Diabetul zaharat non-insulino-dependent (DZ de tip II) la copii

Generalitati

Sus
Diabetul zaharat non-insulino-dependent (DZ de tip II) la copii Vezi galerie foto

DZ de tip II (non-insulino-dependent) este o afectiune cronica care apare cand pancreasul secreta cantitati insuficiente de insulina sau modul in care organismul utilizeaza insulina este deficitar. La majoritatea pacientilor cu DZ de tip II, rezistenta periferica la actiunea insulinei este mecanismul primar, in timp instalandu-se deficitul secretiei de insulina.

Insulina este hormonul care asigura necesarul energetic celular, prin utilizarea glucozei de catre celule. Rolul acestui hormon este de a favoriza stocarea surplusului de glucoza in depozitele de la nivelul muschilor, tesutului adipos si ficatului. Cand secretia de insulina este deficitara sau daca exista rezistenta la actiunea acesteia in tesuturile tinta, glicemia atinge valori mari, iar tesuturile nu o mai pot utiliza pentru producerea de energie.

Hiperglicemia extrema este o urgenta medicala ducand la pierderea constientei, coma si in final la decesul pacientului. Daca nivelul glicemiei este persistent crescut, in timp, apar complicatii la nivelul ochilor, inimii, vaselor de sange, nervilor periferici si rinichilor.

Mult timp DZ de tip II a fost considerat o afectiune specifica adultului, iar DZ de tip I, o afectiune specifica copilului si adultului tanar. Insa numarul de cazuri de copii cu DZ de tip II este in continua crestere. Deoarece tratamentul DZ detip II nu necesita insulina termenul folosit ca sinonim este de diabet non-insulino-dependent (DZNID).

Factorii de risc care conduc la producerea diabetului sunt supraponderabilitatea, sedentarismul si antecedente familiale de diabet non-insulino-dependent.Din ce in ce mai multi adulti si copii dezvolta diabet zaharat non-insulino-dependent, datorita obiceiurilor alimentare nesanatoase si a sedentarismului.

Cuprins articol

  1. Generalitati
  2. Cauze
  3. Simptome
  4. Factori de risc
  5. Consultul de specialitate
  6. Expectativa vigilenta
  7. Medici specialisti recomandati
  8. Investigatii
  9. Diagnostic precoce
  10. Tratament - Generalitati
  11. Tratament ambulatoriu
  12. Tratamentul insulinic
  13. Tratament medicamentos
  14. Tratament chirurgical
  15. Alte tratamente
  16. Profilaxie
  17. Articole similare

Cauze

Sus

Cauzele diabetului non-insulinodependent nu sunt complet elucidate. Totusi, specialistii considera ca boala apare atat la copii cat si la adulti deoarece pancreasul nu mai secreta suficienta insulina sau rezistenta periferica crescuta la actiunea insulinei este crescuta, ambele modificari fiziopatologice ducand la cresterea glicemiei.

Rezistenta la insulina - rezistenta periferica la actiunea insulinei determina o scadere a consumului periferic de glucoza. Pentru a invinge rezistenta periferica initial secretia insulinica creste. Daca productia de insulina este deficitara glicemia creste si se instaleaza diabetul.

Factorii care determina rezistenta periferica la actiunea insulinei in perioada copilariei sunt:
- perioada de crestere, in timpul pubertatii insulino-rezistenta este crecuta cu 30%, probabil datorita actiunii hormonului de crestere;
- sexul feminin, fetele prezinta o rezistenta periferica la actiunea insulinei mai mare decat baietii;
- rasa neagra, insulino-rezistenta la afroamericani este cu 30% mai mare decat la adolescentii din rasa alba;
- obezitatea, in special obezitatea abdominala (de tip android) se asociaza cu cresterea insulinorezistentei.

Productia scazuta de insulina - in mod normal, in perioada pubertatii pancreasul secreta o cantitate mai mare de insulina. Diabetul apare in conditiile in care deficienta in secretia insulinica este din ce in ce mai accentuata si coincide cu aparitia hiperglicemiei persistente.

