Arteriopatiile periferice

Cea mai frecventa cauza este formarea unei placi care este compusa din colesterol, in cea mai mare parte in lumenul unei artere. Aceasta placa va obstrua progresiv artera, fapt care va duce la o reducere a circulatiei sangelui la acest nivel si, implicit, la o scadere a oxigenarii tesuturilor aflate dincolo de locul obstructiei. Trebuie stiut insa ca acest proces de ateroscleroza este cvasi-general, regasindu-se la nivelul majoritatii arterelor (mai ales al celor de la inima si creier, nu doar la nivelul membrelor inferioare), fapt care creste riscul de a avea un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral la bolnavii cu asemenea arteriopatii.

Desi dezvoltarea placilor ateromatoase este de lunga durata, un foarte mare interval de timp nu exista simptome, intrucat organismul reuseste sa compenseze prin mecanismele proprii scaderea debitului vascular.
Exista o serie de factori care contribuie la progresul bolii: hipercolesterolemia, hipertensiunea arteriala si fumatul. La acesti factori se adauga factorii predispozanti, cum ar fi diabetul zaharat si prezenta in familie a bolii aterosclerotice chiar si cu alta localizare (de exemplu boala coronariana). Mult mai rar, boala apare independent de ateroscleroza, fiind determinata de inflamatia vaselor de sange (vasculita) sau ulterioara unor leziuni directe ale acestora.

Cel mai comun simptom al bolii este durerea aparuta la nivelul membrului inferior. Ea poarta numele de claudicatie intermitenta, aparand la inceput in urma mersului pe jos sau a statului prelungit in picioare. Durerea apare din cauza faptului ca, in circumstantele descrise, muschii nu au suficient sange pentru a sustine efortul care li se cere si protesteaza prin aparitia crampelor musculare. De pilda, durerea poate aparea dupa 200-300 m de mers pe jos si poate disparea in momentul repausului. Cu cat durerea apare dupa o distanta mai redusa de mers, cu atat boala este mai avansata, astfel incat, in fazele mai grave, durerea apare si la repaus. Exista insa persoane care nu acuza durere la mers, dar acest lucru nu se datoreste, de regula, absentei claudicatiei intermitente, ci faptului ca acea persoana nu merge pe jos o distanta suficient de mare pentru ca durerea sa devina evidenta.

Alte simptome care apar in boala arteriala periferica a membrelor inferioare sunt:
- dificultati in mers si la statul in picioare;
- aspectul initial palid al membrului respectiv, care devine totodata mai rece decat membrul inferior sanatos;
- diminuarea sau absenta pulsului dincolo de sediul obstructiei;
- scaderea pilozitatii pe membrul inferior afectat;
- vindecarea trenanta a oricarei leziuni care apare la acest nivel;
- disfunctii sexuale la barbati.

In formele foarte avansate, apare gangrena, care incepe la nivelul degetelor si apoi progreseaza in sus, situatie in care pielea este de culoare negricioasa, cu multiple ulceratii si aspect de infectie.

Desi semnele mentionate mai sus sunt extrem de sugestive pentru boala descrisa, pentru un diagnostic de certitudine, care sa stabileasca daca exista sau nu indicatie chirurgicala, se mai utilizeaza doua metode de diagnostic:
- examinarea Doppler cu ultrasunete a arterei incriminate, care va evalua fluxul sangvin in artera respectiva;
- arteriografia membrului inferior, care consta in injectarea unei substante de contrast in artera afectata si urmarirea radiologica a modului in care aceasta substanta se deplaseaza spre periferie. La nivelul obstructiei, aceasta substanta de contrast isi va opri progresia, identificandu-se astfel locul unde leziunea este cea mai evidenta.

Cel mai important lucru pe care trebuie sa il faca un asemenea bolnav este abandonarea definitiva a fumatului. Fumatul este factorul de risc major al acestei boli, fumatorii avand o incidenta a bolii de 15 ori mai mare decat nefumatorii.

La renuntarea la fumat trebuie adaugata modificarea unor obiceiuri alimentare, in vederea scaderii nivelului de colesterol si efectuarea de exercitii fizice adecvate bolii. Deseori se adauga anumite medicamente necesare scaderii coagulabilitatii sangelui pentru a-l face mai fluid in arterele deja ingustate. Daca in ciuda tratamentului simptomele persista, este necesara efectuarea unei proceduri mai invazive, numita angioplastie, prin care se incearca dilatarea arterei la nivelul locului unde ea este obstruata. Daca nici aceasta metoda nu este eficienta, se recurge la interventia chirurgicala, care are ca scop realizarea unei reconstructii vasculare menite sa ocoleasca obstructia (by-pass). In situatia in care, in ciuda acestor interventii, vascularizatia nu se restabileste si apare gangrena, ultima optiune terapeutica este amputatia membrului respectiv, facuta deasupra locului stenozei, intr-o zona cat mai bine vascularizata.
Bolnavii diabetici trebuie sa fie mult mai atenti cu aceasta boala, intrucat au risc mai mare de complicatii.

In situatia in care deja aveti aceasta boala, luati in seama urmatoarele recomandari:
- tratati prompt si corect orice leziune, chiar si una care pare banala, care poate aparea la nivelul pielii
- utilizati incaltaminte potrivita, de dimensiune potrivita (evitati marimile mai mari sau mai mici, care ar putea produce leziuni ale pielii prin utilizarea lor)
- nu folositi bandaje elasticecare ar putea inrautati circulatia periferica
- pastrati o igiena cat mai buna a membrului inferior.

Daca simptomele se agraveaza, apelati la un specialist si nu uitati ca, din momentul aparitiei gangrenei, riscul unor complicatii infectioase, chiar cu evolutie fatala, devine foarte mare daca amputatia nu este realizata la timp.

Autor: Conf. Univ. Dr. Leonard Azamfirei
Revista Viata + sanatate