de la izolare,asa ca fiecare trebuie sa gaseasca inceputul,de unde a pornit care ar fi cauza,si schimbat ceva in viata,in modul de a trai,sau a gandi lucrurile.
acum sa zicem tin sub control,inca stirile despre spitale si boli ma cam tulbura,deci sint vulnerabil,dar panica nu am mai avut demult,doar din cand in cand palpitatii,insa deja am prins siguranta ,gasind cativa amici ,si cu care incerc sa ies,deci socializez,incet subconstientul uita,si veti vedea incet reintra tot in normal,si de ce nu,cum a spus si un coleg mai sus,si viata spirituala joaca un rol,uneori e bine sa credem ca putem scapa de asta,ca vrem sa scapam cu adevarat,si sa cerem lucru asta,de SUS.

buna si eu sunt aici cu aceasta problema anxietate depresiva episodica=atac de panica..id meu este-vilare2003

id-ul meu este vylare2003

id-ul meu este dana_nenciu2006

Felicitari pentru ideea de a crea acest grup!

Chiar speram sa existe asa ceva, pentru ca vreau sa vorbesc cu oameni care trec prin stari similare si care pot intelege. Toata lumea din jurul meu e happy happy sau crede ca depresia e doar un moft. Nu sunt aici ca sa am cui sa ma plang, vreau sa pot vorbi despre acest subiect fara sa ma simt vreo ciudata. M-ar bucura mult sa port conversatii deschise, interesante, sa aflu cum fac fata altii si daca pot fi un sprijin pentru cineva, minunat.

Eu am picat intr-o depresie, nu foarte grava, dar dureaza deja de peste 6 luni si vreau tare mult sa redevin my sweet self de dinainte si sa ma bucur de viata, ceea ce va doresc si voua.

ID-ul meu e smthsmth8

da grupul incepe sa ia contur,deja sintem mai multi,daca ai si tu vreun id,poti sa-l lasi pt cei care doresc sa vb si pe mess.

la mine,parca revin anumite simptome,lipsa de aer,constipatie,puls aiurea..
se regasesc in ceea ce se numeste nevroza,dar se amplifica cand sint obosit,stresat,etc
deci odihna,relaxarea,si orice face placere,precum si cultivarea in minte a lucrurilor placute pozitive,ajuta,si imi mai reuseste. mai ales anumite carti am inceput sa le citesc legat de vindecare,energie pozitiva si dau rezultate.

Si eu am atacuri de panica am avut si eu ideea asta de a crea un grup online pe alt site da nu m-a bagat nimeni in seama asa ca ma bag si eu aici [email protected] :D.. chiar mi-ar placea sa discut mai mult cu persoane care au aceeasi problema poate ma simt mai bine nici sa dorm nu mai pot de la atacurile astea blestemate max 3-4 ore pe noapte sunt zombie :(

am o parere.....nu stiu daca este bine sa discutam intre noi cu privire la astfel de boli....nu pentru ca mi-ar fi rusine...dar totusi suntem bolnavi si suntem cam influentabili.....aaaa, ca facem un schimb de pareri asta este bine dar nu cred ca este bine sa intram in prea multe amanunte....noi trebuie sa ne gasim prieteni in randul celor sanatosi, plini de viata, optimisti...adica sa ne cam hranim din energia lor:))))
multi din cei care scriu pe aici vrand- nevrand iti pot accentua anumite stari de anxietate.... a se vedea cei care spun sa nu iei nu stiu ce pastile ca iti afecteaza nu stiu ce....ba ca te-a pedepsit Cel de SUS etc....
Eu sunt diagnosticata cu depresie anxioasa de cca 10 ani....prin tratament am ajuns sa pot sa convietuiesc cu aceasta boala...acum nu mai iau pastile regulat....este drept ca nu mai sunt "ca noua" dar macar pot sa merg peste tot singura, sa stau singura in casa si altele...mai am crize mai ales cand sunt schimbari de vreme sau in stari conflictuale dar cred eu ca le pot tine sub control....conteaza totusi mult sa stii ca poti conta pe cei din jurul tau....chiar daca "ma dau eu mare" totusi aceasta boala va ramane "Oful sufletului meu"
am constatat ca unii chiar s-au vindecat definitiv de aceste simptome si cred ca asta tine de structura fiecaruia, de sansa de a fi intalnit medicul potrivit cu medicatia potrivita etc
totusi un singur lucru conteaza si trebuie tinut minte: in timpul crizelor respective nu vi se poate intampla nimic...nu veti muri...nu veti innebuni...aer este destul...atata doar ca domnul creier este parsiv si va face glume....

pai cam asta se si intampla,avem nevoie de oameni poziti,ganduri pozitive,lucruri pozitive,ca sa ne echilibram si noi,ca apoi sa putem si noi da la altii,si uite asa merge circuitul vietii.
Povestim din prisma de a ne linisti ,nu a ne speria,poate a ne da sfaturi cum sa "furam" energia pozitiva.

salut .. id-ul meu e iesc108 ...

Buna,
Nici eu nu stiu cat e de bine sa discutam intre noi...dar uneori poate ajuta, nu stiu...am incercat atatea. Ma mir totusi ca o persoana cu adevarat deprsiva sa fie atat de comunicativa..Nu stiu, poate ca sunt eu mai "inchisa", dar cu siguranta daca acum nu eram pe o oarecare linie - nu as fi intrat pe forum-uri de genul, iar daca nu citeam o ora ce ati scris voi - nu as fi scris si eu..
Oricum, felicitari ca aveti atata putere (este si asta o preocupare pt care iti trebuie o "tragere" sa o faci)
Id-ul meu mess este ioanaberechet (@yahoo.com)- nu cred ca o sa mai ajung pe pag asta de forum...nu stiu, poate.
Multa sanatate!!!!!!!

Buna la toata lumea! Ma bucur ca gasesc acest grup de suport, ca pot impartasi si cu ceilalti gandurile pe care le simt. Eu de cateva luni am probleme de sanatate, insa rezultatele la analize ies normale, insa eu continui sa ma simt rau si e cu atat mai descurajant cu cat nu stiu care e cauza si nici vreo forma de tratament, ceea ce este foarte angoasant si descurajant. Iar din cauza asta am inceput sa devin foarte deprimata si na su ma gandesc decat ca o sa traiesc toata viata cu aceasta durere fizica, si mai ales ma ingrozeste faptul ca s-ar putea agrava. Nu mai vad aproape nimic in viitor, pentru ca nu ma gandesc decat la asta. Ma intristez de moarte si plang incontinuu cand ma gandesc ce frumoasa era viata mea inainte, fara nici o problema serioasa si cum nu stiam sa apreciez sanatatea pe care o aveam. Acum am impresia ca am pierdut totul pentru totdeauna, ca viata mea e ruinata si nu mai pot sa fac nimic. Aveam o viata frumoasa, un prieten minunat care tine enorm la mine, prieteni de treaba si o gramada de planuri de viitor (am doar 23 de ani). Acum totul e distrus.

Buna!!! Te rog din suflet sa incerci sa nu mai gandesti asa, sa nu-ti mai proiectezi viitorul in felul asta ("totul e distrus"). Reactia ta e f normala - asa cred ca reactioneaza toti la debutul anxietatii - "ce se intampla cu mine?", "de ce eu?", "de ce acum?".. Nu zic ca trebuie sa te obisnuiesti cu starile astea...(eu le am de la 25 si am acum 30 ani - pt mine depresia a devenit o reala problema, "raurile" pasagere am invatat sa le gestionez destul de ok). In principiu, fiind la inceput, daca ai norocul sa dai de un medic f bun poti sa te vindeci repede si asta poate sa ramana un episod pasager in viata ta; eu nu am avut bafta asta si am facut tot felul de tratamente care nu au dat rezultate, care au stricat altele pe langa, etc. In primul si-n primul rand du-te la o forma de terapie (eu am facut putin cognitiv-comportamentala, iar acum de 3 ani fac psihanaliza - aici e f mult de discutat si subiectul e controversat - da, mie psihanaliza imi face bine, dar depinde f mult de fiecare individ ce forma de terapie i se potriveste, etc), dar du-te la un psiholog bun, cu experienta. Daca starile psihice pe care le experimentezi (si automat rezultanta fizica) sunt greu de suportat, du-te si la un psihiatru (iti recomand sa incerci la spitalul militari, e o echipa de medici buni). Aici, cu psihiatri as vrea sa te atentionez ceva in mod special: ai grija cu benzodiazepinele (lexotam, diazepam, xanax, rivotril mai ales sau alte calmante - anxiolitice - gasesti o lista a lor daca cauti dupa benzodiazepine) - ele nu trebuiesc prescrise mai mult de max 2 luni, iar scopul lor este adjudc***a al antidepresivelor care se folosesc cu succes si-n anxietate, atacuri de panica. Cred ca ti-am facut capul patrat. Mie mi-e f teama de psihiatru, dar sunt cazuri (in functie de degradarea calitatii vietii fiecaruia) in care trebuie sa ajungi la ei si de aceea trebuie f f multa atentie. Eu citesc despre treburile astea de ani de zile, am vorbit si cu o clinica din anglia, am fost la diversi psihiatri, psihologi doar ca sa vorbesc cu ei si fac si facultatea de psihologie la universitate. De ce sufar eu? am inceput cu atacuri de panica, anxietate si am ajuns la depresie cu anxietate - dusa pe picioare la fiecare episod, dar este cumplit de greu - este o lupta f f grea cu tine inuti. In fine...Ideea e sa-ti aduni toate puterile, sa accepti ca ai o problema si sa faci un plan f bine gandit de actiune (nu in disperare de cauza!) - crede-ma ca ai toate sansele sa te vindeci definitiv, iar TU ai marele avantaj ca ai sansa sa o iei din pripa si sa nu o scalzi din stanga-n dreapta. Scutura-te, termina cu plansul de mila si actioneaza; fii cel mai bun prieten al tau. By the way, uita-te si la "the secret", e un film comercial, usurel, pe intelesul tuturor, dar ideea de baza e f ok si f ajutatoare.
Cu drag, Io..