Nu se cunosc mecanismele exacte ale evolutiei nefavorabile ale diabetului zaharat, deoarece, pana de curand, cazurile DZNID erau rare la copil. Specialistii considera ca progresia leziunilor DZ de tip II la copil este asemanatoare cu cea de la adult: hiperglicemia persistenta este principala cauza a alterarilor care apar in timp la nivelul altor organe: cord, vase mari, ochi, rinichi, nervi periferici. Principalii factori de risc pentru progresia leziunilor specifice complicatiilor este durata mare de timp de la debutul bolii si controlul metabolic slab. Un copil cu DZ de tip II va avea un risc mai mare de a dezvolta complicatii cronice deoarece durata de cand a debutat boala este foarte lunga. Prognosticul complicatiilor cronice este nefavorabil; ele pot fi invalidante conducand la pierderea vederii si la decesul pacientului. Diagnosticul tardiv si esecul controlului metabolic favorizeaza instalarea precoce a complicatiilor.

Durata mare de cand un copil are DZ de tip II creste probabilitatea dezvoltarii complicatiilor la varsta adulta:
- copiii si adolescentii fac frecvent retinopatie diabetica si nefropatie diabetica;
- copiii si adolescentii dezvolta rareori simptomele neuropatiei diabetice;
- copiii care prezinta hipertensiune arteriala si hipercolesterolemie au risc de a dezvolta complicatii cardiovasculare.

Hiperglicemia persistenta la copii duce la dezechilibrul ratei de crestere si dezvoltare: initial rata de crestere este accentuata comparativ cu copiii sanatosi, ulterior dezvoltarea este incetinita. Hiperglicemia in perioada pubertatii este cauza intarzierii in dezvoltarea caracterelor sexuale secundare, iar instalarea menarhei (prima menstruatie) este tardiva la fete.

Simptome

Sus

De obicei, diabetul non-insulino-dependent la copii este asimptomatic, datorita instalarii treptate a hiperglicemiei, din aceasta cauza pot trece cativa ani pana cand acestia sa fie depistati.

Cand diabetul devine clinic manifest, simptomele includ:

- sete;
- poliurie (urinare in cantitate mai mare).

Alte simptome ale DZ de tip II:
- oboseala marcata;
- greata;
- numeroase infectii sau vindecare lenta a ranilor;
- vedere intetosata;
- scadere in greutate.

Factori de risc

Sus

Factorii de risc majori pentru DZ de tip II sunt urmatorii:
- obezitatea, la 85% din copii cu diadet non-insulinodependent indexul masei corporale (IMC) se situeaza pe a 85-a percentila corespunzatoare varstei si sexului. Alimentatia acestor copii este bogata in grasimi, saraca in fibre contribuind substantial la producerea excesului ponderal;
- lipsa activitatii fizice (sedentarismul);
- istoric familial (rude de gradul unu: parinte, frate, sora) cu DZ de tip II.

Alti factori de risc sunt:
- rasa - afroamericanii, hispanicii, americani nativi, americanii asiatici si populatia din insulele Oceanului Pacific au risc mai mare de a dezvolta DZ de tip II fata de populatia caucaziana;
- sexul feminin;
- mama care a dezvoltat diabet in timpul sarcinii.

Afectiunile medicale care cresc riscul aparitie DZNID:
- hipertensiunea arteriala;
- valori crescute ale colesterolului si trigliceridelor;
- ficatul gras;
- apneea de somn.

