Limfoame asociate cu SIDA – Tratament

La pacientii cu SIDA pot aparea atat limfoame Hodgkin (boala Hodgkin), cat si non-Hodgkin, dar sunt mai frecvente limfoamele non-Hodgkin. Limfomul asociat cu SIDA este limfomul non-Hodgkin care apare la un bolnav cu SIDA. Limfoamele asociate cu SIDA au o crestere si o extindere rapida. Limfoamele non-Hodgkin sunt grupate dupa aspectul microscopic al celulelor. Ele pot fi cu crestere lenta sau cu crestere rapida (agresive). De obicei, limfoamele asociate cu SIDA sunt agresive.

Se cunosc trei tipuri de limfoame asociate cu SIDA:

Semnele care pot aparea in limfoamele asociate cu SIDA includ scaderea in greutate, febra si transpiratiile nocturne. Limfoamele asociate cu SIDA mai pot produce si alte simptome. Si alte afectiuni pot cauza aceleasi simptome. Se recomanda consultul medical daca apar urmatoarele probleme:

Pot fi folosite urmatoarele teste:

- biopsie de ganglioni limfatici: excizia totala sau partiala a unui ganglion limfatic. Se va examina miscroscopic tesutul pentru a cauta celule canceroase. Se pot efectua mai multe tipuri de biopsii:

- biopsie excizionala: indepartarea unui ganglion limfatic in intregime

- incizia si biopsia centrului ganglionului: indepartarea partiala a ganglionului

- punctie-biopsie sau aspiratie pe ac fin: extragerea cu ac a unei probe de tesut dintr-un ganglion

Anumiti factori vor afecta prognosticul (sansa de recuperare) si optiunile terapeutice.

Acesti factori sunt:

Procedeele folosite pentru a afla daca celulele canceroase s-au raspandit in sistemul limfatic sau in alte tesuturi reprezinta stadializarea bolii. Informatiile adunate prin acest proces determina stadiul bolii. Este important de cunoscut stadiul pentru a elabora schema de tratament, dar limfoamele asociate cu SIDA sunt, de obicei, in stadii avansate atunci cand sunt diagnosticate. Pot fi folosite in procesul de stadializare urmatoarele investigatii:

- scanare CT: un procedeu prin care se executa o serie de imagini detaliate, in diferite incidente, ale zonelor din interiorul organismului. Imaginile sunt obtinute cu ajutorul unui computer legat la un aparat cu raze X. Poate fi administrata o substanta de contrast, intravenos sau oral, pentru a identifica mai clar organele si tesuturile. Acest procedeu mai este numit computer-tomografie, tomografie computerizata sau tomografie computerizata axiala

- scanare PET (scanare prin tomografie cu emisie de pozitroni): un procedeu prin care se identifica celulele tumorale din organism. Este injectata intravenos o mica cantitate de glucoza (zahar) marcata radioactiv. Scaner-ul PET se va roti in jurul corpului si va capta imagini ale zonelor din organism unde glucoza este consumata. Celulele maligne vor aparea mai luminoase deoarece sunt mai active metabolic si folosesc mai multa glucoza decat celulele normale

- MRI (scanare prin rezonanta magnetica ): un procedeu care foloseste un magnet, unde radio si un computer pentru a prelua o serie de imagini detaliate ale zonelor din interiorul organismului. Este injectata intravenos o substanta numita Gadolinium. Aceasta se va colecta in jurul celulelor canceroase, ele devenind mai luminoase pe imagine. Acest procedeu mai este numit si scanare prin rezonanta magnetica nucleara (RMN)

- biopsie de maduva osoasa: recoltarea cu un ac a unei mici piese de os si de maduva osoasa, de la nivelul osului coxal sau a sternului. Medicul anatomo-patolog va examina microscopic atat osul, cat si maduva osoasa pentru a evidentia semnele de cancer

- punctia lombara: un procedeu folosit pentru a colecta lichidul cerebro-spinal din coloana vertebrala. Aceasta se efectueaza plasand un ac in coloana vertebrala.

In cazul pacientilor cu limfoame asociate cu SIDA sunt disponibile mai multe scheme terapeutice. Unele sunt tratamente standard (tratamente folosite in mod obisnuit) si altele sunt tratamente care sunt testate in trialuri clinice. Inainte de inceperea tratamentului, pacientii pot opta pentru a fi inclusi intr-un trial clinic. Un trial clinic este un studiu de cercetare in scopul imbunatatirii tratamentelor curente si pentru a obtine informatii despre noi tratamente in cazul pacientilor cu cancer. Atunci cand trialul clinic arata ca noul tratament este mai bun decat cel curent folosit, acesta va deveni standard.

