Limfoame asociate cu SIDA – Tratament

Generalitati

Sus
Limfoame asociate cu SIDA – Tratament Vezi galerie foto

Limfoamele asociate cu SIDA sunt boli in care celulele maligne (canceroase) iau nastere in sistemul limfatic al pacientilor care au sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA).

SIDA este cauzata de virusul imunodeficientei umane (HIV), care ataca si distruge sistemul imunitar al organismului gazda. Sistemul imunitar devine ineficient in lupta cu bolile care invadeaza organismul. Bolnavii cu HIV au risc crescut de a dezvolta infectii, limfoame si alte tipuri de cancer.

Atunci cand un pacient cu HIV dezvolta anumite tipuri de infectii sau cancer, este diagnosticat cu SIDA. Uneori, se pune in acelasi timp diagnosticul de SIDA si de limfoame asociate cu SIDA.

Limfoamele sunt cancere care afecteaza celulele albe (limfocitele), parte componenta a sistemului imunitar. Sistemul limfatic este compus din urmatoarele:

- limfa: un fluid apos, incolor care circula prin sistemul limfatic si transporta celulele albe numite limfocite. Limfocitele apara organismul impotriva infectiilor si a cresterii tumorale

- vasele limfatice: o retea de tuburi fine care colecteaza limfa din diferite parti ale organismului si o recircula in sistemul sangvin

- ganglionii limfatici: structuri mici in forma de bob de fasole, care filtreaza substantele din limfa si ajuta organismul in lupta cu infectiile si bolile. Ganglionii limfatici sunt localizati in tot organismul, de-a lungul retelei de vase limfatice. In axila, pelvis, gat, abdomen si in regiunea inghinala exista ciorchine de asemenea ganglioni

- splina: un organ care produce limfocite, filtreaza sangele, stocheaza celulele sangvine si distruge celulele sangvine imbatranite. Este localizata in partea stanga a abdomenului, langa stomac

- timusul: un organ in care cresc si se multiplica limfocitele. Timusul este localizat in torace in spatele sternului

- amigdalele: doua mase mici de tesut limfatic, in spatele faringelui. Amigdalele produc limfocite

- maduva osoasa: tesut spongios aflat in interiorul oaselor mari. Maduva osoasa produce celule albe, celule rosii si trombocite (plachete sangvine).

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Clasificare
  3. Investigatii
  4. Stadii
  5. Tratament - Generalitati
  6. Limfoame periferice/sistemice asociate cu SIDA
  7. Limfoame primare ale sistemului nervos central in SIDA
  8. Articole similare

Clasificare

Sus

Exista mai multe tipuri de limfoame. Limfoamele sunt impartite in doua mari tipuri:
- limfoame Hodgkin
- limfoame non-Hodgkin.

La pacientii cu SIDA pot aparea atat limfoame Hodgkin (boala Hodgkin), cat si non-Hodgkin, dar sunt mai frecvente limfoamele non-Hodgkin. Limfomul asociat cu SIDA este limfomul non-Hodgkin care apare la un bolnav cu SIDA. Limfoamele asociate cu SIDA au o crestere si o extindere rapida. Limfoamele non-Hodgkin sunt grupate dupa aspectul microscopic al celulelor. Ele pot fi cu crestere lenta sau cu crestere rapida (agresive). De obicei, limfoamele asociate cu SIDA sunt agresive.

Se cunosc trei tipuri de limfoame asociate cu SIDA:

- limfoame difuze, cu celule B mari
- limfoame imunoblastice, cu celule B
- limfoame cu celule mici, nedivizabile.

Semnele care pot aparea in limfoamele asociate cu SIDA includ scaderea in greutate, febra si transpiratiile nocturne. Limfoamele asociate cu SIDA mai pot produce si alte simptome. Si alte afectiuni pot cauza aceleasi simptome. Se recomanda consultul medical daca apar urmatoarele probleme:

- scadere in greutate sau febra inexplicabila
- transpiratii nocturne
- crestere nedureroasa in volum a ganglionilor limfatici de la nivelul gatului, toracelui, axilei sau cei inghinali
- o senzatie de plenitudine subcostala.