Consultul de specialitate

Sus

Se va aplela la serviciul de urgenta daca copilul cu diabet devine somnolent sau letargic, iar valoarea glucozei sanguine este mai mica decat 60 mg/dl. Vor fi urmate cu strictete indicatiile terapeutice ale hipoglicemiei.
Consultul de specialitate se face in urmatoarele situatii:
- in cazul in care nivelul glicemiei este persistent crescut dupa aplicarea metodelor prescrise de scadere a hiperglicemiei;
- in cazul in care glicemia este scazuta dupa administrarea alimentelor dulci (suc de fructe, miere, bomboane);
- copilul prezinta frecvente episoade de hipo- sau hiperglicemie fiind necesare reajustari ale dozelor medicatiei antidiabetice orale sau insulinei;
- glicemia este persistent crescuta dupa administrarea unei doze omise de insulina sau de antidiabetice orale sau dupa o supradoza de insulina prescrisa de medic;
- in cazul in care intervin probleme in urmarea planului de exercitii fizice sau a dietei.

Expectativa vigilenta

Sus

Expectativa vigilenta este perioada in care parintele si medicul specialist urmaresc simptomele bolii copilului fara a interveni medicamentos.

Nu se recomanda in cazul in care:
- copilul prezinta simptome specifice; se va efectua masurarea glicemiei pentru confirmarea diagnosticului;
- copilul este obez si nu face efort fizic avand risc de a face diabet. Depistarea precoce previne aparitia sau incetineste evolutia complicatiilor;
- copilul are prediabet; prediabetul poate evolua spre diabet non-insulino-dependent. Dieta si exercitiile fizice previn aceasta evolutie nefavorabila.

Medici specialisti recomandati

Sus

Diagnosticul de diabet poate fi pus de orice profesinisti din domeniul medical. Dupa punerea diagnosticului, medicii specialisti vor alcatui un plan terapeutic individualizat nevoilor copilului cu diabet.

Urmatorii profesionisti in sanatate vor evalua periodic copilul cu diabet non-insulinodependent:
- pediatrul, medicul de familie sau medicul generalist
- asistenta medicala
- endocrinologul
- educatorul specializat pe probleme de diabet (acesta poate fi un medic, infirmiera, asistenta medicala, nutritionist, farmacist sau alt lucrator in domeniul sanitar care a fost format si are experienta in lucrul cu persoanele diabet)
- nutritionistul
- psihologul.

Investigatii

Sus

Majoritatea copiilor cu DZ de tip II nu prezinta simptome si sunt depistati cu ocazia unor examene de urina sau ale sangelui efectuate de rutina. Medicul specialist trebuie sa se gandeasca la existenta diabetului atunci cand un copil este obez, IMC depaseste a 85-a percentila corespunzatoare varstei si sexului sau greutate este mai mare cu 120 % decat valoarea ideala mai ales daca asociaza si alti factori de risc:
- istoric familial de diabet non-insulinodependent;
- rasa neagra;
- semne ale insulinorezistentei precum: afectiuni ale pielii acanthosis nigricans, hipertensiune arteriala, hipercolesterolemie, enzime hepatice crescute ca semn al ficatului gras, sindromul ovarelor polichistice.

Unii prezinta valori mari ale glicemiei in momentul diagnosticului, iar din punct de vedere clinic prezinta confuzie, somnolenta, pierderea starii de constienta si pot dezvolta cetoacidoza diabetica (CAD) una din complicatiile diabetului. Daca se suspecteaza diabetul diagnosticul va fi pus pe baza criteriilor Asociatiei Americane de Diabet, dupa ce se efectueaza o anamneza atenta, care pune in evidenta istoricul familial pozitiv, un examenul clinic amanuntit si dupa realizarea unor investigatii paraclinice specifice.

Daca bolnavul este asimptomatic pentru confirmarea diagnosticului vor fi necesare teste care pun in evidenta valorile mari ale glucozei sanguine:
- masurarea glicemiei, de obicei pe nemancate, dar sangele poate fi recoltat la orice ora daca individul nu a mancat;
- test de toleranta la glucoza (TTGO) - se masoara nivelul glicemiei la 2 ore de la ingestia unei solutii de glucoza.

