Sforaitul

Sforaitul apare atunci cand coloana de aer care patrunde prin gura sau nas in plamani, provoaca vibrarea tesuturilor cailor aeriene. De obicei acest fenomen apare ca urmare o ingustarii sau obstructiei cailor aeriene la nivelul nasului, gurii (cavitatii bucale) sau gatului. In timpul somnului, in inspiratie aerul patrunde prin gura sau nas si trece de palatul moale (partea posterioasa a peretelui superior al cavitatii bucale) pentru a ajunge apoi in plamani.

Partea posterioara a cavitatii bucale, acolo unde limba si partea superioara a gatului se intalnesc cu palatul moale si uvula (prelungire musculo-mucoasa suspendata de marginea posterioara a valului palatin, in fundul cavitatii bucale, cunoscuta si sub denumirea de lueta sau omusor), este colababila. Daca aceasta zona colabeaza suficient, caile aeriene se ingusteaza sau se obstrueaza (blocheaza). Ingustarea sau obstruarea cailor respiratorii perturba traseul fluxului de aer, ceea ce face ca palatul moale si uvula sa vibreze, lovindu-se astfel de partea posterioara a gatului cauzand sforaitul.

Amigdalele si vegetatiile adenoide (cresteri in volum, cronice, ale amigdalelor faringiene, situate in spatele foselor nazale‚ numite popular "polipi") pot vibra si ele, provocand sforaitul. Cu cat caile aeriene sunt mai ingustate, cu atat tesuturile vibreaza mai tare si sforaitul devine mai zgomotos. Sforaitul nu apare in afara somnului, deoarece musculatura gatului mentine fixe tesuturile din partea posterioara a gatului. In timpul somnului aceasta musculatura se relaxeaza permitand tesuturilor sa colabeze.

Caile aeriene pot fi ingustate sau blocate in mai multe situatii, printre care se numara:
- hipertrofia tesuturilor (cresterea in volum a tesuturilor) la nivelul nasului, gurii sau gatului; amigdalele crescute in volum sunt o cauza frecventa de sforait la copil;

- blocarea cailor aeriene nazale produce o respiratie dificila; in acest fel sunt afectate tesuturile de la nivelul gatului, care se pot contracta in timpul efortului suplimentar depus in incercarea de a respira si care are ca urmare, ingustarea cailor respiratorii; blocarea cailor aeriene nazale poate fi cauzata de infectiile cailor respiratorii superioare (ca de exemplu raceala), alergii sau polipi nazali;

- septul nazal deviat care perturba fluxul de aer la nivelul nasului;

- pierderea tonusului muscular la nivelul gatului, care permite colabarea tesuturilor; aceasta se poate intampla in cazul lipsei de miscare sau odata cu inaintarea in varsta.

Alti factori care pot contribui la aparitia sforaitului sunt:
- consumul de alcool, care duce la inhibarea unei parti a creierului responsabila de controlul respiratiei; aceasta inhibitie determina o relaxare exagerata a limbii si musculaturii gatului, determinand o obstructie partiala a fluxului de aer;

- obezitatea, prin depunerea de grasime la nivelul gatului ingusteaza caile aeriene;

- medicamentele miorelaxante sau cele care provoaca somnolenta, cum sunt cele administrate in cazul alergiilor, depresiei sau in starile de anxietate.

Sforaitul este un zgomot care se produce in timpul respiratiei, in timpul somnului. Acest sunet poate fi moale, catifelat, inalt, aspru sau ragusit. Uneori partenerul/partenera observa ca persoana cu care dorm, sforaie sau doarme cu gura deschisa si are un somn nelinistit. Daca sforaitul devine deranjant pentru persoana care sforaie sau pentru partenerul ei, poate apare oboseala diurna (oboseala in timpul zilei). Daca in timpul somnului respiratia se opreste temporar (apnee) pacientul poate avea o boala grava numita apnee de somn.

Sforaitul apare atunci cand coloana de aer care patrunde prin gura sau nas in plamani, provoaca vibrarea tesuturilor cailor aeriene. De obicei acest fenomen apare ca urmare a ingustarii sau obstructiei cailor aeriene la nivelul nasului, gurii (cavitatii bucale) sau gatului. In timpul somnului, in inspiratie aerul patrunde prin gura sau nas si trece de palatul moale (partea posterioara a peretelui superior al cavitatii bucale) pentru a ajunge apoi in plamani. Partea posterioara a cavitatii bucale, acolo unde limba si partea superioara a gatului se intalnesc cu palatul moale si uvula (prelungire musculo-mucoasa suspendata de marginea posterioara a valului palatin, in fundul cavitatii bucale, cunoscuta si sub denumirea de lueta sau omusor), este colababila.