Investigatii

Sus

Testele care examineaza organismul si sistemul limfatic ajuta la descoperirea si diagnosticarea limfoamelor asociate cu SIDA.

Pot fi folosite urmatoarele teste:

- examenul fizic si antecedentele: o examinare a organismului, pentru a verifica semnele generale de sanatate, inclusiv cele de boala, cum ar fi adenopatii sau alte modificari ce par neobisnuite. Se va inregistra si istoricul starii de sanatate, a obiceiurilor, a bolilor si a tratamentelor pacientului
- hemoleucograma (numararea celulelor sangvine): o metoda prin care o proba de sange este recoltata si verificata pentru a evalua urmatoarele:
- numarul celulelor rosii, celulelor albe si a plachetelor sangvine
- cantitatea de hemoglobina (proteina care transporta oxigenul) din celulele rosii
- hematocritul (cantitatea de celule rosii din proba de sange)

- biopsie de ganglioni limfatici: excizia totala sau partiala a unui ganglion limfatic. Se va examina miscroscopic tesutul pentru a cauta celule canceroase. Se pot efectua mai multe tipuri de biopsii:

- biopsie excizionala: indepartarea unui ganglion limfatic in intregime

- incizia si biopsia centrului ganglionului: indepartarea partiala a ganglionului

- punctie-biopsie sau aspiratie pe ac fin: extragerea cu ac a unei probe de tesut dintr-un ganglion

- biopsie de maduva osoasa: extragerea unei mici piese de os si de maduva osoasa prin introducerea unui ac in coxal sau stern. Medicul anatomo-patolog va examina la microscop atat osul, cat si maduva osoasa pentru a cauta semnele de cancer
- testul HIV: un test prin care se determina anticorpii anti HIV dintr-o proba de sange. Anticorpii apar atunci cand organismul este invadat de o substanta straina. Un nivel crescut de anticorpi anti HIV poate sugera infectia HIV
- testul pentru virusul Epstein-Barr (EBV) masoara nivelul anticorpilor anti EBV dintr-o proba de sange, lichid cefalo-rahidian sau tesut. Anticorpii apar atunci cand organismul este invadat de o substanta straina. Un nivel crescut de anticorpi EBV poate sugera infectia cu EBV
- radiografia toracica: examinarea cu raze X a organelor si a cutiei toracice. Aceasta foloseste energia unui fascicol de radiatii care poate sa impresioneze placa fotografica dupa ce a strabatut corpul, obtinandu-se o imagine a zonelor din interiorul organismului.

Anumiti factori vor afecta prognosticul (sansa de recuperare) si optiunile terapeutice.

Acesti factori sunt:

- stadiul de evolutie a cancerului
- numarul de limfocite CD4 (un tip de celule albe) din sange
- antecedente de infectii corelate cu SIDA
- capacitatea de a desfasura activitati cotidiene.

Stadii

Sus

Dupa diagnosticul limfoamelor asociate cu SIDA sunt efectuate teste pentru a descoperi daca celulele canceroase s-au raspandit in sistemul limfatic sau in alte tesuturi din organism.

Procedeele folosite pentru a afla daca celulele canceroase s-au raspandit in sistemul limfatic sau in alte tesuturi reprezinta stadializarea bolii. Informatiile adunate prin acest proces determina stadiul bolii. Este important de cunoscut stadiul pentru a elabora schema de tratament, dar limfoamele asociate cu SIDA sunt, de obicei, in stadii avansate atunci cand sunt diagnosticate. Pot fi folosite in procesul de stadializare urmatoarele investigatii:

- scanare CT: un procedeu prin care se executa o serie de imagini detaliate, in diferite incidente, ale zonelor din interiorul organismului. Imaginile sunt obtinute cu ajutorul unui computer legat la un aparat cu raze X. Poate fi administrata o substanta de contrast, intravenos sau oral, pentru a identifica mai clar organele si tesuturile. Acest procedeu mai este numit computer-tomografie, tomografie computerizata sau tomografie computerizata axiala