Alte teste
Pentru a face diagnosticul diferential al DZ de tip II cu DZ de tip I, vor fi necesare investigatii suplimentare precum: masurarea insulinemiei (nivelului insulinei plasmatice), teste de determinare a auto-anticorpilor (Ac anti-celule beta-insulare) sau a peptidului C. Pentru a fi pus un diagnostic cert pot trece cateva luni sau uneori chiar ani. Uneori specialistii in sanatate pot apela la teste rapide ambulatorii ale sangelui si urinei care sa evidentieze valorile mari ale glicemiei sau ale glucozei sanguine, dar pentru certitudinea diagnosticului se vor face testari suplimentare.

Teste de screening

Deoarece exista riscul aparitiilor complicatiilor tardive (oculare, cardiovasculare, neurologice, renale) se recomanda efectuarea unor controale periodice de specialitate.

Diagnostic precoce

Sus

Inca de la varsta de 10 ani sau la debutul pubertatii un copil al carui Index al Masei Corporale este situat pe a 85-a percentila corespunzatoare varstei si sexului sau greutatea depaseste cu 120% valoarea ideala si daca asociaza doi din urmatorii factori de risc, va fi testat pentru diabet la fiecare 2 ani:
- istoric familial de DZ de tip II;
- rasa neagra;
- semne ale insulinorezistentei precum: afectiuni ale pielii acanthosis nigricans, hipertensiune arteriala, valori crescute ale colesterolului, enzime hapatice crescute ca semn al ficatului gras, sindromul ovarelor polichistice.

Daca rezultatele arata valori crescute ale glicemiei dar nu suficient de mari pentru a defini diabetul (prediabet) se vor efectua testari repetate la fiecare 3 luni. In cazul in care se respecta programul de exercitii fizice si dieta este echilibrata poate fi oprita evolutia prediabetului spre diabet non-insulinodependent.

Tratament - Generalitati

Sus

Obiectivul principal al tratamentului este acela al mentinerii glicemiei cat mai aproape de valoarea tinta. Nivelul glicemiel la copii cu DZ de tip II trebuie sa fie mentinut la o valoare mai mare decat la adulti deoarece organismul lor este in crestere si, mai ales, deoarece la copii, riscul de a nu recunoaste simptomele instalarii hipoglicemiei este mai mare decat la adulti. Mijloacele terapeutice care permit mentinerea parametrilor biochimici cat mai aproape de normal sunt dieta echilibrata, activitatea fizica zilnica si medicatia orala antidiabetica.

1. Dieta

O alimentatie corespunzatoare (normo- sau hipocalorica) cu un continut caloric adecvat nevoilor permite un bun control metabolic al diabetului si contribuie la scaderea greutatii corporale. Regimul alimentar trebuie alcatuit astfel incat carbohidratii (zaharul si produsele derivate) sa fie repartizati echilibrat pe parcursul intregii zile. Astfel sunt prevenite cresterile bruste ale glicemiei postprandial (dupa masa) precum si mentinerea unei greutati corporale optime. Regimul alimentar va fi alcatuit individualizat de catre un specialist in nutritie tinandu-se cont de nevoile calorice ale copilului.
2. Activitatea fizica

Ca si dieta, efortul fizic zilnic este un factor terapeutic extrem de important. Efortul fizic faciliteaza actiunea periferica a insulinei si contribuie la controlul greutatii corporale. Copilul nu trebuie neaparat sa urmeze un program riguros de exercitii fizice zilnice, ci doar sa fie mult mai activ: de exemplu sa se joace cu copiii de aceeasi varsta in locurile special amenajate, sa faca plimbari in ritm alert impreuna cu ceilalti membrii ai familiei, sa participe la activitati sportive individuale sau de echipa. Specialistii recomanda cel putin 30 de minute de efort fizic zilnic. Parintii vor limita privitul indelungat la televizor sau jocurile pe computer incurajand activitatea fizica a copilului lor.

