Circumcizia feminina – Mutilarea genitala feminina

- Mutilarea genitala feminina se practica in douazeci de tari de pe continentul African, in cateva regiuni ale Asiei, in America de Sud si cateva state din Orientul Mijlociu.
- Exista trei tipuri principale, unele mai grave decat altele.
- Cea mai putin intalnita metoda este numita sunna sau clitoridectomie si se refera la indepartarea preputului clitoridian si a unei parti sau in totalitate a clitorisului.
- Eliminarea partiala sau totala a clitorisului si a tesutului inconjurator –labiile mici; de asemenea aceasta poarta tot denumirea de sunna sau clitoridectomie.
- Indepartarea completa a clitorisului, labiilor mici si chiar a labiilor mari, urmata de coaserea cu catgut a labiilor mari, cu lasarea unui mic orificiu pentru scurgerea urinii sau a sangelui menstrual, practica denumita „infibulare” sau „circumcizie faraonica”.
- Alte tipuri includ arderea clitorisului si a regiunilor adiacente, taierea vaginului („taieturile gishiri”) sau producerea de excoriatii la nivelui orificiului vaginal. Se mai practica aplicarea de substante corozive sau ierburi in vagin pentru a produce sangerari si cicatrizari, in scopul de a-l ingusta.
- Mutilarea genitala se practica la varste diferite in fiecare comunitate, mergand de la cele mai mici varste si pana in copilarie sau chiar la pubertate.
- In anumite locuri (de obicei zone rurale sau indepartate) se efectueaza fara anestezie (in conditiile in care procedura este extrem de dureroasa) si in conditii de igiena precara, ceea ce mareste riscul de infectii sau sangerare.

De obicei preceptele de la care pleaca aceste practici de mutilare sunt dragostea si grija pentru copii. Lista de motive este lunga, in multe comunitati aceste practici avand la baza un cumul de cateva motive din aceasta lista care este departe de a fi exhaustiva:
- Apartenenta la un grup;
- Intentia de a scadea interesul fetei fata de sex;
- Protectia impotriva violului;
- Pentru a se asigura ca pana la momentul nuntii mireasa se pastreaza virgina;
- Uneori mutilarea genitala este o practica de initiere, o metoda initiatica in viata de adult;
- Unele grupuri de practicanti o considera o practica igienica;
- Unele comunitati considera ca organele genitale feminine sunt respingatoare si recurg la aceste mutilari in scop estetic;
- Teama potrivit careia clitorisul ar putea fi ceva periculos pentru barbat, sau ca ar avea un rol negativ in timpul nasterii;
- Este o practica importanta pentru acceptarea sociala si recunoasterea sociala;
- Exista si un mit conform caruia clitorisul poate creste si atinge dimensiunile unui penis, daca nu este taiat inainte ca acest lucru sa se intample;
- Teama nefundamentata conform careia femeia va experimenta dificultati in a avea copii, sau ca se va putea transforma in barbat.

Mutilarea genitala feminina este adanc inradacinata in credintele populare, fiind mai veche decat iudaismul, islamismul sau religiile crestine si este practicata de catre adeptii unor religii animiste, crestine sau musulmane, precum si de catre agnostici. Nici Biblia si nici Coranul nu recomanda mutilarea genitala feminina, desi credinta conform careia aceasta practica ar fi un element al credintei islamice este extrem de raspandita. Invatatorii islamici spun ca aceasta practica nu este recunoscuta de catre doctrina pe care o reprezinta si ca nu se practica decat extrem de rar in tari precum Iran, Arabia de Sud sau Pakistan.

In timp ce exista numeroase motive pentru stoparea acestei practici la nivel mondial, grupurile umanitare si societatea civila din tarile in care se practica aceste metode poarta in prezent numeroase razboaie ideologice. Pe baza amenintarilor fata de sanatatea persoanelor supuse acestor practici si a unor tendinte de emancipare a femeii din aceste tari, au fost introduse diferite programe de educatie de la a caror implemantare se asteapta un impact semnificativ in ceea ce priveste stoparea mutilarii genitale feminine.