Trialurile clinice au loc in mai multe regiuni ale tarii. Informatiile despre desfasurarea acestora sunt disponibile pe reteaua de internet. Alegerea tratamentului cel mai adecvat este o decizie care implica pacientul, familia si echipa de specialisti care se ocupa de caz.

Tratamentul limfoamelor asociate cu SIDA includ tratamentul limfomului si tratamentul SIDA.

Pacientii cu SIDA au sistemul imunitar slabit si tratamentul poate cauza o inrautatire a starii generale. Din aceasta cauza, pacientii care au limfom asociat cu SIDA sunt tratati, in mod obisnuit, cu doze mai mici de medicamente decat pacientii cu limfoame care nu au SIDA.

Terapia antiretrovirala cu activitate marita (highly-active antiretroviral therapy- HAART) este folosita pentru a incetini evolutia infectiei HIV (care este un retrovirus). De asemenea, sunt folosite medicamente pentru prevenirea si tratarea infectiilor, care pot fi grave.

Limfoamele asociate cu SIDA, de obicei, au o dezvoltare mai rapida decat limfoamele fara SIDA si sunt mai susceptibile de a se raspandi in alte locuri din organism. In general, este greu de tratat limfomul asociat cu SIDA.

Sunt folosite trei tipuri de tratament standard:

- chimioterapia este un tratament al cancerului care foloseste medicamente ce stopeaza cresterea celulelor canceroase, fie prin distrugerea lor, fie prin oprirea diviziunii lor. Cand se foloseste chimioterapia pe cale orala sau pe cale injectabila intravenos sau intramuscular, medicamentele intra in torentul sangvin si pot ajunge la celulele canceroase din intregul organism (chimioterapie sistemica). Cand chimioterapicul este administrat direct in coloana vertebrala (chimioterapie intratecala), intr-un organ sau intr-o cavitate a organismului, cum ar fi abdomenul, medicamentele afecteaza, in principal, celulele canceroase din ariile respective (chimioterapie regionala). Chimioterapia combinata foloseste mai mult decat un singur medicament anticanceros. Felul in care chimioterapicul este administrat depinde de tipul si de stadiul cancerului.

Chimioterapia intratecala poate fi folosita la pacienti care, mai probabil, au limfoame ale sistemului nervos central (SNC).

Chimioterapicul se asociaza uneori cu factorii stimulatori ai coloniilor. Aceasta ajuta la scaderea efectelor secundare pe care medicamentul le poate avea asupra maduvei osoase

- radioterapia este tratamentul pentru cancer care foloseste radiatii X cu energie inalta sau alte tipuri de radiatii pentru a distruge celulele canceroase. Exista doua tipuri de radioterapie. Radioterapia externa foloseste o sursa externa pentru a trimite radiatii spre zona afectata. Radioterapia interna foloseste substante radioactive dispuse in ace, fire, catetere sau capsule plasate in contact direct sau in apropierea formatiunii canceroase. Modalitatea de iradiere depinde de stadiul si tipul cancerului tratat.

- chimioterapia cu doze marita asociata cu transplant de celule stem este metoda prin care se administreaza doze mari de chimioterapic si se inlocuieste astfel celulele formatoare ale elementelor sangvine distruse prin tratamentul cancerului. Celulele stem (celule sangvine imature) sunt recoltate din sangele sau din maduva osoasa a unui pacient sau a unui donator si apoi sunt inghetate si stocate. Dupa terminarea chimioterapiei, celulele stem stocate sunt dezghetate si readministrate pacientului printr-o transfuzie. Aceste celule stem reinfuzate se vor dezvolta si vor inlocui celulele sangvine ale organismului.

Sunt in faza de testare noi scheme de tratament, in trialuri clinice. Acestea includ:

- terapia cu anticorpi monoclonali este un tratament pentru cancer care foloseste anticorpi produsi in laborator dintr-un singur tip de celule ale sistemului imunitar. Acesti anticorpi pot identifica substante de pe celulele canceroase sau substante normale care ajuta la cresterea celulelor canceroase. Anticorpii se leaga de substante si distrug celulele canceroase, blocheaza cresterea lor sau impiedica raspindirea lor in organism. Anticorpii monoclonali sunt administrati prin injectare. Acestia pot fi folositi ca atare sau atasati de medicamente transportoare, toxine sau materiale radioactive cu actiune directa pe celulele canceroase.

Aceasta sectiune sumara se refera la tratamentul specific din studii clinice, dar poate sa nu mentioneze toate tratamentele noi aflate la acest moment in studiu.

Exista informatii despre trialurile clinice in desfasurare pe internet.