Tratament ambulatoriu

Sus

1. Dieta

Alimentatia copilului cu diabet trebuie sa fie sanatoasa, echilibrata, sa asigure necesarul caloric adecvat cresterii si sa previna aparitia excesului ponderal. Regimul alimentar va fi intocmit astfel incat carbohidratii sa fie repartizati pe parcursul intregii zile evitandu-se aparitia hiperglicemiei postprandiale.
2. Activitatea fizica

Se recomanda sa se respecte un program de exercitii fizice de 30 de minute pe zi. Promovarea unei alimentatii sanatoase prin incurajarea participarii copilului si adolescentului la activitati sportive, plimbari zilnice pe jos sau cu bicicleta si reducerea orelor petrecute in fata televizorului sau a calculatorului.
Persoanele din jurul copilului cu diabet, inclusiv profesorii vor fi instruite sa faca fata nevoilor speciale ale copilului: monitorizare a glicemiei, recunoasterea si interventia rapida in cazul instalarii hipoglicemiei (administrarea unei gustari/ aliment dulce).

In cazul in care copilul cu diabet participa la activitati sportive de grup:

- antrenorul va fi informat despre boala copilului. Chiar daca nu exista riscul aparitiei hipoglicemiei este recomandata o educare a acestuia (se va da antrenorului o lista cu semnele hipoglicemiei);
- administrarea unei gustari ce contine zaharuri in cazul in care apare hipoglicemia in timpul jocului sau activitatii sportive.

Monitorizarea ambulatorie a glicemiei

Parintii si copilul cu diabet trebuie sa monitorizeze cat mai des glicemia pentru a se obtine un control bun al diabetului. La copilul cu diabet este acceptata o valoare a glicemiei mai mare decat cea recomandata la adult, pentru a se asigura nevoile nutritive necesare cresterii si dezvoltarii copilului si pentru a fi evitate episoadele de hipoglicemie extrema, mai frecvente la copil. Pe masura ce copilul inainteaza in varsta, glicemia va fi mentinuta cat mai aproape de valoarea tinta.

Monotorizarea glicemiei, colesterolului si tensiunii arteriale


Nivelul glicemiei copilului cu diabet trebuie masurat ambulator periodic; cel mai bine sa se faca testarea inainte de micul dejun si la 2 ore dupa masa de pranz. Daca nivelele colesterolului si al trigliceridelor este mare acestea se vor trata medicamentos. Hipertensiunea arteriala va fi tratata cu inhibitorii enzimei de conversie deoarece acestia au un rol protector impotriva leziunilor produse de catre hiperglicemie la nivel circulator si renal.
Prin scaderea in greutate si prin controlul metabolic al diabetului se va reduce si scaderea colesterolului plasmatic. Daca prin modificarea stilului de viata nu se poate mentine colesterolul in limite normale medicul specialist va recomanda tratamentul medicamentos al hipercolesterolemiei.

De retinut!

In momentul diagnosticului de DZ de tip II, 5- 25 % dintre copii au valori foarte mari ale glicemiei. Hiperglicemia poate produce cetoacidoza diabetica o urgenta medicala care necesita tratament cu insulina in spital. Tratamentul cu insulina nu mai este necesar dupa realizarea controlului metabolic.Tratamentul diabetului cu insulina sau medicatia orala (sau ambele) creste riscul aparitiei episoadelor de hipoglicemie. Medicul specialist va ajusta dozele necesare pentru mentinerea glicemiei in limite sigure, astfel incat sa se evite aparitia leziunilor cauzate de diabet dar si instalarea episoadelor de hipoglicemie.

Schimbarea stilului de viata necesar controlului metabolic poate fi greu de urmat pentru copilul sau adolescentul cu diabet. De aceea, intreaga familie va incerca sa-si schimbe obiceiurile alimentare, trecand la o dieta sanatoasa si facand exercitii fizice; astfel ca toti membrii familiei vor face plimbari cu bicicleta sau cu rolele.

Adolescentii cu tulburari depresive sau ale impulsului alimentar vor intampina probleme in realizarea controlului metabolic al diabetului. In plus, adolescentii care consuma alcool sau fumeaza vor avea probleme in mentinerea glicemiei in limite normale. Frecventarea grupurilor de suport va ajuta adolescentul sa depaseasca problemele de management ale diabetului.

Tratamentul insulinic

Sus

Tratamentul injectabil cu insulina este necesar in cazurile in care dieta, activitatea fizica si medicatia orala antidiabetica nu sunt eficiente in realizarea controlului metabolic. Tratamentul insulinic devine obligatoriu la copilul cu DZ de tip II a carui activitate secretorie pancretatica s-a deteriorat ireversibil.

De retinut!
Alte sfaturi necesare evitarii problemelor aparute in cursul managementului diabetului:

- recunoasterea semnelor de hipoglicemie si masurile necesare pentru aceasta urgenta;
- recunoasterea si tratamentul hiperglicemiei;
- purtarea unor bratari de indentificare care vor fi utile pentru identificare rapida si tratament corespunzator in cazuri de urgenta;
- participarea la grupuri de suport pentru copiii cu diabet si parintii acestora;
- ingrijirea piciorului diabetic: copilul trebuie sa poarte incaltaminte comoda tot timpul (sa nu umble in picioarele goale prin casa); se recomanda o inspectie zilnica a picioarelor si un consult medical ori de cate ori se observa leziuni sau infectii la nivelul picioarelor;
- recomandari in caz de boala: monitorizarea glicemiei la fiecare 4 ore, hidratarea adecvata, evitarea administrarii unor medicamente fara prescriptie medicala deoarece acestea pot influenta nivelul glicemiei.

Diagnosticul diabetului la copiii si adolescenti este greu de facut. Cresterea si dezvoltarea pot sa interfere cu tratamentul. De multe ori, adolescentii cu diabet au o atitudine negativa fata de boala si tratamentul acesteia: neaga existenta bolii, nu urmeaza tratamentul, au comportamente riscante precum consumul de alcool sau droguri.

Parintii joaca un rol important in a dezvolta la copilul cu diabet abilitati necesare unei autonomii a tratamentului.
Se recomanda incurajarea autoingrijirii dar sub supravegherea atenta a parintelui:
- copiii de varsta scolara (ciclul primar) sunt capabili sa coopereze in toate activitatile de ingrijire a diabetului; dupa varsta de 8 ani isi pot monitoriza singuri glicemia sub supervizarea unui adult;
- elevii de gimnaziu isi monitorizeaza singuri glicemia dar necesita ajutor in controlul episoadelor de hipoglicemie; dupa varsta de 10 ani isi pot administra singuri insulina sub supravegherea unui adult;
- adolescentii isi pot face singuri managementul bolii sub supraveghere atenta; daca tratamentul necesita administrarea de insulina acestia pot opta pentru utilizarea unei pompe de insulina, dupa o prealabila instructie de folosire.

Tratament medicamentos

Sus

Daca dupa o perioada de 3 luni nivelul glicemiei nu este controlat prin dieta echilibrata si efort fizic zilnic se apeleaza la medicatia antidiabetica orala:
- medicatia orala stimuleaza secretia de insulina crescand in acelasi timp sensibilitatea celulelor periferice (in special a celor musculare) la actiunea insulinei sau incetinesc absortia carbohidratilor la nivel intestinal. Uneori sunt necesare mai multe administrari in decursul unei zile sau asocierea mai multor tipuri de medicamente;
- la unii copiii cu DZ de tip II este necesara administrarea insulinei singura sau asociata medicatiei orale pentru a se realiza controlul metabolic bun.

Chiar daca medicul specialist nu a prescris administrarea zilnica a insulinei aceasta este necesara temporar in timpul unor interventii chirurgicale sau cand se supraadauga anumite boli de tip infectios. Daca nu se reuseste mentinerea glicemiei in limite normale iar diabetul progreseaza este obligatorie instituirea cronica a terapiei cu insulina.

Adultii si copii cu DZ de tip II beneficiaza de acelasi tratament medicamentos. Antidiabeticele orale cresc secretia proprie de insulina, scad rezistenta periferica la actiunea insulinei sau incetinesc absortia intestinala a zaharurilor.