Daca aceasta zona colabeaza suficient, caile aeriene se ingusteaza sau se obstrueaza (blocheaza). Ingustarea sau obstruarea cailor respiratorii perturba traseul fluxului de aer, ceea ce face ca palatul moale si uvula sa vibreze, lovindu-se astfel de partea posterioara a gatului cauzand sforaitul. Amigdalele si vegetatiile adenoide (cresteri in volum cronice a amigdalelor faringiene situate in spatele foselor nazale‚ numite popular "polipi") pot vibra si ele, provocand sforaitul. Cu cat caile aeriene sunt mai ingustate, cu atat tesuturile vibreaza mai tare si sforaitul devine mai zgomotos. Sforaitul nu apare in afara somnului, deoarece musculatura gatului mentine fixe tesuturile din partea posterioara a gatului. In timpul somnului aceasta musculatura se relaxeaza, permitand tesuturilor sa colabeze. Sforaitul poate fi atat de puternic incat persoanele care dorm alaturi de cel care sforaie pot fi trezite din somn.

Persoanele care sforaie adesea se trezesc din somn obosite. Exista studii care arata ca sforaitul poate produce somnolenta diurna si ca intensitatea sforaitului este invers proportionala cu calitatea somnului, adica cu cat sunetul produs are o intensitate mai mare cu atat somnul este mai putin odihnitor. Sforaitul poate duce la aparitia apneei de somn sau a sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare. Acestea sunt afectiuni cu un grad mai mare de gravitate decat simplul sforait.

- sexul masculin: sforaitul apare mai des la barbati decat la femei;

- varsta: sforaitul este mai des intalnit la persoanele de varsta medie; exista studii care au demonstrat ca printre barbati riscul sforaitului creste cu varsta, pana in jurul varstei de 50-60 de ani;

- factori ereditari: sforaitul poate apare la mai multi membri ai aceleiasi familii;

- cresterea in greutate si obezitatea;

- fumatul: expunerea copiilor la fumul de tigara poate creste riscul de aparitie a sforaitului

- alcoolul si medicamentele sedative

- congestie (acumulare anormala de sange intr-un organ sau intr-un tesut, cunoscuta si sub denumirea de hiperemie) nazala cronica in timpul somnului: este adesea cauzata de alergii sau infectii acute ale cailor respiratorii superioare (raceli)

- malformatii ale mandibulei, cum sunt retrognatia (mandibula are dimensiuni mai reduse decat in mod normal, dand impresia de barbie mica) si inversarea muscaturii; aceasta din urma este o mal-ocluzie (proasta asezare a dintilor de pe un maxilar in raport cu cei de pe maxilarul celalalt) de clasa a doua, in care maxilarul si dintii superiori depasesc in timpul muscaturii mandibula si dintii inferiori; aceste malformatii sunt mai frecvente in randul femeilor.

- sforaitul este de tonalitate joasa si de intensitate mare;

- persoana care sforaie se simte obosita in timpul zilei;

- persoana care sforaie adoarme in momente inadecvate, cum sunt in timpul conversatiilor sau in timpul meselor;

- in afara sforaitului in timpul somnului, apar perioade de apnee, momente in care persoana pare ca se ineaca sau gafaie.

Sforaitul este principalul simptom al apneei de somn, care este o tulburare mult mai grava, caracterizata de perioade de oprire a respiratiei (apnee) in timpul somnului.

Expectativa vigilenta este o perioada de timp in care medicul specialist impreuna cu pacientul, supravegheaza boala si simptomele ei, fara a folosi tratamentul medical. Perioada de expectativa vigilenta se impune atunci cand sforaitul nu este deranjant pentru cei din jur sau daca sforaitul nu provoaca somnolenta excesiva in timpul zilei. Daca tratamentul ambulatoriu nu este de ajutor in oprirea sforaitului, trebuie contactat medicul specialist. Perioada de expectativa vigilenta nu este indicata daca sforaitul este de tonalitate joasa si de intensitate mare, daca pacientul are un somn nelinistit sau este somnoros in timpul zilei sau prezinta perioade de apnee in timpul somnului. Aceste simptome pot indica faptul ca pacientul are apnee de somn si in aceste conditii se indica efectuarea unui consult medical de specialitate.