- scanare PET (scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni): un procedeu prin care se identifica celulele tumorale din organism. Este injectata intravenos o mica cantitate de glucoza (zahar) marcata radioactiv. Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului si va capta imagini ale zonelor din organism unde glucoza este consumata. Celulele maligne vor aparea mai luminoase deoarece sunt mai active metabolic si folosesc mai multa glucoza decat celulele normale

- MRI (scanare prin rezonanta magnetica ): un procedeu care foloseste un magnet, unde radio si un computer pentru a prelua o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul organismului. Este injectata intravenos o substanta numita Gadolinium. Aceasta se va colecta in jurul celulelor canceroase, ele devenind mai luminoase pe imagine. Acest procedeu mai este numit si scanare prin rezonanta magnetica nucleara (RMN)

- biopsie de maduva osoasa: recoltarea cu un ac a unei mici piese de os si de maduva osoasa, de la nivelul osului coxal sau a sternului. Medicul anatomo-patolog va examina microscopic atat osul, cat si maduva osoasa pentru a evidentia semnele de cancer

- punctia lombara: un procedeu folosit pentru a colecta lichidul cerebro-spinal din coloana vertebrala. Aceasta se efectueaza plasand un ac in coloana vertebrala.

Tratament - Generalitati

Sus

Exista mai multe tipuri de tratament pentru pacientii cu limfoame asociate cu SIDA.

In cazul pacientilor cu limfoame asociate cu SIDA sunt disponibile mai multe scheme terapeutice. Unele sunt tratamente standard (tratamente folosite in mod obisnuit) si altele sunt tratamente care sunt testate in trialuri clinice. Inainte de inceperea tratamentului, pacientii pot opta pentru a fi inclusi intr-un trial clinic. Un trial clinic este un studiu de cercetare in scopul imbunatatirii tratamentelor curente si pentru a obtine informatii despre noi tratamente in cazul pacientilor cu cancer. Atunci cand trialul clinic arata ca noul tratament este mai bun decat cel curent folosit, acesta va deveni standard.

Trialurile clinice au loc in mai multe regiuni ale tarii. Informatiile despre desfasurarea acestora sunt disponibile pe reteaua de internet. Alegerea tratamentului cel mai adecvat este o decizie care implica pacientul, familia si echipa de specialisti care se ocupa de caz.

Tratamentul limfoamelor asociate cu SIDA includ tratamentul limfomului si tratamentul SIDA.

Pacientii cu SIDA au sistemul imunitar slabit si tratamentul poate cauza o inrautatire a starii generale. Din aceasta cauza, pacientii care au limfom asociat cu SIDA sunt tratati, in mod obisnuit, cu doze mai mici de medicamente decat pacientii cu limfoame care nu au SIDA.

Terapia antiretrovirala cu activitate marita (highly-active antiretroviral therapy- HAART) este folosita pentru a incetini evolutia infectiei HIV (care este un retrovirus). De asemenea, sunt folosite medicamente pentru prevenirea si tratarea infectiilor, care pot fi grave.

Limfoamele asociate cu SIDA, de obicei, au o dezvoltare mai rapida decat limfoamele fara SIDA si sunt mai susceptibile de a se raspandi in alte locuri din organism. In general, este greu de tratat limfomul asociat cu SIDA.

Sunt folosite trei tipuri de tratament standard:

- chimioterapia este un tratament al cancerului care foloseste medicamente ce stopeaza cresterea celulelor canceroase, fie prin distrugerea lor, fie prin oprirea diviziunii lor. Cand se foloseste chimioterapia pe cale orala sau pe cale injectabila intravenos sau intramuscular, medicamentele intra in torentul sangvin si pot ajunge la celulele canceroase din intregul organism (chimioterapie sistemica). Cand chimioterapicul este administrat direct in coloana vertebrala (chimioterapie intratecala), intr-un organ sau intr-o cavitate a organismului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afecteaza, in principal, celulele canceroase din ariile respective (chimioterapie regionala). Chimioterapia combinata foloseste mai mult decat un singur medicament anticanceros. Felul in care chimioterapicul este administrat depinde de tipul si de stadiul cancerului.

Chimioterapia intratecala poate fi folosita la pacienti care, mai probabil, au limfoame ale sistemului nervos central (SNC).