In anumite cazuri, pentru un bun control al diabetului este necesara asocierea a doua sau mai multe medicamente, iar eficienta este mai mare decat in cazul monoterapiei. De asemnea, prin asociarea mai multor medicamente este redus riscul aparitiei efectelor secundare deoarece sunt utilizate doze mai mici decat in monoterapie. Totusi, in anumite circumstante riscul aparitiei hipoglicemiei este mai mare in cazul asocierii medicamentoase.

La anumiti pacienti, in cazul unor imbolnaviri sau ale unor interventii chirurgicale, este necesara administarea de insulina singura sau in asociere cu medicatia orala. In timp, administrea zilnica de insulina devine obligatorie, pe masura ce pancreasul isi epuizeaza capacitatea secretorie si deficitul de insulina devine absolut. De asemenea in timpul sarcinii sau a alaptarii este necesar tratament insulinic.
Tratamentul antihipertensiv si hipocolesterolemiant este necesar la copiii cu hipertensiune si valori mari ale colesterolului.

Optiuni de medicamente

Medicamente care scad insulino-rezistenta:

- biguanidele de tipul Metforminului sau asocierea dintre Metformin si Gliburid
- tiazolidindionele ca Pioglitazon sau Rosiglitazon
- sulfoniluree ca Glipizid, Gliburid, Glimperid, sau asocierea dintre Metformin si Gliburid, Metformin sau Glipizirid
- meglitinine de tipul Repaglinid si Nateglinid.

Medicamentele care incetinesc absortia intestinala a zaharurilor:
- inhibitori de alfa-gucozidaza de tipul Acarbozei sau Miglitolului.

Medicamente care scad hipertensiunea si hipercolesterolemia:
- inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinii (IEC) sau blocanti ai receptorilor angiotensinei-II
- statine.
De retinut!
Metforminul este singurul antidiabetic oral testat si administrat la copii si aprobat pentru uz pediatric de catre Food and Drug Administration. Alte tipuri de antidiabetice sunt administrate la adult, iar unii specialisti le folosesc si in tratamentul DZ de tip II la copii.
Metforminul este medicamentul de prima intentie in tratamentul diabetului non-insulino-dependent la copii; prin administrarea Metforminului se obtine mentinerea glicemiei in limite normale fara a mari probabilitatea cresterii in greutate. Daca dupa 3-6 luni de tratatment cu Metformin glicemia nu se mentine in limite de siguranta este necesara asocierea altui medicament.

Insulina se poate administra in doza unica in timpul noptii sau cateva doze mici administrate pe parcursul zilei sau ambele. Dozele de insulina administrate la copiii cu DZ de tip II sunt de obicei mari pentru a invinge rezistenta periferica crescuta la actiunea insulinei si pot determina obezitate. Desi inhibitorii de alfa-glucozidaza nu prezinta riscuri in administrarea pediatrica ei pot determina meteorism abdominal; aceasta reactie adversa ii face sa fie mai putin tolerati de catre adolescenti decat alte antidiabetice orale.

Tratament chirurgical

Sus

Tratamentul chirurgical nu este indicat in cazul DZ de tip II. Totusi, adolescentii supraponderali sunt considerati candidati pentru chirurgia gastrointestinala (inel gastric) sau procedee de by-pass intestinal care ajuta la scaderea in greutate. Datorita riscurilor pe care le presupun acestor interventii, multi specialisti le recomanda ca tratament de ultima intentie.

Alte tratamente

Sus

La copii cu diabet nu sunt recomandate dietele agesive de scadere rapida in greutate. Specialistii considera ca o alimentatie sanatoasa, cu continut caloric echilibrat este suficienta pentru a preveni excesul ponderal.