- medicul de familie

- medicul de medicina interna

- medicul pediatru

- medicul specialist O.R.L. (otorinolaringologie).

Daca medicul are suspiciunea existentei unei apnee de somn, un medic specializat in tratamentul afectiunilor somnului, poate efectua si interpreta testele necesare diagnosticului. Acesti medici sunt de obicei medici specialisti neurologi sau pneumologi. Daca acestia recomanda folosirea unui dispozitiv pentru respiratie orala, este necesar consultul unui medic stomatolog.

In diagnosticul sforaitului o parte importanta o are evidentierea prezentei sau absentei la acel pacient a apneei de somn. Medicul specialist va efectua examenul fizic al pacientului si istoricul bolii sale, dar pentru ca prin acestea nu se poate diagnostica apneea de somn, de obicei se efectueaza un studiu al somnului (pacientul este urmarit si i se efectueaza anumite investigatii in timp ce doarme) daca aceasta afectiune este suspicionata.
Asociatiile internationale recomanda:

- examinari screening pentru depistarea sforaitului, in timpul examinarilor de rutina ale copiilor

- daca este suspectata apneea de somn se recomanda efectuarea unui studiu al somnului complet.

Sforaitul se trateaza prin modificarea stilului de viata, care cuprinde scaderea in greutate (daca este necesara), renuntarea la fumat, schimbarea felului de a dormi (somnul pe o parte in loc de somnul pe spate) si evitarea consumului de alcool sau sedative, inainte de culcare. Daca congestia nazala cronica este cauza sforaitului, se pot folosi medicamente ca vasodilatatoarele nazale, decongestionantele nazale si corticosteroizi inhalatori. Aparatele pentru respiratie orala imping limba si mandibula inainte, imbunatatind astfel respiratia. Daca sforaitul persista in ciuda tratamentului de mai sus, se poate incerca folosirea unor dispozitive care asigura continuu un flux de aer cu presiune pozitiva. O alta optiune de tratament este interventia chirurgicala.

Tratamentul sforaitului prin schimbarea stilului de viata are de cele mai multe ori succes.

Modificarile stilului de viata cuprind:

- scaderea in greutate (daca este necesara)

- aceeasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului

- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate; o astfel de pozitie poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul partii din spate a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis

- evitarea consumului de alcool si sedative inainte de culcare

- renuntarea la fumat

- ridicarea capului patului cu 10-15 cm, cu ajutorul unor caramizi introduse sub picioarele patului (folosirea pernelor pentru ridicarea capului si a toracelui superior nu este o metoda eficienta)

- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii cum sunt alergiile si racelile

- folosirea unor dispozitive nazale speciale, care maresc diametrul narilor si imbunatatesc fluxul de aer care patrunde prin nari.

Daca congestia nazala este prezenta, se recomanda curatirea narilor sau folosirea unor medicamente cum sunt decongestionantele nazale si corticosteroizii cu administrare inhalatorie (pe cale nazala). Aceste medicamente cresc deschiderea cailor aeriene, permitand patrunderea mai usoara a coloanei de aer si pot reduce, astfel, sforaitul. Cu toate acestea decongestionantele nazale nu trebuie folosite pentru o perioada lunga de timp. Aparatele pentru respiratie orala pot fi de folos uneori in tratamentul sforaitului, mai ales daca acesta este cauzat de pozitia mandibulei in timpul somnului. Daca partenerul de somn este deranjat de sforait, el/ea pot folosi dopuri pentru urechi sau casete audio cu muzica ambientala sau cu sunete din natura, care pot acoperi sforaitul. Daca persoana continua sa sforaie este necesar un consult medical de specialitate pentru a se evidentia prezenta sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare si apneei de somn obstructiva.

Daca sforaitul se agraveaza este recomandat un consult medical de specialitate. Se impun teste suplimentare pentru diagnosticarea sindromului de rezistenta a cailor aeriene superioare si apneei de somn obstructiva. Medicul poate indica folosirea unor dispozitive care asigura continuu un flux de aer cu presiune pozitiva. Acestea reprezinta tratamentul standard pentru apneea de somn, dar sunt rar folosite in tratamentul sforaitului.