Chimioterapicul se asociaza uneori cu factorii stimulatori ai coloniilor. Aceasta ajuta la scaderea efectelor secundare pe care medicamentul le poate avea asupra maduvei osoase

- radioterapia este tratamentul pentru cancer care foloseste radiatii X cu energie inalta sau alte tipuri de radiatii pentru a distruge celulele canceroase. Exista doua tipuri de radioterapie. Radioterapia externa foloseste o sursa externa pentru a trimite radiatii spre zona afectata. Radioterapia interna foloseste substante radioactive dispuse in ace, fire, catetere sau capsule plasate in contact direct sau in apropierea formatiunii canceroase. Modalitatea de iradiere depinde de stadiul si tipul cancerului tratat.

- chimioterapia cu doze marita asociata cu transplant de celule stem este metoda prin care se administreaza doze mari de chimioterapic si se inlocuieste astfel celulele formatoare ale elementelor sangvine distruse prin tratamentul cancerului. Celulele stem (celule sangvine imature) sunt recoltate din sangele sau din maduva osoasa a unui pacient sau a unui donator si apoi sunt inghetate si stocate. Dupa terminarea chimioterapiei, celulele stem stocate sunt dezghetate si readministrate pacientului printr-o transfuzie. Aceste celule stem reinfuzate se vor dezvolta si vor inlocui celulele sangvine ale organismului.

Sunt in faza de testare noi scheme de tratament, in trialuri clinice. Acestea includ:

- terapia cu anticorpi monoclonali este un tratament pentru cancer care foloseste anticorpi produsi in laborator dintr-un singur tip de celule ale sistemului imunitar. Acesti anticorpi pot identifica substante de pe celulele canceroase sau substante normale care ajuta la cresterea celulelor canceroase. Anticorpii se leaga de substante si distrug celulele canceroase, blocheaza cresterea lor sau impiedica raspindirea lor in organism. Anticorpii monoclonali sunt administrati prin injectare. Acestia pot fi folositi ca atare sau atasati de medicamente transportoare, toxine sau materiale radioactive cu actiune directa pe celulele canceroase.

Aceasta sectiune sumara se refera la tratamentul specific din studii clinice, dar poate sa nu mentioneze toate tratamentele noi aflate la acest moment in studiu.

Limfoame periferice/sistemice asociate cu SIDA

Sus

Nu exista tratament standard pentru limfoamele periferice/sistemice asociate cu SIDA. Schema terapeutica este ajustata pentru fiecare pacient si in mod obisnuit, foloseste una sau mai multe din urmatoarele:
- chimioterapie combinata
- chimioterapie cu doze marite asociata cu transplant de celule stem
- trialuri clinice cu anticorpi monoclonali
- trialuri clinice cu diferite tratamente combinate.

Exista informatii despre trialurile clinice in desfasurare pe internet.

Limfoame primare ale sistemului nervos central in SIDA

Sus

Tratamentul limfoamelor primare ale sistemului nervos central in SIDA este, de obicei, radioterapia.

Citeste si

Arhiva
  • Virusurile si cancerul Virusurile si cancerul

    Generalitati Majoritatea persoanelor au suferit de infectii virale, in cazul carora medicii au considerat ca nu este necesar tratamentul. Indiferent ca a fost implicata o durere in gat, de stomac sau alte simptome, virusurile sunt destul de inofensive. In unele...citeste mai mult

  • Gliomul optic Gliomul optic

    Generalitati Gliomul optic (sau gliomul de cale optica) reprezinta cel mai frecvent neoplasm primar al nervului optic. Glioamele sunt tumori care se dezvolta in diferite parti ale creierului. Gliomul optic poate afecta unul sau ambii nervi optici sau chiasma optica...citeste mai mult

  • Complicatiile artritei reumatoide Complicatiile artritei reumatoide

    Generalitati Cand va ganditi la artrita reumatoida o asociati cu dureri, rigiditate si articulatii inflamate. Dar, nu multi oameni stiu ca boala poate declansa complicatii care pot sa apara in diverse parti ale corpului. Procesul autoimun care afecteaza articulatiile,...citeste mai mult

Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK