Osteoporoza: Cum se poate preveni afectiunea care face oasele fragile

Osteoporoza este o boala a scheletului osos care se caracterizeaza prin pierderea calitatii osului adica prin scaderea masei si rezistentei osoase, ceea ce presupune o crestere a fragilitatii si a riscului de producere a fracturilor la orice nivel.

O data cu inaintarea in varsta, organismul uman sufera o serie de modifcari adaptative la nivelul tuturor structurilor, iar in ceea ce priveste sistemul osos, acesta se afla in continua dezvoltare de la nastere pana in adolescenta, considerandu-se ca atinge un varf de dezvoltare al masei osoase in jurul varstei de 30 ani.

In principiu, dupa varsta de 40 ani are loc o pierdere osoasa in mod progresiv care afecteaza atat femeile, cat si barbatii. Totusi, femeile sunt afectate mai mult fata de barbati mai ales dupa instalarea menopauzei cand se produc schimbari hormonale majore precum deficitul estrogenic.

Spre deosebire de osteoartrita (artroza), care presupune afectarea articulatiilor, osteoporoza implica afectarea intregului schelet osos.

Se spune despre osteoporoza ca este “boala tacuta a oaselor”. De regula, osteoporoza nu produce simptome, dar pot exista persoane care sa aiba dorsolombalgii, adica dureri la nivelul coloanei toracale (dorsale) si lombare. Acest lucru poate fi dat de prezenta tasarilor vertebrale.

In ceea ce priveste fracturile osteoporotice, acestea apar, de regula, in urma unui traumatism sau a unei caderi, dar exista si cazuri exceptionale cand o fractura poate aparea in urma unor eforturi minime.

Frecvent, aceste fracturi se produc la nivel vertebral (tasari vertebrale), in special in regiunea toraco-lombara, la nivelul extremitatii inferioare a radiusului (epifiza distala) si la nivelul soldului. Consecintele acestor fracturi, in special a fracturilor de sold si cele vertebrale duc la alterarea calitatii vietii si uneori chiar si la instalarea dizabilitatii.

Factorii de risc care duc la aparitia osteoporozei sunt variati.

Printre ei enumeram:
-  factori fiziologici
-  sexul feminin
-  talie si greutate mica
-  varsta peste 45 ani

-  factorii genetici
-  ereditatea
-  etnia

-  factorii comportamentali
-  sedentarismul,
-  fumatul,
-  consumul excesiv de alcool si cafea sau a unor medicamente (exemplu: corticosteroizi mai mult de 3 luni de zile sau inhibitori de pompa de protoni mai mult de un an de zile)
-  alegeri alimentare cu un aport insuficient de calciu, vitamina D, magneziu sau fosfor.

Clasificarea osteoporozei cuprinde mai multe forme. Din punct de vedere etiologic ea poate fi clasificata ca si osteoporoza primara si osteoporoza secundara unor diverse boli.

In cadrul osteoporozei primare intra urmatoarele:

Osteoporoza comuna tip I (postmenopauza)
Osteoporoza tip II (senila)
Osteoporoza idiopatica a adultului tanar
Osteoporoza idiopatica juvenila

Osteoporoza secundara apare ca o manifestare a unei alte boli prezente. Deci, in cazul acesta, osteoporoza poate fi secundara unor boli endocrine (hipertiroidism, hiperparatiroidism, hipercorticism, etc.), boli reumatice inflamatorii (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, lupus eritematos sistemic etc.), boli metabolice (diabet zaharat tip 1, etc.) sau chiar secundar unor probleme digestive precum in cazul celiachiei, bolii Crohn, rezectiilor gastrice si a sindroamelor de malabsorbtie.

Pentru ca este o “boala tacuta”, in multe cazuri diagnosticul de osteoporoza se pune tarziu. Exista o serie de investigatii paraclinice care pot sa evidentieze pierderea osoasa si care sunt utile in diagnosticul pozitiv al osteoporozei. Totusi, cel mai important tip de evaluare si cel mai folosit in practica, cunoscut in popor sub denumirea de “test de osteoporoza” este evaluarea densitatii minerale osoase sau absorbtiometria duala cu raze X (DXA).