total de acord cu filmul si cartea,ca este si cartea,scopul cartii cam asta e sa-ti aduci ganduri pozitive.si pe mine gandurile rele,imi baga ideea ca ce se intampla cu planurile si visele mele.
dar tot trebuie sa ai incredere,si sa "te antrenezi" cu gandurile,sa aduci ganduri bune.
eu am luat anxiolitice,intradevar nu prea isi fac efectul decat la inceput.la psihiatru ti se dau antidepresive,dar au mai mare efect,insa daca nu te ajuti cu gandurile,nici aici nu ajungi pe termen lung la un rezultat,scopul medicamentelor e sa ajute pe termen scurt,ca sa poti apoi singur sa te ajuti.
si puteti sa lasati id-uri de mess,celorlalti ca sa discutam mai multe unii cu altii.al meu repet este: iuli48.

Salut gan_bun :) .. anxietatea, starile mele depresive si atacurile de panica, tot din motive de sanatate au fost cauzate ..in cazul meu am fost diagnosticat cu scolioza si discopatie lombara .. din cauza acestor afectiuni am dureri de mijloc si in picior, dureri care m-au tinut in casa cam jumatate de an .. nu stiam decat munca si casa ..atat .. si intr-un final toate astea m-ai pus capac ... am inceput sa nu mai gasesc placere in nimic deoarece durerile ma impiedicau de la orice activitate fizica .. asa ca incet incet nici la munca nu imi mai gaseam locul, nici in viata de dupa munca nu imi gaseam linistea ... iar intr-un final am picat destul de rau ... la fel ca si tine, deoarece starile mele erau date de afectiunile care-mi dadeau dureri, ma gandeam mereu la ce e mai rau: tot felul de boli care de care mai terminale si mai grave.. si nu mai zic ca frica de moarte care era acolo prezenta tot timpul :( .. toate intrebarile astea mi-au dat insomnii ... asta se intampla cam acum o luna .. si acum inca incerc sa-mi revin cu somnul .... deja incep sa intru in detalii si e prea mult de povestit ... tot ce vreu sa zic e ca din ce mi-am dat eu seama, toate starile astea de anxietate, depresie si panica au o cauza .. in cazul nostru se datoreaza unor afectiuni fizice la care nu gasim raspuns (in cazul afectiunilor mele, raspunsul e ca nu prea se pot trata definitiv si ca tot ce pot sa fac e sa le tin in loc. Singura modalitate e sa imi dezvolt masa musculara ca sa opresc scolioza si discopatia sa evoluleze si s anu mia am dureri si sa ma pot bucura de viata :) ) ... la mine starile de anxietatea au inceput sa dispara si sa ma simt mai bine odata ce ma inceput sa fac tratament ptr ce sufeream, si anume kinetoterapie si bazin... lucruri care ajuta chiar daca nu suferi de ceva anume care sa necesite activitate fizica ...si incet incet am inceput sa ma simt mai bine, durerile s-au atenuat dar inca sunt prezente.. sper ca in timp sa dispara, daca nu cer prea mult aproape complet :) ... nu e usor sa tragi de tine sa faci chestii ce nu le-ai facut niciodata in viata ta, dar cred c amerita .. si acum mai am stari de depresie cand simt ca activitatile fizice nu prea dau rezultate, dar asta e .. nu se rezolva de pe o zi pe alta, ci trebuie timp, rabdare si vointa ... Pentru tine ar fi bine sa ai pe cineva apropiat..cineva cu care sa vorbesti mult si care sa iti insufle o doza de optimism si care sa te sprijine sa afli dece te simti rau .... daca nu ai sa stii ca oamenii de pe site sunt ok si poti vorbi cu ei ..si eu am vorbit cu cativa si a fost bine .. mai ales in mom in care chiar nu ai cu cine vorbi ..asa ca nu te sfii sa vorbesti cu altii ... chiar daca sunt suferinzi.. stiu sa te asculte ptr ca si eu trec prin acelasi lucru ca si tine ...deja am scris prea mult .. id-ul meu e p esite daca te hotarasti sa vorbesti cu cineva :) .. ai grija de tine .. e tot ce poti sa faci :)

salut,ma bucur ca mi-ati raspuns la mesaj. chiar am nevoie de incurajare, am observat, mai ales ca sunt o persoana foarte pesimista si uneori nu pot sa-mi imaginez ca o ameliorare poate aparea. problemele mele de sanatate au aparut dupa ce am facut o infectie urinara urata anul trecut, pe care am tratat_o cu antibiotice. insa de atunci nu m-am mai simtit bine ca inainte, iar in ultima vreme e din ce e in ce mai rau, am aceleasi dureri si nevoia de a merge la toaleta odata la 2 ore sau chiar o ora, inclusiv noaptea(altfel durere).toate astea sunt atat de invalidante ca imi fac viata un calvar si nu ma lasa nici o secunda se uit ca sunt bolnava. toatea astea desi examenele de urina nu mai indica nici o infectie, iar ecografia este normala. sunt foarte speriata ca toate astea s-ar putea inrautati pentru ca de 3 luni ma simt rau si nu gasesc nici o explicatie. Am senzatia ca viata mea e compromisa definitiv, ca niciodata nu voi mai avea o viata normala, niciodata nu ma voi mai putea bucura sau rade din toata inimaa ca pana acum. nu mai suport incertitudinea si sunt atat de deprimata incat nu mai pot face nimic, orice lucru mic devine chinuitor. toata ziua caut informatii pe net si pe forumuri despre ce as putea avea si gasesc tot felul de boli infricosatoare si incurabile.am devenit obsedata de asta, as vrea sa stiu odata ce am si as vrea sa se poata trata. dar in asteptarea mai multor analize, sunt panicata la maxim, nu pot dormi noaptea iar ziua sunt zombie...:)uf, ce nedreapta e viata, si n-am facut nimic rau ca sa merit asta.scuze ca am scris atat de mult

robertromila. acesta este id-ul meu. Am nevoie de ajutor. Numai ca nu mai stiu cui sa-l cer. Multumesc.

Buna seara.
Indraznesc sa postez aici pentru ca sunt casatorita cu un om depresiv si mai am putin si ajung la disperare. Poate nu stiu sa ma port, poate nu stiu cum sa vorbesc, va cer ajutorul pentru ca vreau ca relatia noastra sa mearga si suntem in pragul divortului. Suntem casatoriti de 5 luni, ne-am cunoscut putin inainte (vreo 7 luni), mi-a spus de depresia lui pe care se pare ca o are de cativa ani si nu stie de unde a aparut. cand ne-am cunoscut facea tratament cu cipralex, care, parerea mea nu-l prea ajuta. Cand tratamentul s-a terminat (cam cand ne-am casatorit) a inceput sa fie din ce in ce mai greu. El nu prea a avut relatii stabile si serioase, mai mult pe Internet. Nu are prieteni, nu este apropiat de parinti, nu accepta pe nimeni, nu suporta nimic, nu-l atrage nimic, nu vrea sa vorbeasca cu mine despre starile lui, nu are curajul sa afle ce i-a provocat initial depresia. Acum, orice lucru marunt, orice vorba, intr-un cuvant orice nu e asa cum vrea el poate sa-l arunce in cea mai neagra stare. Merge din ianuarie la alt medic, are alt tratament care parea bun la inceput, dar se intampla tot felul de lucruri care il dau peste cap tot timpul si cel mai rau e ca nu vrea sa comunice cu nimeni. Nu stiu ce sa mai fac, am incercat sa mergem impreuna la medic, sa gasim o solutie, sa vorbim. Nu vrea. E problema lui si nimeni nu-l poate ajuta. Trebuie sa se obisnuiasca cu ea. Eu nu cred asta, e problema noastra, am acceptat-o, sunt alaturi de el, dar nu vrea sa ma accepte, ma repede, a inceput sa se poarte urat. Voi care traiti starile astea, invatati-ma ce sa fac. Eu sunt un om vesel si optimist, care crede ca orice se poate, dar in ultima vreme plang aproape in fiecare zi pe ascuns. Ce sa fac?