Pierderea in greutate se recomanda atunci cand obezitatea este excesiva (IMC depaseste 95%), iar greutatea copilului atinge valori similare adultului. Se recomanda sa fie eviatate produsele neconventionale. Tratamentele complementare se vor aplica in paralel cu tratamentul medical traditional. Acestea pot parea atractive dar trebuie retinut ca nu sunt eficiente in tratamentul diabetului sau a complicatiilor acestuia. Alegerea unei metode terapeutice complenentare sau alternative se va face dupa o discutie prealabila cu medicul specialist:

Metodele alternative de tratament includ:
- acupunctura;
- biofeedback-ul;
- chiropraxia (terapia cu ajutorul mainilor);
- fitoterapia, antioxidantii (vitamina C), vanadium, magneziu, crom, fibrele solubile pot contribui la mentinerea glicemiei in limite normale;
- osteopatia (ramura a medicinei alternative in care terapia se bazeaza pe manipularea aparatului locomotor).

Profilaxie

Sus

Copiii cu IMC situat pe a 85-a percentila corespunzatoare varstei si sexului sau la care greutatea corporala depaseste cu 120 % valoarea ideala au risc de a face diabet non-insulino-dependent. Dieta si exercitiile fizice vor diminua excesul poderal si astfel riscul aparitiei DZ de tip II este redus. Un nutritionist specializat va intocmi un regim alimentar echilibrat, iar specialistii in domeniul terapiei fizicale sau educatorul specializat in probleme de diabet vor contribui la stabilirea unui plan de exercitii fizice regulate.

Copiii cu prediabet (a caror glicemie este mai mare decat limita superioara admisa dar nu suficient de crescuta pentru a defini diabetul) au risc de a face diabet non-insulinodependent. Studiile au aratat ca 25% din copiii cu varsta cuprinsa intre 4 si 10 ani si 21 % dintre cei de 11 – 18 ani care sunt supraponderali prezinta prediabet (toleranta alterata la glucoza). Dieta echilibrata si programul zilnic de exercitii fizice contribuie la mentinerea glicemiei in limite normale si previn instalarea DZ de tip II. Copilul cu prediabet va fi evaluat periodic de catre medici care vor depista precoce semnele instalarii diabetului zaharat.

Studiile de specialitate au evidentiat ca schimbarea stilului de viata la adultul cu prediabet intarzie sau previne instalarea diabetului non-insulinodependent. Totusi, la copiii cu prediabet, schimbarea stilului de viata nu are aceleasi efecte ca la adult; studiile privind preventia aparitiei DZ de tip II la adolescenti sunt in desfasurare.

Profilaxia diabetului se poate realiza inca din copilarie, exista dovezi ca alaptarea la san scade riscul aparitiei diabetului.

Citeste si

Arhiva
  • Masurarea carbohidratilor la femeile cu diabet zaharat gestational Masurarea carbohidratilor la femeile...

    Generalitati Masurarea carbohidratilor este cea mai buna metoda pentru planificarea meselor la o persoana cu diabet zaharat gestational. Masurarea carbohidratilor ajuta la calcularea cantitatii de zahar si alte glucide (carbohidrati) din mancare, ceea ce este...citeste mai mult

  • Consumul de alcool si diabetul zaharat Consumul de alcool si diabetul zaharat

    Generalitati In cazul pacientilor cu diabet zaharat, consumul de alcool conduce la cresterea nivelului de zahar din sange. Din acest motiv, pacientii care sufera de aceasta afectiune pot consuma numai ocazional alcool sau atunci cand nivelul de zahar din sange este...citeste mai mult

  • Masurarea carbohidratilor la persoanele cu diabet zaharat insulino-dependent (DZ tip 1) Masurarea carbohidratilor la...

    Generalitati Masurarea carbohidratilor la pacientii care fac tratament cu insulina reprezinta indemanarea pacientilor cu diabet zaharat tip I de a-si planifica dieta si controla nivelul glicemiei (zaharul din sange). Masurarea carbohidratilor ofera flexibilitate...citeste mai mult

Inchide recomandarile
Vezi recomandarile noastre
Clinici, Medici si Servicii specializate
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate
Clinici recomandate
Servicii specializate
+2
Vezi toate serviciile
Mai putin
Acest site foloseste cookies. Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii aici OK