Problemele de sanatate care apar la victimele mutilarii genitale sunt:
- Dificultati la urinat si la eliminarea sangelui menstrual;
- Dureri menstruale (care se pot adauga dismenoreii experimentate de multe dintre femei);
- Infectii urinare (cistite);
- Incontinenta – scaderea controlului voluntar asupra vezicii urinare;
- Rezervele legate de perceperea propriei sexualitati;
- Infectiile rinichilor;
- Dureri abdominale datorate infectiilor;
- Fistulele care pot aparea intre vezica urinara si vagin sau intre vagin si rect, fistule care pot cauza incontinenta si probleme sociale serioase;
- Abcese – infectii ale tegumentului din vecinatatea vaginului;
- Dureri in timpul actului sexual (dispareunie);
- Necesitatea interventiilor chirurgicale de refacere a anatomiei locale in vederea asigurarii unei functionalitati normale;
- Poate aparea infertilitatea cauzata de infectiile genitale.

Mutilarea genitala feminina se realizeaza la o varsta frageda, si din acest motiv se asociaza cu intimidarea, fortarea, minciuna si violenta din partea persoanelor de incredere precum parintii, rudele si prietenii. Avand in vedere ca de cele mai multe ori lipseste anestezia, fetele experimenteaza dureri atroce, care pot avea rasunet ulterior asupra dezvoltatii emotionale.

Pot aparea:
- Furia si depresia, mai ales in adolescenta;
- Stresul post-traumatic si ruminatia experientei mutilarii;
- Probleme ale somnului – dificultatea de a adormi, cosmarurile;
- Atacurile de panica;
- Alterari ale dispozitiei;
- Pierderea stimei de sine;
- Dificultati de concentrare si invatare;
- Anxietate si fobii.

Emigrarea ulterioara in tarile in care nu se practica mutilarea genitala poate adauga elemente stresante in viata victimelor mutilarii genitale:
- Apare necesitatea adaptarii la un nou stil de viata, la o noua limba, gasirea unei case si a unei slujbe. Datorita faptului ca tara in care se muta tinerele fete are legi impotriva mutilarii genitale pot aparea sentimente confuze de culpabilizare si umilinta.
- Femeile care au suferit mutilari pot uneori sa aiba dificultati in intelegerea si acceptarea reactiei negative a opiniei publice vis-a-vis de problematica mutilarii genitale feminine. Acestea pot conduce la sentimente de alienare si insingurare.
- Unele femei pot fi constranse de comunitatile din care au plecat sa continue practicile de mutilare.
- Femeile care refuza mutilarea genitala pot avea ulterior dificultati de comunicare in sanul familiei sau al comunitatii din care provin.
- Suportul emotional si intelegerea sunt foarte importante atat pentru aceste femei, cat si pentru familiile si comunitatile acestora.

Iata cateva sfaturi care ar putea fi de folos celor care au sau care au adoptat un copil care a suferit mutilari genitale:
- Comunicati cu fata despre corpul uman si despre sex in general, inca de la varste fragede;
- Ajutati-o sa invete ce sa spuna cand ceilalti observa ca este diferita;
- Oferiti-i suport neconditionat, ori de cate ori simte nevoia;
- Asigurati-i sprijinul unui psiholog daca observati tendinte depresive sau relateaza retrairea experientelor nefericite;
- Asigurati-i consultul medicului ori de cate ori exista infectii, sangerari, dureri sau alt tip de probleme in aria genitala;
- Consultati un ginecolog specializat in pediatrie pentru a vedea daca sunt necesare interventii chirurgicale pentru asigurarea functionalitatii normale si refacerea anatomiei zonei genitale.
In toate cazurile in care suspectati practici de mutilare genitala, este recomandat sa anuntati autoritatile.