Absorbtiometria duala cu raze X (osteodensitometria DXA) presupune evaluarea si aprecierea densitatii minerale osoase la nivelul coloanei lombare, a colului femural, radiusului distal sau chiar la nivelul intregului schelet prin intermediului a doua raze X de energii diferite care vor face o masurare a continutului mineral osos.
Examinarea dureaza putin timp, nu este dureroasa, iar iradierea este minora.

Ulterior, interpretarea testului este facuta de catre un medic, iar diagnosticul de osteoporoza se pune atunci cand densitatea osoasa are o valoare sub 2.5 (scor T ≤-2,5 DS). Scorul T reprezinta o comparatie a masei osoase ce a reiesit in urma examinarii cu cea a unui adult normal si tanar la varsta de 30 ani, iar scorul Z face o comparatie intre masa osoasa si cea a unui adult normal de aceeasi varsta, aratand daca exista o masa osoasa considerata adecvata pentru varsta respectiva.

Se recomanda efectuarea testului de osteoporoza femeilor cu varsta de peste 50 ani sau barbatilor cu varsta de peste 65 ani. Totodata, femeile care au avut menopauza precoce, pacientii cu fracturi in antecedente, persoanele subponderale sau cei cu patologie si tratament medicamentos care predispune la osteoporoza ar trebui indrumati de catre medicul curant sa efectueze osteodensitometria DXA indiferent de varsta.

Exista o serie de masuri pe care atat femeile, cat si barbatii le pot lua pentru a-si mentine sanatatea oselor.

Aceste masuri cuprind, de fapt, alegerile nutritionale si de viata pe care le facem. Alegerile influnteaza fara sa ne dam seama calitatea osului nostru si a absorbtiei de nutrienti necesari pentru o buna dezvoltare a scheletului osos. Astfel, dieta bogata in minerale si vitamine, expunerea la soare in orele potrivite, efectuarea de exercitii fizice in mod regulat, evitarea fumatului, vapatului si a abuzului de alcool si cafea sunt doar o parte din masurile standard care trebuie luate pentru a preveni osteoporoza.

O dieta bogata in minerale si vitamine poate avea un efect protector asupra organismului pe termen lung.

Rolul calciului in alimentatie este considerat esential. Calciul este un mineral, iar doza considerata necesara pe zi este de 1g. Acest necesar creste pe masura ce inaintam in varsta, fiind recomandata o dieta care sa aduca 1,2 g/zi de calciu.
O dieta normala, nu aduce acest necesar in cazul femeilor aflate la postmenopauza sau la varstnici si astfel, se adauga suplimente alimentare cu calciu.

Exista doua tipuri de suplimente de calciu care pot fi administrare: calciu carbonat si calciu citrat. Forma de calciu carbonat este mai concentrata si de retinut ca acest tip de supliment se administreaza in timpul mesei, fiind ajutat la dizolvare de catre acidul gastric.

Este importanta monitorizarea calcemiei si a dozelor recomandate deoarece prea mult calciu poate afecta inima ducand la calcificarea arterelor prin formarea placii de aterom sau la afectare renala prin aparitia litiazei. De asemenea, poate provoca constipatie.

Se considera ca produsele lactate sunt cea mai buna sursa de calciu, dar exista si variante de lapte vegetal care sunt fortificate pentru a asigura necesarul de calciu chiar si in cazul celor ce nu consuma produse lactate de origine animala. Alte alimente bogate in calciu ar fi legumele verzi precum salata kale, broccoli, patrunjel, anghinare, spanac, castraveti, semintele de susan, chia sau tofu.

Vitamina D este si ea esentiala pentru mentinerea sanatatii osoase. De retinut ca, desi se gaseste in cantitate mica in unele alimente precum pestele, consumul singur nu asigura necesarul zilnic prin dieta.

Vitamina D nu poate fi sintetizata prin alimentatie. Este recomandata atat expunerea la soare timp de mimim 15 minute pe zi sau prin adaugarea de suplimente alimentare. Bineinteles, suplimentarea trebuie facuta daca exista un deficit. Doza necesara pe zi este de 2000 de unitati si studiile arata ca o doza prea mare nu duce la intoxicatie in adulti.

Vitamina D ajuta calciul ca fie asimilat in organism. Se poate consuma ulei din ficat de cod, o sursa bogata de vitamina D, vitamina A si de acizi grasi Omega-3. Se recomanda o doza de 10 ml pe zi, care asigura pe termen lung o crestere a imunitatii, a rezistentei la efort fizic si la mentinerea unei stari de bine generale.

Fumatul accelereaza procesul de demineralizare, adica favorizeaza pierderea osoasa. De aceea, este recomandata renuntarea la fumat in cazul pacientilor cu osteoporoza. Consumul excesiv de alcool, dar si de cafea pot influenta absorbtia calciului.

Exercitiile fizice efectuate trebuie sa raspunda nevoilor fiecarui om in parte si trebuie sa fie alese in functie de preferintele fiecaruia, dar ele sunt necesare in fiecare perioada a vietii noastre. Exercitiul fizic efectuat in mod regulat are efect benefic pe termen lung, in sensul ca mentinerea activa a functiilor fizice vor creste calitatea vietii atunci cand are loc inaintarea in varsta. Se considera ca exercitiile fizice pot incetini pierderea osoasa si contribuie la cresterea densitatii osoase.

Beneficiile exercitiilor fizice mai sunt legate si de coordonare, echilibru si de mentinerea unei forte musculare adecvate, ceea ce va reduce probabilitarea unei caderi care se va solda cu o fractura.

Se recomanda exercitii aerobe cu propria greutate, exercitii de forta cu greutati mici sau exercitii pentru mentinerea flexibilitatii precum strechingul. Lucratul musculaturii coapsei, adica a muschiului cvadriceps si a ischiogambierilor, dar si a fesierilor si a muschilor trunchiului sunt, de obicei, principalii muschi care trebuie antrenati pentru mentinerea echilibrului si a tonusului muscular.

Totusi, o data cu diagnosticul de osteoporoza trebuie evitate anumite exercitii si activitati care implica sarituri, flexia sau rotatia excesiva a trunchiului deoarece acest tip de exercitii pot avea impact pe oasele fragilizate.

Exista in ziua de astazi o serie de posibilitati de tratament eficiente contra osteoporozei, dar diagnosticul precoce prin efectuarea osteodensitometriei DXA si preventia reprezinta pilonul contra luptei cu aceasta boala tacuta si cu riscul de fractura.

Osteoporoza este o boala care nu se vindeca sub tratament. De retinut ca o data cu diagnosticul pozitiv de osteoporoza pus, acesta nu mai poate fi inversat. Insa, atunci cand se initeaza tratamentul medicamentos, el poate sa incetineasca sau sa opreasca progresia bolii adica procesul de pierdere osoasa si sa creasca densitatea osului si mineralizarea lui.

Prin urmare, initierea tratamentului potrivit si la timp este foarte importanta deoarece scade riscul de a face o fractura osteoporotica si implicit nu mai apar nici complicatiile care pot fi debilitante.

Medicamentele utilizate in tratamentul osteoporozei sunt impartite dupa modul in care actioneaza in medicatie antirezorbtiva, adica medicamente care scad rezorbtia osoasa si medicatie proanabolica, adica medicamente care stimuleaza formarea osoasa.

Alegerea tratamentului depinde de tipul de osteoporoza si de comorbiditatile asociate. Ghidurile actuale recomanda ca tratament de prima linie alegerea bifosfonatilor, care fac parte din clasa medicatiei antirezorbtive, cu o administrare care se intinde pe cativa ani daca este tolerata bine.
Eficacitatea tratamentului se urmareste periodic prin efectuarea unei osteodensitometrii osoase DXA la un interval de 1-2 ani de la initierea tratamentului.

Osteoporoza este o boala “tacuta”, dar preventia timpurie prin alegerile adecvate unui stil de viata sanatos, cu efectuarea exercitiilor fizice in mod regulat de-a lungul vietii, cu urmarea unei diete bogate in minerale si vitamine, cu renuntare la fumat si la consumul excesiv de alcool, dar si prin evaluarea bolii cu metodele actuale precum osteodenitometria osoasa DXA, pot face ca boala sa fie intarziata sau ca optiunile terapeutice alese sa aiba rezultatul scontat.

Bibliografie
https://www.nhs.uk/conditions/osteoporosis/prevention/
https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/conditionsandtreatments/osteoporosis
https://www.hopkinsmedicine.org/news/media/releases/calcium_supplements_may_damage_the_heart