In cazuri extreme se practica urmatoarele interventii chirurgicale:
- uvulopalatofaringoplastia: este o tehnica chirurgicala care indeparteaza tesutul adipos (gras) de la nivelul gatului, largind astfel caile aeriene si facilitand pasajul coloanei de aer;

- uvulopalatoplastia laser asistata: este o tehnica care indeparteaza excesul de tesut din gat, folosind tehnologia laser;

- amigdalectomia si adenoidectomia: pot fi folosite daca amigdalele si vegetatiile adenoidiene sunt hipertrofiate (crescute in volum) si blocheaza caile aeriene in timpul somnului;

- septoplastia nazala: este interventia prin care se repara si/sau intareste osul si tesutul care separa cele doua nari (sept nazal); aceasta procedura se practica daca exista o modificare a formei nasului care afecteaza fluxul de aer inspirat;

- polipectomia nazala: prin aceasta tehnica se indeparteaza tesutul moale, de forma rotunda, de obicei pediculat din nas (polip nazal).

Sforaitul poate fi prevenit prin:
- evitarea consumului de alcool si medicamentelor care incetinesc ritmul respiratiei, cum sunt sedativele si tranchilizantele;

- dieta usoara, exercitii fizice si mentinerea greutatii corporale apropiata de greutatea normala;

- aceeasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului; programul de somn regulat ofera o odihna mai buna si un somn mai odihnitor, care reduc sforaitul;

- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate; o astfel de pozitie poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul partii din spate a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis;

- renuntarea la fumat: aceasta duce la reducerea inflamatiei din caile aeriene, care poate contribui la ingustarea acestora;

- ridicarea capului patului cu 10-15 cm cu ajutorul unor caramizi introduse sub picioarele patului (folosirea pernelor pentru ridicarea capului si a toracelui superior nu este o metoda eficienta);

- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii, cum sunt alergiile si racelile; problemele respiratorii cresc riscul aparitiei sforaitului.

In general, sforaitul este o afectiune care se trateaza mai intai la domiciliu.

Acest tratament cuprinde:

- scaderea in greutate: multe persoane care sforaie sunt supraponderale; scaderea in greutate contribuie la scaderea ingustarii cailor aeriene si poate reduce sau elimina sforaitul

- limitarea consumului de alcool si medicamente: abuzul de alcool si consumul unor anumite medicamente, in special sedative sau tranchilizante, inainte de culcare, pot inrautatii sforaitul

- aceiasi ora de culcare in fiecare seara si o durata suficienta a somnului: programul de somn regulat ofera o odihna mai buna si un somn mai odihnitor care reduc sforaitul

- se recomanda ca pozitia din timpul somnului sa fie pe o parte si nu pe spate, o astfel de pozitie poate fi mentinuta in timpul somnului astfel: se coase un mic buzunar in mijlocul partii din spate a bluzei de pijama, in care se introduce o minge de tenis

- tratarea prompta a afectiunilor respiratorii cum sunt alergiile si racelile: problemele respiratorii cresc riscul aparitiei sforaitului

- folosirea unor dispozitive nazale speciale: care maresc diametrul narilor si imbunatatesc fluxul de aer care patrunde prin nari.

Medicamentele pot preveni sau reduce sforaitul cand acesta are ca si cauza congestia nazala. Aceasta este de regula produsa de raceli sau alergii. Medicamentele pot elibera cavitatile nazale, permitand o mai buna trecere a aerului care patrunde prin nari in respiratie si contribuie astfel la reducerea sforaitului. Decongestionantele nazale si corticoizii inhalatori reduc ambele congestia nazala, insa ultimii pot fi folositi doar pentru o perioada scurta de timp.

Se apeleaza la acestea foarte rar, doar in cazul in care este prezent un sforait sever si care nu a putut fi tratat prin alte mijloace.

Tipuri de interventii chirurgicale:

De retinut!

Tratamentul alternativ include dispozitivele care asigura continuu un flux de aer cu presiune pozitiva, aparatele de respiratie orala si dispozitive nazale speciale, care maresc diametrul narilor si imbunatatesc fluxul de aer care patrunde prin nari. Ajustarile dietei pot fi de folos in tratamentul sforaitului, pentru persoanele care sunt supraponderale si au aceasta afectiune. Aparatele pentru respiratie orala pot fi de folos uneori in tratamentul sforaitului, mai ales daca acesta este cauzat de pozitia mandibulei in timpul somnului. Dispozitivele care asigura continuu un flux de aer cu presiune pozitiva, reprezinta tratamentul standard pentru apneea de somn, dar sunt rar folosite in tratamentul sforaitului.